Unde am ajunge?

Cateodata trebuie sa uitam de toate si sa mergem mai departe. Dar ce se intampla atunci cand altcineva iti spune sa uiti si sa nu-ti pese, cand stii ca orice s-ar intampla, sunt unele lucruri pe care nu vrem sa le uitam. Asta ar fi fondul unei discutii care am purtat-o cu cineva de curand. Uneori e mai bine sa rupi o foaie decat sa o intorci spunea ea. Ma simteam obligat sa ii dau dreptate, dar cu mentiunea ca odata ce foaia a fost rupta, nu va mai fi niciodata ca inainte daca vrei sa o lipesti. M-a intrebat ce folosinta mai are pentru acea foaie, pentru ca in felul asta poti ramane cu un maldar de foi vechi.

Ce ne spune in fond care sunt foile pe care ar trebui sa le pastram? Oare e de ajuns sa le citim, apoi sa le aruncam deoparte? Daca le aruncam de fiecare data, intr-o zi vom vedea poate ca am ajuns nicaieri, doar cu amintirile sterse a lucrurilor de pe fiecare coala. Si atunci asta va fi suficient? Poate ca se rezuma la curajul de a risca sa intorci foaia decat sa preferi sa o rupi din carte, atunci cand te hotarasti care risc este mai mare. Si binenteles, daca esti genul de persoana care alege sa riste sau prefera sa mearga pe varianta cea mai usor de realizat.
Mi-a spus ca aici e vorba de luarea unei decizii, care in fond iti apartine ca un drept al fiecaruia dintre noi. Iar daca deciziile luate duc la regrete in viata, asta inseamna ca persoana respectiva este iresponsabila? Poate ca asa e. Dar uneori, cand cineva lasa la o parte mandria sau teama pentru a reveni la lucrurile pe care le-a gasit si care merita cu adevarat, atunci asta cum se numeste? Regretul nu este doar o marca a iresponsabilitatii. Se intampla atat de rar ca cineva sa aibe curajul de a incerca din nou, dar atunci cand reuseste, nu mai inseamna ca a fost iresponsabila in prima instanta.

Mintea umana accepta atat de greu sa isi ofere singura o noua sansa. Gasim cu totii normal ca viata ori soarta sa ne puna in fata mereu inca o sansa. Daca viata ne tranteste la pamant, ne vom astepta mereu sa primim de la ea inca o sansa, chiar si daca doar la nivel inconstient. Apoi inca una si asa mai departe. Atunci cand este vorba de a ne oferi singuri o sansa, in mod paradoxal, situatia se schimba. Uneori ajungem sa ne convingem ca nu mai meritam inca una, pentru ca n-am facut nimic cu ea in trecut si asta va duce inexorabil catre acelasi rezultat.
Aici greseste asa urat modul acesta de gandire, pentru ca uitam ca trecutul nu ne dirijeaza actiunile prezente. Singurul lucru care ne influenteaza pe toti este timpul. Si acesta trece prea repede pe langa noi ca sa nu ne iertam pe noi insine. Sa ne oferim noua o sansa inseamna sa o dam si celor dragi.
De mers toti mergem mai departe, indiferent ce ni se intampla in viata. Dar daca mergem prea departe, intr-o zi vom realiza ca nu am ajuns nicaieri. Nu inseamna ca suntem iresponsabili atunci cand ne intoarcem din drum pentru a ierta.

Advertisements

De ce ‘uram’ femeile

Textul asta e ceva mai vechi, insa l-am citit de curand si am tinut sa-l postez pe blog. E vorba de un mic text scris de Badea (pentru putinii care nu stiu – tipu’ cu ziarele de pe Antena, la care ma uit de fiecare data cand am ocazia).

De ce ‘uram’ femeile -Mircea Badea
Barbatul este o oaie! “Pai, o oaie este capabila de ura?” – o sa ma intrebati. “N-ai citit Miorita?” E adevarat. Acolo, oaia nu era capabila de nimic. De unde si asemanarea cu barbatul. Suntem natangi, neajutorati, de cele mai multe ori chiar pampalai. (Sper ca nu va deranjeaza exprimarea colocviala.) Credem ca suntem duri, ne construim in cap statui de eroi mitici, suntem virili in spatele volanului, coplesiti de propria importanta cand platim intretinerea, impetuosi cand deschidem o bere, atragatori pana la lesin cand ridicam o spranceana catre duduia de la benzinarie care poarta o bluza decoltata. Pornim chiar si la vanatoare, din dorinta de “cuceriri” care sa ateste, daca mai era nevoie, ca suntem barbati adevarati, stapani ai Universului, forte in stare bruta. In fata noastra, femeile, aceste fiinte neajutorate, care tanjesc dupa protectia noastra indispensabila, nu au nici o sansa, sunt victime sigure prin propria conditie. Ce papagali! Ma scuzati, pornisem de la oi. In ritmul asta, barbatii vor fi comparati cu o menajerie intreaga. Ceea ce poate fi posibil, cu exceptia unei singure categorii: animalele de prada. Varful lantului trofic este ocupat, fara indoiala, chiar de femei. Ele conduc, de fapt, ritualul vanatorii.
In realitate, barbatul nu alege niciodata, ci este ales. El cel mult isi face campanie electorala. Asta o sa va confirme orice barbat incununat cu aura si reputatie de seducator (a nu se intelege ca e cazul meu), daca este sincer. Smecheria e ca, din experienta, el nu incearca niciodata acolo unde simte si stie ca nu are sanse, acolo unde nu este deja ales. Aparentele fragilitatii, gingasiei, nevoii de sprijin sunt componente esentiale ale arsenalului feminin. Toate sunt puse in scena cu o arta atat de inalta, incat aceasta nu poate veni din premeditare si luciditate, ci din instinct, reflex si menire. Ofensiva ei nu e niciodata zvacnita, ci insinuata si continua, pana cand barbatul este legat fedeles cu fire pe care el nu le va vedea niciodata, dar ale caror consecinte sunt evidente. Isi da seama ca de mult nu a mai iesit cu prietenii la o bere, ca hainele pe care le are sunt toate alese de ea, ca nici papucii nu si-i mai poate gasi singur si ca, in general, nu mai exista initiative si actiuni la singular.
Pluralul este la guvernare, cu exceptia momentelor cand ea are nevoie de intimitate, chiar daca momentele lui in acest sens au disparut de o vesnicie. Femeia face pasi mici si abili, in timp ce el este furat de peisaj, si cand se uita din nou la ea isi da seama ca nu mai e la distanta la care o lasase, ci e lipita de el, incolacita in jurul lui, iar marele barbat e vulnerabil si dependent. Uneori, cei mai optimisti, si, prin urmare, mai naivi, cred ca pot rezolva situatia si redobandi teritoriul pierdut prin discutii. Ha, ha! Ce eroare! Ce iluzie! Nimeni n-a rezolvat niciodata nimic prin parlamentari cu o femeie. Premisele sunt gresite, intrucat ele nu au un sistem de gandire bazat pe aceleasi axiome si guvernat de aceleasi legi cu cel al unui barbat.
Apropo, cea mai stupida intrebare pe care poti sa o pui unei femei este: “De ce?”. Nu va sti sa-ti raspunda niciodata. Intreband-o asta, o chinuiesti si nimic mai mult. Ba starnesti si resentimente. Singurul lucru pe care il poti face unei femei este sa o parasesti. Atat. In rest, odata inceputa relatia, esti pe orbita catre pozitia de sclav pe plantatie. Uneori, cand au de-a face cu exemplare masculine mai indaratnice, ele scot la iveala arma totala, bomba atomica, pe care o lanseaza direct in calcaiul lui Ahile: incep sa planga. Aici s-a terminat. Nu pot exista supravietuitori. Si gata. Batalia este castigata fara drept de apel. Multi vor intelege ca sunt un misogin teribil sau, mai amuzant, ca n-am intalnit eu femeia potrivita. Gresit. Nu fac altceva decat sa recunosc superioritatea rasei feminine asupra celei puerile, masculine.
De fapt, generatiile de barbati sunt crescute de femei. Cu totii am ramas undeva, intr-un cotlon al subconstientului, negat cu vehementa inutila, baieteii mamei. Si observ ca aceasta stare de fapt este perceputa inconstient si de regnul masculin, la care se observa o feminizare din ce in ce mai hotarata. Probabil din motive aspirationale catre puterea rasei superioare sau poate din mimetism, barbatii desfasoara, din ce in ce mai dezinhibati, actiuni odinioara strict feminine: isi fac manichiura si pedichiura, se penseaza, isi dau cu crema, ba chiar se si epileaza. Aproape ca ma simt vinovat si anarhist daca inca mai fac pipi din picioare. Nu cumva din asezat e mai comod?
Se spune ca IN SPATELE fiecarui barbat de succes se afla o femeie puternica. In curand, IN LOCUL fiecarui barbat de succes se va afla o femeie puternica.
P.S.: Si mi-a dat mama voie sa scriu acest articol!

Soselele patriei..

Vinerea asta am fost nevoit sa merg la tara, si anume undeva in apropiere de Husi, adica la vreo 350 de kilometri de capitala. Drumul destul de enervant de obositor, generat in special din pricina Daciei de servici cu care am mers (scartaia o roata, arcurile erau cam proaste si scaunu de sub mine era ca de Dacie).

Trecand peste neajunsurile astea, am luat ocazia sa vad inca o data pe anul asta frumusetile patriei. Nu le-am gasit nicaieri pe unde am fost, dar am avut parte de altele. In primul rand, drumul catre iesirea din Bucuresti a inceput promitator tocmai la plecare, pe la coltul strazii, unde cateva echipaje de politie flancau un Audi care intrase dintr-o parte intr-un stalp pana dincolo de scaunul soferului. N-a fost insa doar atat, caci seria de accidente a continuat pe la Ramnicu Sarat, unde am trecut pe langa o cisterna de combustibil care a luat foc si din care nu ramasese mare lucru cu exceptia unei privelisti macabre. Accidentul avusese loc cu o zi inainte si am inteles ca a blocat circulatia pe soseaua catre Braila toata ziua. In continuare, pe la Braila am vazut locul in care a avut loc accidentul de acum ceva vreme dintre un microbuz si un autobuz parca, in care murisera 14 oameni. N-am putut sa pricep cum a avut loc, intersectia respectiva avea vizibilitate foarte buna…
Pe drumul de intoarcere am mai vazut un microbuz de pasageri din care nu mai ramasese mare lucru. Culmea este ca tot drumul am avut parte de soferi de microbuze si masini mai mari care mergeau ca apucatii. Am ajuns sa spun cu sinceritate ca mi-e teama de fiecare data cand vreo persoana cunoscuta are de mers cu microbuzul in afara Bucurestiului. E o realitate trista ce se intampla pe soselele romanesti si nu prea vad cum are sa se schimbe asa usor.

Ah, da…si am vazut tot drumul la nunti de m-am saturat deja de sezonul asta..

I am using the internet

Din moment ce blogul acesta poate fi accesat de pe google, cateodata ai ocazia sa dai peste el atunci cand de fapt ai vrea sa gasesti altceva. Sa rezolv deci cateva din problemele cititorilor mei ocazionali de pe internet:
-cum se poate urmari HBO pe net: www.hbo.ro – incearca aici
-piatra taurului: draga, sunt taur, dar nu am nici o piatra. sincer.
-o femeie taur si un barbat scorpion: ar rezulta un copil de toata frumusetea. de unde sa stiu eu?
-cum sa aflii daca un baiat te iubeste? intreaba-l, dar sincer, eu cred ca ai alte probleme daca iti pui problema asta.
-blog manelist zidit usa: nu ai nimerit unde trebuie, imi pare rau.
-cine sunt eu?: iarta-ma, n-am cum sa te ajut. nu pot decat sa iti spun ca ma cam indoiesc ca vei gasi raspunsul la asta pe net.
-poze cu ciocanitoare: n-am.
-poze ciocanitoare: serios.
-poza vulpe: ce vreti voi de fapt de la mine?
-Cite pasari sunt pe lume: destule. nu cred ca a aparut vreun nebun pe lumea asta care sa le numere. dar mai stii…
-ce mai zice pe net: netu zice multe. nu-l crede de fiecare data.
-TAUR: asta asa e.
-sex cu animale: asta m-a lasat fara grai. am asa ceva pe blog si nu stiam? google are multe idei cateodata.

Ce uameni…n-am ce zice, internetul e o tara libera (ca Elvetia, de exemplu).