Marquez – Povestea tarfelor mele triste

Atunci cand ai pe lista cartilor incepute atatea titluri incat nici nu mai stii care le-ar fi ordinea in care le-ai deschis pentru prima data, ajungi sa privesti cu reticenta una care este inca nedeschisa. Reusesti sa deviezi oare cursul cartilor vechi cu placerea unei lecturi noi pe care o duci la capat sau urmeaza sa o adaugi si pe ea unor titluri ce nu si-au gasit inca finalitatea? Nu-mi place sa recunosc asta, dar mi-am facut obiceiul de a avea in biblioteca prea multe carti incepute, dar pe care nici nu ma gandesc sa nu le termin. Nu am avut insa ocazia sa raspund la intrebarea de mai sus, pentru ca Povestea tarfelor mele triste este una din acele carti pe care le inchizi in momentul in care le termini, si nu mai devreme.

Prea scurta pentru a o numi roman dar prea complexa pentru a fi comparata cu o povestire, cartea lui Marquez iti apare la final precum o colectie de melodii bune de Jimi Hendrix, John Lennon sau Freddie Mercury, care te fac sa-ti dai seama ca omul care a scris este fara indoiala un geniu.
Datorita acestui fapt, o recenzie seaca pe subiect nu prea are cum sa puna cartea despre care vorbim in lumina ei adevarata. Chiar am citit o recenzie de pe net care nu m-a atras atat de mult cat ar fi trebuit. Sau poate era doar scrisa prost. Asadar, daca aceasta ar fi o recenzie serioasa a cartii, as spune despre ea ca este o meditatie melancolica despre un sentiment de iubire care poate fi descoperit pentru prima data oricand, indiferent de varsta. Personajul, lipsit de un nume adevarat, este acel tip care a trecut prin viata fara sa caute un sentiment de iubire pana la varsta de 90 de ani, iar poate cea mai interesanta concluzie a sa atunci este aceea ca dragostea devine mereu prea mult pentru niste oameni ca noi, iar “sexul e consolarea care-ti mai ramane atunci cand nu-ti ajunge dragostea.”
Pentru Marquez, sentimentul in sine este mai important, iar atata timp cat este ceva pur, el poate depasi limitele realitatii, devenind magic. Stilul special al scriitorului transforma astfel povestea despre iubire intr-o melancolie seducatoare a unui sentiment pe care cu greu il mai gasim astazi in cineva, poate pentru ca deseori nu reusim sa vedem ceea ce simtim, dincolo de zidul temerilor noastre.
Pe scurt, o poveste care iti aminteste ca atunci cand treci prin viata fara sa oferi altcuiva cel mai bun sentiment din tine va fi ca si cum nu ai fost niciodata pe lumea asta. Despre asta vorbeste Marquez in opera sa. Iar atunci cand toate sunt la locul lor, vei citi cartea pentru senzatia pe care o ofera. O senzatie care te indeamna sa gasesti la randul tau sentimentul adevarat.

Advertisements

State of the obvious

Plictiseala mare pe internet…noroc cu site-urile inutile..spre exemplu, cu teste.

1. Cica ce suflet ai in functie de preferintele mobiliare.


What Your Soul Really Looks Like


You are a warm hearted and open minded person. It’s easy for you to forgive and forget.
You are a grounded person, but you also leave room for imagination and dreams. You feet may be on the ground, but you’re head is in the clouds.You see yourself with pretty objective eyes. How you view yourself is almost exactly how other people view you.Your near future is in a very different place (both physically and mentally) from where you are right now.

For you, love is all about caring and comfort. You couldn’t fall in love with someone you didn’t trust.

Inside the Room of Your Soul

2. i’m fucking drunk again


You Are Guinness


You know beer well, and you’ll only drink the best beers in the world.
Watered down beers disgust you, as do the people who drink them.
When you drink, you tend to become a bit of a know it all – especially about subjects you don’t know well.
But your friends tolerate your drunken ways, because you introduce them to the best beers around.

What’s Your Beer Personality?


You Are Whiskey


You’re a tough drinker, and you take it like a man
That means no girly drinks for you – even if you are a girl
You prefer a cold, hard drink at the end of the day
Every day, in fact. And make that a few.

What Alcoholic Drink Are You?

3. I wanna be a DJ


Your Career Type: Artistic


You are expressive, original, and independent.
Your talents lie in your artistic abilities: creative writing, drama, crafts, music, or art.
You would make an excellent:Actor – Art Teacher – Book Editor
Clothes Designer – Comedian – Composer
Dancer – DJ – Graphic Designer
Illustrator – Musician – Sculptor
The worst career options for your are conventional careers, like bank teller or secretary.

What’s Your Ideal Career?

4. Slabutz…


You are 73% Taurus

How Taurus Are You?

5. Si ptr cunoscatori…


You Belong in Dublin


Friendly and down to earth, you want to enjoy Europe without snobbery or pretensions.
You’re the perfect person to go wild on a pub crawl… or enjoy a quiet bike ride through the old part of town.

What European City Do You Belong In?

Important!!!

Ok, vreau sa apara undeva cu litere bolduite ca acesta este un blog, nu o pagina cu horoscopuri. Singurul post referitor la asa ceva este despre zodia taur, pentru ca asta am vrut eu sa scriu candva. Nu cunosc cum e femeia X la pat, cu ce e compatibila zodia nu stiu care si in nici un caz nu ma intereseaza cum agata barbatul scorpion.
In alta ordine de idei, persoanele interesate de horoscoape sunt rugate sa intre aici!

Pentru nemultumiri trimiteti-mi un mail, iar daca este vorba de intrebari legate de zodiac, o sa ma fac ca-l citesc.

Cateodata.

Cateodata incerci sa faci gandurile sa se indrepte in alta parte decat directia lor obisnuita. Ai de gand sa le duci acolo unde nu te mai pot atinge cu flacara lor inghetata, reflectata in lumina unei ape sarate. Sau stii ca pentru tine rasuflarea unei judecati eronate isi va face mereu timp sa-ti aminteasca cine esti de fapt. Incerci sa dai nastere unor linii in inima lemnului, scrijelind in disperare cu degetele. Vrei sa creezi un semn care sa dainuiasca mereu insa iti dai seama ca de fapt esti doar un strain, si nu poti sa lasi sa treaca frica acestui gand prin tine. Totul cu ceea ce ramai este durerea pe care n-o poti invinge, pentru ca atunci cand n-o sa mai fi acolo va fi ca si cum nu ai atins niciodata inima sa. Incerci sa-ti amintesti cand s-a oprit muzica. Privesti in jur si iti dai seama ca nu mai este nimeni. Ai ramas doar tu si masa pe care vrei sa lasi ceva. Dar nu mai este aceeasi pentru ca acum nu-i mai poti zari inima. Incerci sa-ti dai seama cu ce simtiri ai ramas in afara unei dureri surde din degetele ranite, dar nu mai ai timp. Sunt atatia straini care asteapta lumina zilei. Acum tu ai ajuns unul dintre ei, cu atatea zile trecute care te apasa acolo unde nu poti sa te indrepti singur. Nu intelegi unde mai poti sa ajungi, nu iti arata nimeni ce trebuie sa crezi. Tot ce stii este ca nu ai lasat nici un semn acolo pe unde ai trecut. Iti dai seama ca tot ce a ramas este sa-ti distrugi gandurile si sa cladesti altele pe nisipurile ramase. Cateodata totul este in zadar, si-ti aduci aminte ca ai iubit, chiar daca incerci sa faci gandurile sa se indrepte in alta parte.

Oferta variata

Saptamana trecuta am dat o fuga pana la targul de joburi care s-a desfasurat la Sala Palatului in zilele de 27 si 28 octombrie, mai mult dintr-o plictiseala acuta decat vreun interes anume in a binecuvanta angajatorii prin CV-ul personal.
Ce-am gasit la asa-zisul “targ de cariera dedicat tinerilor profesionisti” a fost cel putin dezamagitor. Pe scarile Salii zaboveau grupuri de tineri tocmai iesiti din iuresul cautarii de joburi ce lua loc dincolo de intrarile de sticla. Inauntru am primit un pliant despre targ de la o fata care parea prea obosita pentru o slujba de acest gen (nu, nu sunt sarcastic. deloc.). Pe acesta scria mandru “peste 1000 de joburi de calitate la cel mai mare targ de cariera al anului”. Pai cum sa nu-ti trezeasca asa ceva interesul?
Dupa 20 de minute eram unul din oamenii care stateau pe scarile Salii Palatului, gandindu-ma, probabil ca si ceilalti, ca nimeni nu e interesat de ‘tanarul profesionist din Romania’.
In spatele unor cuvinte colorate despre ‘team building’ (oare doar eu gasesc expresia asta si conceptul in sine stupid?), ‘career success’, ‘inovativitate si profesionalism’ si altele zace o lipsa de organizare care lasa de dorit: firme romanesti si multinationale, din domenii diferite, plasate la gramada pe cele 2 etaje. Fiind la noi acasa, am scurtat-o elegant si am incercat sa nu ma mai gandesc la asta.
Ceea ce mi-a ramas insa in minte a fost intrebarea pe care nu cred ca mi-am pus-o doar eu: Unde era varietatea de oferte? Nu incape indoiala ca daca eram un ASE-ist interesat de finante si banci, un informatician interesat doar in domeniul IT&C sau vreun consultant de imagine, as fi avut intr-adevar de unde alege. Pentru ca in afara de finante, operatori baze de date/web designeri si consultanti rareori gaseai alta oferta de munca, pierduta undeva printre standurile inalte, dominate doar de cateva domenii care nu ocupa nici pe departe intreaga forta de munca.

Am plecat de acolo cu pasi mari si cu un citat celebru in minte, care spunea adevarat ca 80% din studentii care reusesc sa termine la poli sunt buni de nimic. Asa ca pentru a pune in valoare acele vorbe, am cumparat o carte si 6 beri, iar seara am baut pana n-am mai putut sa mai citesc.