Cateodata.

Cateodata incerci sa faci gandurile sa se indrepte in alta parte decat directia lor obisnuita. Ai de gand sa le duci acolo unde nu te mai pot atinge cu flacara lor inghetata, reflectata in lumina unei ape sarate. Sau stii ca pentru tine rasuflarea unei judecati eronate isi va face mereu timp sa-ti aminteasca cine esti de fapt. Incerci sa dai nastere unor linii in inima lemnului, scrijelind in disperare cu degetele. Vrei sa creezi un semn care sa dainuiasca mereu insa iti dai seama ca de fapt esti doar un strain, si nu poti sa lasi sa treaca frica acestui gand prin tine. Totul cu ceea ce ramai este durerea pe care n-o poti invinge, pentru ca atunci cand n-o sa mai fi acolo va fi ca si cum nu ai atins niciodata inima sa. Incerci sa-ti amintesti cand s-a oprit muzica. Privesti in jur si iti dai seama ca nu mai este nimeni. Ai ramas doar tu si masa pe care vrei sa lasi ceva. Dar nu mai este aceeasi pentru ca acum nu-i mai poti zari inima. Incerci sa-ti dai seama cu ce simtiri ai ramas in afara unei dureri surde din degetele ranite, dar nu mai ai timp. Sunt atatia straini care asteapta lumina zilei. Acum tu ai ajuns unul dintre ei, cu atatea zile trecute care te apasa acolo unde nu poti sa te indrepti singur. Nu intelegi unde mai poti sa ajungi, nu iti arata nimeni ce trebuie sa crezi. Tot ce stii este ca nu ai lasat nici un semn acolo pe unde ai trecut. Iti dai seama ca tot ce a ramas este sa-ti distrugi gandurile si sa cladesti altele pe nisipurile ramase. Cateodata totul este in zadar, si-ti aduci aminte ca ai iubit, chiar daca incerci sa faci gandurile sa se indrepte in alta parte.

Oferta variata

Saptamana trecuta am dat o fuga pana la targul de joburi care s-a desfasurat la Sala Palatului in zilele de 27 si 28 octombrie, mai mult dintr-o plictiseala acuta decat vreun interes anume in a binecuvanta angajatorii prin CV-ul personal.
Ce-am gasit la asa-zisul “targ de cariera dedicat tinerilor profesionisti” a fost cel putin dezamagitor. Pe scarile Salii zaboveau grupuri de tineri tocmai iesiti din iuresul cautarii de joburi ce lua loc dincolo de intrarile de sticla. Inauntru am primit un pliant despre targ de la o fata care parea prea obosita pentru o slujba de acest gen (nu, nu sunt sarcastic. deloc.). Pe acesta scria mandru “peste 1000 de joburi de calitate la cel mai mare targ de cariera al anului”. Pai cum sa nu-ti trezeasca asa ceva interesul?
Dupa 20 de minute eram unul din oamenii care stateau pe scarile Salii Palatului, gandindu-ma, probabil ca si ceilalti, ca nimeni nu e interesat de ‘tanarul profesionist din Romania’.
In spatele unor cuvinte colorate despre ‘team building’ (oare doar eu gasesc expresia asta si conceptul in sine stupid?), ‘career success’, ‘inovativitate si profesionalism’ si altele zace o lipsa de organizare care lasa de dorit: firme romanesti si multinationale, din domenii diferite, plasate la gramada pe cele 2 etaje. Fiind la noi acasa, am scurtat-o elegant si am incercat sa nu ma mai gandesc la asta.
Ceea ce mi-a ramas insa in minte a fost intrebarea pe care nu cred ca mi-am pus-o doar eu: Unde era varietatea de oferte? Nu incape indoiala ca daca eram un ASE-ist interesat de finante si banci, un informatician interesat doar in domeniul IT&C sau vreun consultant de imagine, as fi avut intr-adevar de unde alege. Pentru ca in afara de finante, operatori baze de date/web designeri si consultanti rareori gaseai alta oferta de munca, pierduta undeva printre standurile inalte, dominate doar de cateva domenii care nu ocupa nici pe departe intreaga forta de munca.

Am plecat de acolo cu pasi mari si cu un citat celebru in minte, care spunea adevarat ca 80% din studentii care reusesc sa termine la poli sunt buni de nimic. Asa ca pentru a pune in valoare acele vorbe, am cumparat o carte si 6 beri, iar seara am baut pana n-am mai putut sa mai citesc.