Beginnings
May 13, 2008Via Ameer – cele mai interesante incipituri dintre cartile pe care le-am citit. Hmm…nu e tocmai treaba usoara, din moment ce nu prea mai tin minte formulele de inceput la cartile de acum un an sau mai mult, insa unul din primele incipituri care m-au fascinat (in vremea liceului) este urmatorul:
…si tot astfel, daca inchid un ochi, vad mana mea mai mica decat cu amandoi.
Este din Sarmanul Dionis, si cred ca multi i-au recunoscut formula extrem de ciudata pe care am tot analizat-o la orele de limba romana.
Acum cred ca incipiturile mele preferate sunt cele ale lui Marquez, care spunea despre un incipit ca trebuie sa dea masura intregii povestiri, prin tonul frazei si prin coordonatele pe care le ofera.
Multi ani dupa aceea, in fata plutonului de executie, colonelul Aureliano Buendia avea sa-si aminteasca de dupa-amiaza indepartata cand tatal sau il dusese sa faca cunostinta cu gheata.
(Un veac de singuratate)
Nici nu se putea altfel: mirosul de migdale amare ii amintea de fiecare data de soarta iubirilor neimplinite.
(Dragostea in vremea holerei)
O alta categorie care imi place este aceea a incipiturilor care prefateaza un roman cu mult umor, spre exemplu:
Carnatul afumat tragea corbul in jos, iar vanzatorul fu cat pe ce sa-l prinda pe cand se strecura afara pe usa pravaliei de delicatese.
(Peter Beagle – Un loc placut si numai al lor)
sau…
Sam Vimes sighed when he heard the scream, but he finished shaving before he did anything about it.
(Terry Pratchett – Night Watch)
…si pentru ca nu pot sa ma abtin, din categoria incipiturilor “celebre” vreau sa mentionez urmatoarele doua:
All happy families resemble one another, but each unhappy family is unhappy in its own way.
(Lev Tolstoi – Anna Karenina)
Ours is essentially a tragic age, so we refuse to take it tragically.
(DH Lawrence – Lady Chatterley’s Lover)
Astept si citatele voastre.
Alin
Nu pot sa cred ca io l’am uitat pe Marquez…
daca ar trebui sa aleg doar 3
*Carlos Ruiz Zafon – Umbra vantului: Inca imi amintesc dimineata aceea cand tata m-a dus pentru prima oara sa vizitez Cimitirul Cartilor Pierdute.
*Makine – Pamantul si cerul lui Jacques Dorme: Viata impreuna le va fi atat de scurta incat totul li se va intampla pentru prima si ultima oara.
*Makine – Testamentul francez: Inca de copil ghiceam ca zambetul acela aparte insemna o mica si ciudata victorie, o revansa efemera asupra dezamagirilor, asupra grosolaniei oamenilor, asupra raritatii lucrurilor frumoase si adevarate din aceasta lume.
Foarte interesant post. Cred ca o sa incerc Anna Karenina
hehe, e o carte mare
…pe care si cei mai curajosi o abandoneaza pe la jumatate
i has not abandoned….i has postponed
nu e vina mea ca am aflat fara sa vreau cum se termina
[...] uite doua inceputuri care mi-au atras atentia. (ideea o vazusem candva pe alt blog, dar atunci nu mi-a venit nimic in cap.) under certain circumstances there are few hours in life [...]
Desi mi-a placut mult “O lume placuta si numai a lor”, nu mi-a ramas in cap inceputul. Cred ca mai degraba m-a cucerit pe parcurs.