weather control

Vine o furtuna.

Si nu sunt catusi de putin metaforic. Uitati-va pe geam.
E genul de vreme care ma face sa fiu bucuros ca nu trebuie sa plec din casa azi, chiar daca asta inseamna ca trebuie sa invat toate cursurile din acest semenestru, pentru un examen pus foarte convenabil maine (sambata) dimineata.

Dar macar nu trebuie sa ies afara unde am sanse mari sa fiu lovit de o vaca sau o combina zburatoare. Crazy fucking weather we’re having.

Scriu asta in intervalul dintre dusul meu de la ora cinci si barbieritul de la la ora sase.
E 5:47, sa vedem cat pot sa scriu pana la fix.

Nu ma barbieresc pentru ca simt nevoia, ci pentru ca nu vreau sa pic examenul de maine. Vedeti, intr-o serie cu 100 de fete si 10 baieti, trebuie sa arat prezentabil.
Imi place barba mea, desi nu poate fi numita chiar barba pentru ca nu o las niciodata sa ajunga prea mare. E mai degraba niste par facial care-mi umbreste putin barbia si gatul. Mi-am facut o poza in oglinda, cu mobilul, si as pune-o aici doar ca nu am un cablu de date.

M-am dus odata sa-mi cumpar un cablu de date, si un tip de treizeci de ani cu burta mi-a spus ca nu au dar o sa aduca peste saptama.
-Si cat costa?
-1 milion.
-… Aha.
Sa fiu al naibii daca o sa dau un milion pe un cablu care merge doar cu un singur telefon (motorola V620), ca sa scot de pe el poze la o rezoltie de 640×480.

Mai devreme pe cand incercam sa invat am simtit nevoia sa beau o bere, de parca daca nu as fi baut una in acel moment lumea s-ar fi sfarsit si eu as fi ramas mereu cu musca pe caciula. Nu am facut-o pentru ca trebuia sa ma concentrez pe acele foi trase la xerox prost (pentru ca nu am fost la cursuri cam tot semestrul, deoarece ma ocupam cu… alte lucruri… si cand am ramas fara “alte lucruri” de facut tot nu m-am dus deoarece nu suportam sa acult pe cineva cum vorbeste doua ore despre ceva ce nu ma interesa).

5:55

In Padurea Norveagiana, a lui Murakami, personajul principal isi aminteste o intreaga poveste de dragoste in clipa in care aterizeaza pe un aeroport din Germania si aude melodia Norwegian Wood a celor de la Beatles. In termeni literari acest lucru se numeste “fluxul memoriei afective”, si este folosita preponderent in romanul modern.

Sau chiar in viata de zi cu zi.

Da, si voi puteti folosi fluxul memoriei afective pentru a genera o stare unica de anxietate, oricand doriti (cititi instructiunile de pe pachet).
Cel putin asta am facut eu, mai mult sau mai putin intentionat. De fapt a fost oarecum un proces invers. Cred ca stresul examenului de maine (e mai mult un stres subconstient pentru ca nu prea ma gandesc la el) a generat o stare de anxietate (minora), care la randul ei a generat o stare de anxietate (majora) cauzata de fapt de toate acele emotii pe care le tot reprim din decembrie incoace.

5:59

fuck

M-am intalnit ieri in metrou cu un prieten, deoarece pentru asta sunt prietenii. Sa apara in metrou cand nu te astepti. Nu-l mai vazusem de vreo doua luni, si am petrecut ceva timp pe o banca din fata blocului meu vorbind despre aventurile noastre amoroase.
A ramas ca mergem sa ne facem praf dupa examenul de maine.

6:00

Da, vine o furtuna.

Advertisements

Author: Zak

I am a (unemployed) freelance journalist / rockstar, living in Bucharest, with a supernatural entity called kitty. I write things, and when I don't I usually sit in a cafe and recall my part in the Crimean war. I kick ass in the morning and take names in the evening, and sometimes chew bubblegum, but I'm all out of gum now. I am also an international online hockey player, famous argentinian polo champion, and football manager hall of famer. I can fly.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s