Clasici la kilogram

E adevarat ca nu am mai scris mare lucru de ceva vreme, in principal din cauza practicii care imi mananca cheful si plamanii (tot Bucurestiul e un mare santier de lucru vara asta, deci e praf peste tot – poate o sa scriu mai pe larg si despre asta).
Azi am fost pana la Muzica sa imi cumpar ceva, dupa care am zis sa intru si la libraria de langa. Nu cautam nimic anume, mai aveam o serie de carti neincepute pe acasa (nici chef de citit dupa practica, doar incercari ratate de somn). Am luat Amantul doamnei Chatterley (la reducere), dupa care m-am uitat de curiozitate si la sectiunea de carti straine, dupa niste carti clasice. Am dat peste Don Quixote, pe care planuiam sa-l citesc de ceva vreme (desi e in engleza, oricum nu as putea sa il citesc in original oricat de mult as vrea), iar cand m-am uitat la pret am zis ca ceva nu e in regula. M-am uitat pe raft si la celelalte carti de acolo, ramanand cu impulsul de a o chema pe fata care aranja cartile – “Domnisoara, aici ati gresit etichetele cu preturi.”
In fine, dupa ce m-am prins ca nu e nimic gresit, m-am dus cu un teanc de carti la casa, jenat putin de faptul ca am platit doar un milion pe ele, asa cum se vad in poza.

Alin