Morrissey si-a lansat ieri in Marea Britanie al 9-lea album solo, dupa ce lumea a fost facuta sa astepte inca din mai anul trecut. Sarind peste cuvinte mari de genul ‘revenire’ – pentru simplul motiv ca acum doi ani nu ii ascultam albumele solo, putem preciza ca muzica lui este la fel si totusi melodiile nu sunt.
Morrissey ar putea fi acuzat de conservatorism in ceea ce priveste stilul, insa asta nu este pentru mine un lucru rau – mai ales cand apar melodii care amintesc de vremurile The Smiths, precum I’m throwing my arms around Paris sau You were good in your time.
Cu toate astea, marea parte a melodiilor merg pe sunetul metalic de chitara, in unele puncte agresiv si compact (cum ar fi de exemplu prima melodie de pe album, Something Is Squeezing My Skull, nu cea mai buna alegere dupa parerea mea). Fiind la baza fan Smiths, ii prefer baladele de pe albumele solo, insa Morrissey isi respecta stilul cu constiinciozitate.
Daca va intrebati ce se intampla la nivelul versurilor, ei bine nu este greu de ghicit, pentru ca acelasi stil se pastreaza si aici.
In the absence of your love
And in the absence of human touch
I have decided I’m throwing my arms
around all of Paris because only stone and steel
accept my love
Ca sa citez de pe un site de muzica, “he’s fine with not changing the sound and writing songs about his happy middle-aged miserablism, a miserablism that increasingly feels like a device to fuel Morrissey’s satire.”
Pe scurt, Morrissey nu dezamageste, dar nici nu ridica alte puncte de maxim in muzica sa.
Nota album: 4/5*
Alin
