Via Ameer - cele mai interesante incipituri dintre cartile pe care le-am citit. Hmm…nu e tocmai treaba usoara, din moment ce nu prea mai tin minte formulele de inceput la cartile de acum un an sau mai mult, insa unul din primele incipituri care m-au fascinat (in vremea liceului) este urmatorul:

…si tot astfel, daca inchid un ochi, vad mana mea mai mica decat cu amandoi.

Este din Sarmanul Dionis, si cred ca multi i-au recunoscut formula extrem de ciudata pe care am tot analizat-o la orele de limba romana.
Acum cred ca incipiturile mele preferate sunt cele ale lui Marquez, care spunea despre un incipit ca trebuie sa dea masura intregii povestiri, prin tonul frazei si prin coordonatele pe care le ofera.

Multi ani dupa aceea, in fata plutonului de executie, colonelul Aureliano Buendia avea sa-si aminteasca de dupa-amiaza indepartata cand tatal sau il dusese sa faca cunostinta cu gheata.

(Un veac de singuratate)

Nici nu se putea altfel: mirosul de migdale amare ii amintea de fiecare data de soarta iubirilor neimplinite.

(Dragostea in vremea holerei)

O alta categorie care imi place este aceea a incipiturilor care prefateaza un roman cu mult umor, spre exemplu:

Carnatul afumat tragea corbul in jos, iar vanzatorul fu cat pe ce sa-l prinda pe cand se strecura afara pe usa pravaliei de delicatese.

(Peter Beagle - Un loc placut si numai al lor)

sau…

Sam Vimes sighed when he heard the scream, but he finished shaving before he did anything about it.

(Terry Pratchett - Night Watch)

…si pentru ca nu pot sa ma abtin, din categoria incipiturilor “celebre” vreau sa mentionez urmatoarele doua:

All happy families resemble one another, but each unhappy family is unhappy in its own way.

(Lev Tolstoi - Anna Karenina)

Ours is essentially a tragic age, so we refuse to take it tragically.

(DH Lawrence - Lady Chatterley’s Lover)

Astept si citatele voastre.

Alin

Pe 4 mai 1929 se nastea undeva in zona Bruxelles una dintre cele mai iubite si apreciate actrite din istoria cinematografiei: Audrey Hepburn.

Un site f. frumos dedicat lui Audrey puteti gasi aici: That Face

Alin

I would pay good money for this!

Cristi

Am auzit la stiri ca anul asta de 1 Mai litoralul romanesc a fost invadat de un numar record de oameni, veniti din toate colturile tarii. Majoritatea migratorilor sunt cunoscuti pentru consumul excesiv de manele, bere la sticla de plastic si iar manele.

Eu ma bucur ca nu am intreprins o escapada pana pe plajele “idilice” ale patriei. De fiecare data cand mi-e dor de ea, trebuie doar sa ma uit la poza asta si-mi trece.

Sigur, sunt mult mai multe sticle acolo, asa ca cea din poza e doar simbolica. Mai imaginati-va si o multime de oameni pe langa ea (sau doar un om pe care-l inmultiti de 15 mii de ori) si aveti o imagine foarte frumoasa (si exacta) a litoralului.

Ultima data cand am fost de 1 Mai la mare am stat doar o noapte, am facut degeraturi de la frig, am spart un geam si am mers cu trenul cea mai mare parte din timp.
Ce am facut anul asta? Am tuns iarba din curte, pentru ca ziua muncii poate fi sarbatorita numai prin munca.

Sayonara, Soimi ai Patriei!
Cristi

PS: Sticla aia din poza probabil ca o sa traiasca mai mult decat mine, sau decat voi. Gaditi-va putin la asta. Doar prin puterile noastre combinate o sa salveze Captain Planet Pamantul de plastice (si de consortiile petroiliere). GO PLANET!

Să vorbim puţin despre unul din cele mai cunoscute stiluri cinematografice, şi anume filmul noir.

Cu toţii am auzit acest termen sau am văzut cel puţin un film noir sau neo-noir, însa care îi sunt caracteristicile?

Primii critici care au folosit acest termen în anii ’40 (1946 mai exact) au facut referire la tentele ‘dark’ ale filmelor care prezintă poveşti despre crime, detectivi – cu precădere cele care pornesc pe teme de amoralitate– exemple multe în postul anterior referitor la cele şapte păcate. Problema este că un film noir nu este chiar atât de uşor de definit pe cât pare. Sunt multe filme din ziua de azi care prezintă aceleaşi teme ca şi unul neo-noir, fără sa intre totuşi în această categorie. În cele din urmă, tenta noir ţine de atmosferă – filmele cu tente onirice ori cu implicaţii sexuale, sau cele misterioase cu un personaj Bogartian despre care nu îi cunoaştem adevărata natură până la final.

În plus, acest gen de filme sunt caracterizate de obicei (însă nu neapărat) printr-un stil vizual alb-negru întunecat (low-key b&w).

Unii critici de film consideră ca tema noir este una prea ambiguă pentru a fi considerată ca gen anume, însă în opinia mea, cineva care a văzut un film noir din anii ’40 cunoaşte foarte bine farmecul acestora prin atmosfera pe care o creează, indiferent dacă este un gen sau doar un stil.

Cateva dintre teme ar fi:

- O senzaţie generală de pesimism, melancolie, corupţie sau imoralitate, paranoia sau sentimente de vinovăţie, mister şi suspiciune.

- Un final dramatic sau tensionat.

- Un personaj principal cinic, sau cu anumite probleme care are de a face cu un personaj feminin seducator (genul femme fatale), care de multe ori încearcă să se folosească de personajul principal pentru a-şi atinge scopurile.

- Duplicitatea personajului principal, necesitatea de a alege între simţul datoriei şi dorinţele personale – de obicei aţâţate de către personajele feminine.

- Fire narative non-liniare, complexe, cu întorsături de situaţii, labirintice şi misterioase.

- Uzul de anumite tehnici precum flashback-uri sau naraţiuni ale unui personaj, ce prezintă perspectiva proprie.

- Tema generală a părţii întunecate a naturii umane, amestecată cu o atmosferă închisă, pesimistă, imposibil de evitat, fie din pricina sorţii, fie din cauza slăbiciunii umane.

Istoria filmului noir clasic se extine doar pe două decenii, şi anume de la începutul anilor ’40 pana la finele anilor ’50, dar mai întai sa vorbim ceva despre

Originile filmului noir

Tentele ‘dark’ din cinematografie care au folosit ca punct de inspiraţie aici sunt cele din filmele germane ale anilor ’30, cel mai bun exemplu fiind poate M (1931), cu Peter Lorre în rolul principal. Pe lângă temă, filmul se caracterizează prin unghiurile folosite si prin contrastul peliculei, umbrele si luminile folosite – elemente ale filmului noir ulterior.

Dacă M este cu adevărat primul film noir, rămâne de discutat.

Alte surse de inspiraţie o reprezintă filmele anilor ’30 inspirate din romane cu detectivi sau gangsteri, spre exemplu Scarface (1932).

Citizen Kane (1941) este considerat un film pre-noir cu o puternică influenţă, în special datorită inovaţiilor aduse în stil (deep-focus, unghiurile joase, secvenţele alternante ale aceluiaşi cadru).

Strangers of the Third Floor (1940) ar putea fi primul film noir clasic, dacă nu ar avea o poveste relativ simplă.

Anii 1940

Primul film noir cu detectivi este fără îndoiala The Maltese Falcon (1941), film în care Bogart joacă probabil tipul de personaj care i se potriveşte cel mai bine – Sam Spade, detectivul cinic care se foloseşte de propriul cod moral atunci când rezolvă un caz.

Atmosfera misterioasă, prezenţa unei femme fatale şi finalul amar sunt câteva din temele filmului noir aici.

Maltese Falcon este un excelent film noir cu detectivi, însă topul celor mai bune exemple de film noir (în opinia mea) ar fi următorul:

3. Shadow of a Doubt (1943) – Hitchcock este un expert al atmosferei noir, iar acest film (despre care el spunea ca i-a placut cel mai mult sa-l regizeze) are dpdv stilistic tot ce îi trebuie. Povestea – o tânăra entuziasmată de vizita unchiului din partea mamei (interpretat excelent de Joseph Cotton) începe să îşi schimbe treptat părerea despre acesta când începe să afle lucruri din trecutul său.

2. The Big Sleep (1946) – “My, my, my, such a lot of guns around town and so few brains.” Un top cu filme noir nu ar putea să îl excludă pe Bogart. The Big Sleep este exact genul de poveste încâlcită şi misterioasă cu o groază de elemente extra (şi femei frumoase) care fac un film noir bun.

1. Double Indemnity (1944) – Singurul motiv pentru care Bogie nu este în topul noir este acest film, in regia lui Billy Wilder. Are absolut toate temele filmelor noir pe care le-am enumerat mai sus şi este totodata unul din marile filme ale anilor ’40.

Topul de mai sus sugerează aici două subtitluri în istoria filmelor noir, şi anume:

-Hitchcock noir: Rebecca (1940) este unul din acele exemple de filme pre-noir, din care Hitchcock a dezvoltat o atmosferă proprie filmelor sale (care intră în această categorie):

Suspicion (1941); Notorious (1946) – cu Cary Grant şi Ingrid Bergman, este unul din cele mai bune filme ale sale (top 3) şi ar putea oricând să ia locul în topul noir la Shadow of a Doubt; Strangers on a Train (1951) – poate nu cel mai bun film al său, însă cu o atmosferă potrivită; Vertigo (1958 ) – unul din cele mai bune filme pe care le-am văzut vreodată. Din punct de vedere stilistic nu este un film noir – Hichcock se foloseste foarte mult de culoare si de contraste, însa povestea are multe elemente noir. Detalii despre filmele lui Hitch ar trebui totuşi povestite separat, pentru că sunt multe de spus aici.

-Bogart noir: E clar că este stilul care i se potriveşte ca o mănuşă, dovadă fiind multele sale roluri în asemenea filme: To Have and Have Not (1944), Dark Passage (1947), Key Largo (1948 ) – toate împreună cu Lauren Bacall, In a Lonely Place (1950) – f interesant din perspectiva atmosferei create în jurul personajului principal, The Desperate Hours (1955) – unul din ultimele sale roluri.

Un exemplu de clasic noir este The Third Man (1949) – Orson Welles şi Joseph Cotton în atmosfera postbelică apăsată a Vienei. Un film cu o fotografie superbă, aşa cum sugerează şi posterul său.

Tot în anii ’40 regăsim şi alte tipuri de filme noir, precum Gaslight (1944) – care este mai mult din perspectiva atmosferei create în jurul personajului principal (Ingrid Bergman) – femeia ameninţată şi misterul acestei ameninţări.

În subcategoria de femei ameninţate intră din nou Bergman în Notorious (1946) şi în Spellbound (1945) (deşi acesta nu este noir în adevăratul sens al cuvântului), sau Gloria Grahame in In a Lonely Place (1950).

O dată cu ultimul film menţionat anterior intrăm în

Anii 1950

Aceştia au adus o maturizare a dramei, în dauna clasicului film noir, astfel încât ajungem să întâlnim combinaţii între dramă şi atmosferă noir, precum în Sunset Boulevard (1950) sau The Asphalt Jungle (1950).

Probabil cel mai cunoscut film noir al anilor ’50 a fost The Night of the Hunter (1955). După acesta au predominat filmele despre crimă şi corupţie, ultimul film clasic noir fiind considerat Touch of Evil (1958 ) al lui Orson Welles.

Filmele Neo-Noir

Toate filmele care prezintă atmosfera filmelor clasice despre care am vorbit până acum sunt considerate neo-noir. Deşi puţine sunt filmate în alb-negru, o parte dintre ele se caracterizează vizual prin contraste puternice între lumină şi întuneric, însă temele prezentate anterior se păstrează.

Primele idei neo-noir s-au format în filme precum Cape Fear (1960) – axat aproape exclusiv pe atmosfera întunecată, The Manchurian Candidate (1962) – pe partea de mister, sau Breathless (1960) al lui Goddard – la fel de mult neo cât şi noir.

Filmul care în opinia mea se apropie cel mai bine de stilul clasic este Chinatown (1974) al lui Roman Polanski – Nicholson este detectivul Bogart-like care intră într-o poveste conspirativă cu un final dramatic – toate elementele unui noir.

Urmează perioada filmelor cu o puternică tentă sexuală – Body Heat (1981), Blue Velvet (1987), Final Analysis (1992) până la cunoscutul Basic Instinct (1992).

În plus anii ’80 aduc pe marele ecran stilul tech-noir, o dată cu Blade Runner (1982) – un adevărat cult-movie şi printre primele SF-uri all-time. Evident, aici putem menţiona Twelve Monkeys (1995), Dark City (1998), precum şi pe frăţiorul său mai mare, The Matrix (1999) – doar originalul, nu şi continuările.

Filmele mele preferate cu elemente noir ale anilor ’90 ar fi totuşi The Usual Suspects (1995) şi LA Confidential (1997), pentru că ambele combină atmosfere şi teme f diferite ale acestui stil.

Anii 2000 au adus multe teme şi combinaţii mai mult sau mai puţin reuşite cu această atmosferă de neo-noir – câteva exemple graitoare fiind Memento (2000), Mulholland Drive (2001) şi de ce nu, Sin City (2005) – care este posibil să aducă începutul unei perioade post-noir în acest stil.

Cu siguranţă că am sărit multe filme, am încercat să mă axez doar pe cele pe care le-am văzut – şi cu precădere pe anii ’40 si noir-ul clasic. Aştept şi alte exemple de filme noir din partea voastră.

Alin (visual engineer and/or movie watcher)

]]> http://frostblade.wordpress.com/2008/04/24/za-noir/feed/ Alin http://frostblade.wordpress.com/2008/04/14/for-all-you-drinkers-out-there/ http://frostblade.wordpress.com/2008/04/14/for-all-you-drinkers-out-there/#comments Mon, 14 Apr 2008 13:19:46 +0000 Cristi http://frostblade.wordpress.com/?p=276

În ultima vreme am ascultat foarte multă muzică folk nord-americană şi mi-am pierdut interesul pentru orice alt gen. Nu o să vă plictisesc cu detalii, dar am un cântec care cred că o să placă tuturor.

Coley Jones - Drunkard’s Special

Între cele două războaie, Coley Jones conducea o formaţie, numită Dallas String Band, pe străzile din North Texas. în 1929, Columbia l-a prins în studio, unde a înregistrat cântecul acesta. Mai târziu, Jones a fondat altă formaţie, The Coley Jones String Band, în care a debutat faimosul T-Bone Walker. Apoi Coley Jones a dispărut fără urmă, amintirea sa trecând direct în legendă, aşa cum vreau să fac şi eu într-o zi.

Drunkard’s Special este un cântec foarte popular, care a trecut prin mai multe încarnări de-alungul timpului. Harry Smith spune, în compilaţia sa faimoasă Anthology of American Folk Music, că versiuni ale cântecului există şi în Europa. Drunkard’s Special a mai fost îngregistrat în versiuni de piano blues, bluegrass, sau chiar irish folk.

Cristi (the usual drunk suspect)

Acum 2 saptamani intr-un parc in Bucuresti (click to enlarge). Enjoy!

Alin

De curand am revazut Se7en, probabil cel mai bun thriller al anilor ‘90, si vorbeam cu cineva despre cateva dintre temele filmului. M-am intrebat ce filme am gasi (dintre cele pe care le-am vazut) care sa aiba ca tema unul din cele 7 pacate. In continuare puteti vedea ce am gasit noi.

Greed - este probabil una din temele cele mai usor de regasit prin filme, insa primul care imi vine in minte este The Treasure of the Sierra Madre (1948), in care Bogart realizeaza unul din rolurile sale memorabile. Un alt personaj obsedat de partea materialista este cel interpretat de Alain Dellon in L’Eclisse (1962), iar daca mergem pe acest fir ajungem usor la Wall Street (1987) si la recentul There Will be Blood (2007). Inca un film care exploateaza aceasta tema si pe care l-am vazut recent este The Good, the Bad and the Ugly (1966) - ca si multe altele, insa westernurile nu sunt punctul meu forte.

Lust - si aici ar fi cateva de mentionat, precum Lolita (1962), Malena (2000) - din perspectiva dorintei incontrolabile. The English Patient (1996) - pe care eu il vad ca un film destul de subestimat, ce portretizeaza drumul pe care il urmeaza dorinta si dragostea intr-un moment nepotrivit. A Streetcar Named Desire (1951), pe care insa nu l-am vazut, este unul din titlurile semnificative in acest sens. Tot aici putem include The Dreamers (2003) si American Beauty (1999), desi nu sunt cele mai bune filme din lista.

Gluttony - Ceva mai greu aici, intrucat nu prea exista filme care sa se axeze doar pe aceasta tema, insa nu e greu sa gasim personaje ca tipa obsedata de mancare din Requiem for a Dream (2000), sau pustiul care se scufunda in raul de ciocolata din Charlie and the Chocolate Factory (2005).

Sloth - O alta idee greu de exploatat, daca sarim peste filmele in care cineva vrea sa se imbogateasca jefuind o banca sau ceva asemanator. Ar fi totusi Trainspotting (1996) - un alt film reprezentativ al anilor ‘90, unde Renton (Ewan MacGregor) trece prin cateva din placerile vietii cu minim de efort.
Am auzit ca ar mai fi Candy (2006) de pus pe lista, insa nici pe acesta nu l-am vazut.

Pride - My favourite sin. Am putea enumera pana maine filme in aceasta categorie, pornind de la Henry II (Peter O’Toole) din The Lion in Winter (1968), pana la filme care au asta in titlu - Pride & Prejudice (2005).
All About Eve (1950) si Sunset Boulevard (1950) trec prin aceasta tema - doua filme similare ce prezinta partea distructiva a mandriei. Tot la Pride putem incadra titluri ca Babel (2006), Raging Bull (1980), Becoming Jane (2007), sau Philadelphia (1993).

Envy - Aici am putea incepe cu All About Eve, pe care l-am mentionat si mai sus. Deasemenea putem incadra rolul sotului din Dial M or Murder (1954), care planuieste moartea sotiei sale (Grace Kelly) deoarece banuieste ca il inseala. Mai putem enumera aici Atonement (2007), Sense and Sensibility (1995) si Closer (2004) - care ar putea intra si la categoria lust.

Wrath - furia dezlantuita, subiect foarte comun, incat nu o sa ma refer la vreun film de razboi. Cidade de Deus (2002) si Amores Perros (2000) - furia generata de climatul social, sau in cazul primului, violenta care se propaga de la o generatie la alta. Scarface (1983) si Raging Bull (1980) - furia unor personaje - aici cel mai simbolic pentru mine este juratul nr. 3 din 12 Angry Men (1957). Trebuie sa mentionam si Fight Club (1999), care este un film grozav pe atatea niveluri.

Alin

Am furat de la Robert tagul ala cu muzici pe care il pune toata lumea pe blog…just because i can!

Rezultatele sunt cam ciudate totusi…

Reguli:

1.Put your music player on shuffle.
2. Press forward for each question.
3. Use the song title as the answer to the question even if it doesn’t make sense. NO CHEATING!

1. How are you feeling today?
Radiohead – Jigsaw Falling Into Place - adevarat.

2.Will you get far in life?
The Beatles – Helter Skelter - ain’t that nice?

3. How do your friends see you?
The Smiths – A Rush and a Push and the Land is Ours (ptr cunoscatori - There’s too much caffeine In your bloodstream And a lack of real spice In your life)

4.Will you get married?
INXS – Beautiful Girl - oh yes!!!!!

5.What is your best friend´s theme?
Rusted Root – Send me on my Way (soundtrack Ice Age) – chiar de la el am melodia asta parca

6. What is the story of your life?
Muse – Unintended – mda…

7. What was high school like?
Radiohead – 4 Minute Warning – dah…pana plecam de acolo.

8. How can you get ahead in life?
Depeche Mode – Enjoy The Silence – este…

9. What is the best thing about your friends?
Queen – Ride the Wild Wind – the wild bunch

10. What is in store for this weekend?
Oasis – Wonderwall – every weekend!!

11. What song describes you?
Depeche Mode – Strangelove – tot ce se poate

12. To describe your grandparents?
The Beatles – Don’t Let Me Down – asta n-are nicio treaba…

13. How is your life going?
Sting – Fields of Gold – mda..

14. What song will they play at your funeral?
The Rolling Stones – It’s Only Rock ‘N Roll (but I like it) – nu ma deranjeaza

15. How does the world see you?
Muse – Starlight – oare?

16. Will you have a happy life?
Maroon 5 – Sunday Morning – this was unexpected

17. Do people secretly lust after you?
Depeche Mode – Freelove – aparent doar ptr trupul meu

18. How can I make myself happy?
The Smiths – There is a Light That Never Goes Out – what does this mean?

19. What should you do with your life?
U2 – One - right

Alin