Nu mai pot cu mizeriile astea

Primăria Capitalei retrocedează 20.000 de metri pătraţi din Parcul Tineretului

Încă un parc bucureştean face loc unui ansamblu imobiliar. În ultima şedinţă din acest mandat, consilierii Capitalei au acordat unei femei un teren de 2 hectare în Parcul Tineretului. Bucureşteanca deţinea mai multe parcele dispersate în parc, pe care nu putea construi. În schimbul acestora, femeia a primit o singură parcelă, de 20.000 de metri pătraţi la marginea Parcului Tineretului.

Tanti asta a avut probabil casa pe groapa de gunoi, pentru ca asta a fost pe terenul respectiv inainte sa fie transformat in parc. Evident, hotararea judecatoreasca e una definitiva, desi se incalca legile de mediu – se interzice schimbarea destinatiei unui spatiu verde amenajat.

Recent, Marioara Micsunescu a depus un Plan Urbanistic Zonal (PUZ) prin care cere sa-i fie aprobata construirea unui bloc-turn de 57,5 metri în apropierea lacului Vacaresti. Respectivul PUZ vizeaza o suprafata de 6.673,27 metri si permite constructii cu înaltimea de 12 etaje.

Pe scurt, Mioara Misculescu zice: va luam verdele, va dam penis (de 57,5 metri).

“Hotărârea a fost luată, în mod cu totul „neaşteptat”, cu doar 3 zile înainte de a i se permite lui Costică Constanda să construiască în Bordei. Centru sau margine? Aceasta este întrebarea pe care şi-o vor pune, luni, toţi consilierii Capitalei.

Spiritul afacerist se simte puternic la numita doamnă Micşuneanu. Încă din 2003, aceasta nu a stat deoparte de business şi a cumpărat, la preţuri de nimic, terenuri de la foşti proprietari ai Parcului Tineretului. În posesia ei se află deja 5 parcele.”

Bomba vine abia la sfarsit – dupa ce cucoana asta a primit 20 000 de metri patrati din cel mai mare parc din capitala (daca nu ma insel) ca sa-si faca blocuri, afaceri si pe scurt sa dea pe afara de bani pe o şoricărie din’asta, dupa ea s-au aliniat la procese alti mici intreprinzatori care cer sa se revendice alte 28 de hectare din suprafata parcului.

Deci adio parc. Adio spatiu verde. Adio legilor care in tara asta nu exista decat sa se imbogateasca si mai mult smecherii care fura. Astept ziua in care or sa imi intre in casa si sa-mi ceara cheile pe motiv ca trebuie retrocedat terenul  catre vreo cucoana care are stramosi daci care au trait cu acte in regula in gradina din fata blocului.

Mai multe detalii despre subiect aici.

Edit: Pentru cine este interesat, ardeti o semnatura ca nu e mare lucru - http://www.petitieonline.ro/petitie/salvati_parcurile_de_la_betonare_salvati_vietile_noastre-p57763054.html

Important! Maine (sambata) de la ora 10:00 se organizeaza un protest la intrarea in Parcul Tineretului impotriva hotararii ilegale a lui peste prajit. Eu o sa ma duc.

Alin

Home

More than a movie, HOME will be a major event all over the globe : for the first time ever, a film will be released on the same day in over 50 countries and on every format : movie theatres, TV, DVD and Internet.

Full movie here: http://www.youtube.com/homeproject

Alin

Cititi si va minunati

Aici.

Slumdog Hollywood

In ceea ce urmeaza o sa incerc sa-mi expun calitatile de clarvazator pentru Oscarurile de la noapte si cine o sa le castige.

Lista intreaga o puteti viziona aici. Asadar,

Best performance by an actor in a leading role: Mickey Rourke (Wrestler) – ptr ca toata lumea il ridica in slavi

Best performance by an actor in a supporting role: Heath Ledger (Dark Knight) – desi ma intreb daca ar mai fi fost nominalizat daca nu murea saracul

Best performance by an actress in a leading role: Kate Winslet (Reader) – personal mi-a placut mai mult in Revolutionary Road. Anne Hathaway, go home!

Best performance by an actress in a supporting role: Taraji Henson (Benjamin Button) – e singura pe care am vazut-o oricum.

Best Achievement in Directing: Danny Boyle (Slumdog Millionaire)

Best Motion Picture: Slumdog Millionaire

Ceea ce duce la urmatoarea problema. Slumdog Millionaire e un film care demonstreaza Hollywood-ului (pentru a nu stiu cata oara) ca nu e nevoie de un actor ridicol de bine platit (sau mai multi) pentru ca pelicula sa aiba succes.

Desi mi se pare usor supra-apreciat, filmul este intr-adevar bun (mie imi aminteste putin de City of God din perspectiva sociala) – evident siropul gros de Bollywood se simte si aici la final si probabil filmul ar fi fost ceva mai realist daca (WARNING! – spoilers ahead):

-Relatia Latikai cu barosanul (Javed parca il chema) era una bazata pe banii lui si nu pe sugestia ca fata era sechestrata practic in casa la ala.

- Sus numitul Javed nu era personajul negativ tipic constant agresiv.

-Jamal nu ar fi castigat premiul cel mare – asta e partea cea mai importanta, pentru ca el intrase in concurs doar sa fie vazut de Latika la televizor – nu avea niciun interes real in bani.

-Cei drept, daca Jamal nu castiga, se punea apoi problema daca Latika mai fugea in lume cu un pusti lefter.

–End of Spoilers–

Revenind la ideea principala: in situatia in care criza financiara se face in mod normal simtita si in lumea de la Hollywood, oare producatorii de acolo incep sa se gandeasca daca merita sa investesti un onorariu enorm pentru niste actori care sunt inca foarte populari, cand nu ai garantia ca asta o sa-ti aduca un succes in box-office?

Si oare cand or sa-si dea seama ca povestea transmisa prin film este mai importanta decat aspectul ‘fancy’. Pe de alta parte, daca ar fi asa, filmele de genul Slumdog Millionaire nu ar mai fi apreciate astfel. Bravo lui Danny Boyle!

Alin

Idei idioate de prin tara

Am citit multe mizerii in ultima vreme, mai ales de cand cu minunatul guvern, asa ca nu ma mai mira prea multe lucruri…sau cel putin asa am crezut pana am dat peste chestia asta.

Pe scurt, baietii care chipurile au interzis eutanasierea maidanezilor au gasit mama tuturor solutiilor privind aceasta mica mare problema.  Dar sa incepem cu o explicatie. Imi plac cainii si sunt iubitor de animale in general, dar sunt de parere ca eutanasia ar fi cea mai buna solutie pentru cainii fara stapan.
Cum asa? Criminalule. Vrei sa omori bietii catelusi! Nu e tocmai asa, pentru ca:
1. In tara asta nu exista centre de adoptie a cainilor fara stapan asa cum vedem pe la emisiunile Animal Planet.
2. In Romania nu se (mai) ocupa nimeni cu strangerea cainilor vagabonzi, pentru ca nu plateste nimeni intretinerea cainilor din astfel de adaposturi. Ca urmare ajungem sa vedem chestii de genul asta, unde saracele animale se mananca intre ele.
3. Eutanasia este cea mai blanda metoda de a omori un animal; este o injectie facuta in picior, pe care animalul nu o simte si care isi face efectul extrem de rapid. Dar evident este o problema aici, si anume, injectia costa bani.

Strada obisnuita din Bucuresti – acum un an.

Asadar cea mai buna metoda de a controla cainii a fost interzicerea eutanasiei. Asa s-au gandit baietii acum un an. De atunci s-a umplut orasul de haite de caini. De fiecare data cand ies cu bicicleta, fie ca sunt pe strada sau in parc, trebuie sa fac slalom printre maidanezii care, daca sunt in grupuri mai mari de 2, nu au niciodata altceva mai bun de facut decat sa te atace. La fel, prin zona Grozavesti sunt niste haite care parca vor sa te descurajeze sa mai treci pe acolo sau sa te inscrii la facultate vreodata.

Aceeasi strada astazi -  din poza s-a modificat atacul sangeros al cainilor asupra batranului.

Sa recapitulam, apoi sa revenim la articolul initial. De un an de zile nimeni nu mai strange caini de pe strada, nimeni nu eutanasiaza si din cate se pare, nimeni nu ii mai sterilizeaza.
Concluzia mintilor luminate – cine este vinovat? Evident, stapanul obisnuit de caine,  el este motivul pentru care orasul s-a umplut de animale.
Stai. Cum?

Da. “Nici daca am avea capacitatea sa strangem intr-o zi toti cainii de pe strazi si sa-i ducem in adapost, tot n-am rezolva problema. A doua zi ar fi la fel pentru ca oamenii isi abandoneaza patrupedele pe strada. Sa nu mai vorbim de cei din provincie care ii aduc si-i lasa aici”, spune Marilena Cristian, reprezentata asociatiei Robi.
Evident, am gasit focarul infectiei, sursa problemelor, cum vreti sa-i ziceti. Deci oamenii isi iau animale de companie cu singurul scop de a le elibera pe strada si a face imposibila misiunea epica a primariei de a scapa strazile de acesti mici cerberi (!!!) Ei sunt motivul pentru care aceste fiare circula noaptea pe strazi in cautare de sange.

Rex, viitor caine maidanez.

Aham, de ce nu, are logica. Acum ce facem ca sa-i oprim? Pai e simplu, ii taxam.

Amenzile, in cazul in care proprietarii isi lasa animalele nesupravegheate, merg de la 200 la 400 de lei. De asemenea, proprietarii au obligatia ca in termen de 30 de zile dupa ce animalul a implinit 6 luni sa-l sterilizeze. In caz contrar, vor fi amendati cu sume intre 500 si 700 de lei.

Deci, nu numai ca aparent a devenit obligatorie sterilizarea animalului; in plus,  daca se intampla sa iti pierzi catelul prin parc, ce faci? Pai platesti tata.

Chestia asta are la baza doua idei bune, care au fost transformate foarte prost. Sterilizarea e o metoda practica de a tine sub control cresterea populatiei de animale, insa nicaieri nu este obligatorie. Nu am auzit ca in vreo tara civilizata stapanul de caine sa fie obligat sa-si castreze animalul. Stati putin, in unele tari (SUA), poti beneficia de ingrijire medicala gratuita pentru animalul tau daca esti de acord sa fie sterilizat la centrul lor – insa ei ofera un serviciu.
O consecinta la acest fapt – baietii din crescatoriile de caini or sa fie fericiti ca in ziua de Craciun, in curand toata lumea o sa achizitioneze catei de acolo. Dar nimeni nu vrea sa stie cum arata de fapt crescatoriile de caini (daca da, cautati pe Google “puppy mills”).

A doua idee aparent buna este taxarea celor care isi parasesc animalele – pentru ca exista si cazuri de genul asta, trebuie sa recunoastem. Dar atunci cand faci o lege, trebuie sa creezi o institutie care sa puna in practica legea respectiva – si anume crearea politiei animalelor, niste oameni care sa investigheze niste cazuri, nu sa se arunce cu amenzi la nimereala. Ori la noi nu exista asa ceva, pentru ca smecherasul vrea sa castige ceva dintr-o problema, nu sa investeasca pentru a o combate.

Concluzia? Autoritatile or sa gaseasca motiv in orice sa dea niste amenzi. Stapanii obisnuiti au niste griji in plus. Problema cainilor vagabonzi nu o sa se rezolve absolut deloc – numerele sunt clare: 30 000 caini in Bucuresti si un singur adapost cu o capacitate de…350 (!) de caini.
Cine castiga din treaba asta? In niciun caz animalele.

Pls to not throw me away. Kthksbye.

Alin

IMDB madness

Mai sunt cateva (patru) zile pana cand se lanseaza The Dark Knight , care a avut deja o campanie de promovare imensa in State, ajungandu-se pana la a se vinde “Gotham City Pizza” de la nu stiu ce lant de pizzerii. Daca adunam la review-urile epice (site-ul Rotten Tomatoes ii da 100% deja filmului) si intampalrea tragica cu Heath Ledger, filmul deja a capatat proportii mitice inainte sa apara.

Campaniile si marketingul sunt normale pentru orice film, insa este clar de pe acum faptul ca Dark Knight o sa fie cel mai supraapreciat film de pe intregul top 250. Pe de alta parte, nu ar fi singurul. Sa luam ca exemplu doar Wall-E, recent aparut, e drept ca nu l-am vazut si nu pot sa ma pronunt inca in legatura cu el, insa e ilogic sa fie pe locul 20 in topul all-time.

Scopul acestui post este simplu: nu credeti in liste si topuri, in special cele facute de useri. Toate filmele bune din ultimii ani sunt supraapreciate pe IMDB.
Nu am nimic cu Dark Knight, probabil o sa vad, si poate o sa imi placa, insa toata treaba cu filmele dupa comic books e grava. Piata era deja saturata de genul asta de filme atunci cand a aparut Batman Begins (apropo alt film care e prea sus in topul ala) – care a fost un mare succes, in special ptr regizorii care credeau ca treaba asta e pe duca. Rezultatul: de la Transformers si Iron Man pana la chestii mai subtile gen Wanted, sau de la un remake aiurea la Hulk pana la titluri anuntate, gen Ant Man
Asadar in urmatorii ani probabil ca vor fi luate la rand toate comic-urile si transformate in filme. Mi-e dor de anii de glorie, cand singurele filme de genul asta erau alea vechi cu Batman – care erau proaste oricum! Degeaba erau pline de actori si actrite, cand ai un plot subtire, o stema galbena pe piept cum avea Michael Keaton sau, mai rau, sfarcuri pe costum, cum avea George Clooney.

IMDB makes me sad (Hollywood too).

Alin

O Shakespeare, where art thou?

Am fost acum vreo doua saptamani la TNB (prima data dupa o pauza foarte indelungata), unde am vazut piesa Edward al III-lea, in regia lui Alexandru Tocilescu si cu Ion Caramitru. Asadar, Shakespeare, o piesa celebra si distributie buna. Atunci care a fost problema si de ce am plecat de acolo cu un gust usor amar, desi actorii au fost aplaudati timp de aproape 5 minute?

Raspunsul este usor de ghicit in cele din urma: fiecare regizor are o viziune proprie asupra piesei pe care o pune in scena. Eu am gasit viziunea acestui regizor cam dezamagitoare.
Nu o sa povestesc piesa, pentru asta puteti citi de pe link-ul de mai sus, ci o sa pun in evidenta partile mai putin bune din ce am vazut.

In primul rand, muzica de ambianta porneste o data cu prima scena, in care soldatii englezi joaca rugby (interesanta idee, nu stiu cum incepe piesa originala), insa aceasta nu reuseste deloc sa te duca in atmosfera Angliei secolului al XIV-lea pentru simplul motiv ca este un fel de jazz ritmat. Imi place jazz-ul, dar nu are nicio legatura cu ceea ce am venit sa vad. In regula, sa trecem peste.

Trebuie sa recunosc ca mi-a placut mult prima parte: decorul este interesant, sunt cateva scene foarte amuzante, Caramitru isi joaca bine rolul ca regele Edward, dar si mai bine ca omul Edward, iar punctele slabe ale unor personaje sunt trecute cu vederea.

Cortina jos si asteptam cu nerabdare partea secunda a piesei. Aceasta vine si…dezamagire totala. Partea in care actiunea se muta in Franta, in care viziunea lui Shakespeare despre campania lui Edward este amestecata cu filme pe fundal: o scena cu niste distrugatoare din timpul Bataliei pentru Atlantic (??) in momentul luptei navale, niste animatii manga care apar atunci cand i se povesteste regelui batalia data de fiul sau (???) si apocalipticul trailer de joc video (cred ca era intro-ul de la Medieval Total War sau ceva de genul asta) pe un sonor oribil de puternic atunci cand se intalnesc cele doua armate (????!??!?!?!).

Din pacate, recenziile adresate spectacolului il ridica prea mult in slavi:

Tocilescu a ţesut spectacolul în jurul lui Caramitru, rege veritabil. „Eduard al III-lea” este un spectacol multimedia, puternic vizual, cu multe elemente care îţi atrag atenţia.

O piesă foarte bună, cu tot ce-i trebuie: regie ins­pirată, actori mari şi o scenografie care-ţi taie răsuflarea.

Asadar, avem un fond sonor de jazz, lupte navale si jocuri video ce aproape strica prestatia actorilor. Si totusi mi s-a parut ok per total, insa cred ca cine este interesat de acest spectacol ar trebui sa stie intai la ce sa se astepte.

Alin

Happy Birthday

Pe 4 mai 1929 se nastea undeva in zona Bruxelles una dintre cele mai iubite si apreciate actrite din istoria cinematografiei: Audrey Hepburn.

Un site f. frumos dedicat lui Audrey puteti gasi aici: That Face

Alin

excuse me, where is the bookclub?

Din moment ce o mare parte din cei care intra pe blogul asta sunt fie redirectioanti de pe bookblog.ro, fie citesc frecvent si acea pagina, este posibil sa fi auzit deja de chestia cu clubul de carte. Ceea ce nu scrie acolo este ca am ales sa fiu unul din coordonatorii secreti (aia care nu primesc niciun cuvant de lauda vreodata) – motivele imi sunt momentan necunoscute si mie.

Pe scurt, saptamana asta se discuta despre Parfumul (Patrick Suskind), iar ideea generala ar fi ca fiecare zi a saptamanii va avea cel putin o tema/intrebare referitoare la carte. Pentru detalii intrati direct aici.

Oricine isi poate scrie parerile acolo, singura conditie este sa fi citit cartea (Oana – stiu ca tu ai citit-o…ma rog, una din Oanele care imi citesc blogul..cred ca stie ea care).
Cam atat.

Alin

behind the wheel of a large automobile

Cand eram mic petreceam destul timp stand pe balcon si uitandu-ma la masinile care treceau prin spatele blocului. Masini rosii, verzi, albastre si crem, in mare parte dacii. Pe masura ce am crescut au aparut si alte marci, dar, in mod explicabil, culorile au ramas cam aceleasi. Toate acele masini care se plimbau necontenit, fara nici un scop, ma fascinau intr-un fel; imi dadeau impresia ca lumea e un loc mare si misterios.

Dupa aia ne-am mutat si in spatele blocului era doar un parculet, care in timp a devenit doar o parcare. Lumea a inceput sa stea in loc, si cand am ajuns destul de mare sa am carnet deja nu mai era misterioasa, sau mare. Nici masinile nu mai erau atat de fascinante.