anticipand gaudeamus
November 2, 2007Ma gandeam sa fac o derulare a ultimelor carti pe care le-am citit in ultima vreme, insa mi-am dat seama ca trebuie sa fac un efort de memorie ca sa-mi amintesc cand am inceput o carte pe care am si terminat-o (acum o luna). Cum nu mai am flerul pentru lectura pe care il are Ama (care poate sa citeasca 4 carti concomitent, una din ele fiind Razboi si Pace), ar trebui sa incep sa ma ingrijorez.
Rezultatul imediat: de la o vreme recenziile care apar pe Bookblog in dreptul semnaturii mele sunt bazate pe niste amintiri (obscure) si nu pe citate exclusive din carti (sic).
Si cum incep sa raman fara subiecte amintite pentru posturile de saptamanile viitoare, ma simt obligat sa iau la analizat luna octombrie. Nu o sa incep sa ard gazul si sa insir o lista lunga de motive pentru care as fi putut sa dau admiterea la alta facultate , ci ma refer exclusiv la titluri de carti.
Book #1: Tropicul Cancerului - Henry Miller
(Ceva imi spune ca am gasit deja radacina putreda) E un roman pe care multi il considera una din cele mai importante capodopere literare ale secolului XX. Personal, cred ca a fost una din cele mai obositoare carti pe care le-am citit in 2007. Nu stiu de ce, poate pentru amestecatura de critica a societatii, autobiografie si reflectii personale, scrise intr-o maniera fluctuanta dpdv al folosirii liniei temporale, pe care numai prietenii si amanta probabil le-au inteles pe deplin. Incercarea de a fi socant mi se apre putin fortata, chiar la inceput el insusi recunoaste ca toate subiectele au fost scrise deja. Cum sa pari asadar original - scrie ceva care sa socheze lumea.
Am observat ca pe parcursul cartii face cateva referiri la Dostoievski; probabil a considerat ca stilul sau e asemanator cu realismul operei lui Dostoievski prin duritatea descrierilor. Insa la autorul rus, acestea nu fac scopul operei sale.
Exista ceva din atitudinea lui Miller si in descrierile lui Durrell, insa acesta din urma reuseste sa spuna (cu mult talent) o poveste in romanele sale (Durrell si Miller au fost prieteni).
Se poate sa ma insel in privinta lui Miller, insa eu cred in continuare ca se straduieste sa para spectaculos fara sa incerce sa dea nastere unui fir narativ.
Nook #2: Dubliners - James Joyce
Este de fapt un titlu pe care l-am inceput cu vreo 2 luni in urma. Dubliners este o colectie de povestiri scurte care portretizeaza viata orasului Dublin. Prin fraza precedenta am spus cam tot ceea ce era de spus despre carte.
In ultimul an am citit mai multe volume de proza scurta, iar Dubliners este cea mai ciudata dintre ele. Spun ciudata, pentru stilul curios al autorului, de a prezenta instantanee din vietile locuitorilor irlandezi. Povestirile nu au o concluzie sau o finalitate anume, pentru ca in general sunt lipsite de vreo intriga. E ca si cum Joyce s-ar plimba prin Dublin cu un dagherotip, imortalizand cateva momente (aparent lipsite de importanta) din vietile locuitorilor orasului. Ce-i drept, povestirile in intregul lor creeaza imaginea Dublinului pe care numai Joyce putea sa o capteze, insa (ca si alte titluri ale sale) nu e o carte usor de citit.
Book #3: ?
Am ajuns deja la capatul listei, asa ca nu exista book #3. In ultima vreme am ajuns sa ma ambitionez la carti de peste 800 de pagini (Don Quixote, Contele de Monte Cristo), pe care (dupa vreo 300 de pagini) le pun pe asteptare pentru lectura ulterioara.
Ultima idee care s-a nazarit a fost sa ma inteleg cu cineva si sa ne propunem unul altuia cate o carte de citit. Eu i-am propus El amor en los tiempos del colera, iar ea mi-a dat Anna Karenina (care in mod surprinzator are tot vreo 800 de pagini). Om vedea ce o iesi.
In lipsa de altceva de postat,
Alin
