look out, world

lol…these tests crack me up sometimes

Mysterious – 67%
Passion – 67%
Eyes full of Pain – 58%
Diamond Eyes – 25%

What do your eyes reveal about you?(PICS!)
created with QuizFarm.com

You scored as Passion. You are very passionate whether that passion is good or evil has yet to be determined. You have great power over others and they seem to flock to your service. You are very competative almost to a fault. Perhaps you should let someone else win for a change?

ciocanitoarea se intoarce

La cererea publicului, mai multe poze cu ciocanitori:


Woodpeckers are near passerine birds of the order Piciformes. They are found worldwide and include about 180 species (including the famous ivory-billed).


Woodpeckers gained their English name because of the habit of some species of tapping and pecking noisily on tree trunks with their beaks. This is both a means of communication to signal possession of territory to their rivals, and a method of locating and accessing insect larvae found under the bark or in long winding tunnels in the tree.

knock knock

Some woodpeckers and wrynecks in the order Piciformes have zygodactyl feet, with two toes pointing forward, and two backward. These feet, though adapted for clinging to a vertical surface, can be used for grasping or perching. Several species have only three toes. The woodpecker’s long tongue, in many cases as long as the woodpecker itself, can be darted forward to capture insects. The tongue is not attached to the woodpecker’s head as in most birds, but instead it curls back up around its skull, which allows it to be so long.

fly birdie!

The woodpecker first locates a tunnel by tapping on the trunk. Once a tunnel is found, the woodpecker chisels out wood till it makes an opening into the tunnel. Then it worms its tongue into the tunnel to try to locate the grub. The tongue of the woodpecker is long and ends in a barb. With its tongue the woodpecker skewers the grub and draws it out of the trunk.

thanks to wikipedia for the text!

I was BORN for adventure

Am gasit un articol grozav din 2000, despre who killed adventure games.

Pentru cei care nu-si mai aduc aminte, jocurile de “aventura” (alea pe calculator, pentru ca si calatoria cu RATB-ul e o aventura in sine) implicau scenarii mai mult sau mai putin amuznate, personaje memorabile si un gameplay destul de limitat, point’n click.

Jocul meu preferat de aventura a fost Monkey Island 3, pe care cred ca l-am jucat de vreo douazeci de ori, si inca mai rad cand imi amintesc unele replici.


Oricum, jocul era despre Guybrush Treepwood, un “pirat” in Caraibe, care treuia sa-si salveze logodnica de un blestem care-o transformase intr-o statuie de aur (sau puteai s-o vinzi si sa traiesti restul vietii in Bahamas alaturi de dansatoare exotice).

Monkey Island 3 era unul dintre jocurile mai bune de aventura. Au fost si unele proaste, ca Gabriel Knight 3 de care face misto articolul de mai sus (pacat, pentru ca primele doua jocuri cu Gabriel au fost foarte bune).

Si au mai fost unele jocuri de aventura care pot fi considerate capodopere, ca Grim Fandango. In Grim Fandango erai Manny Calvera, un “travel agent” in lumea mortilor. Jocul era mai special pentru ca nu implica in nici un fel mouse-ul, ci foloseai doar tastatura. Si era si mai special pentru ca a fost probabil singura izbucnire de creativitate adevarata de care a dat dovada Lucas Arts.

Dupa cum concluzioneaza si articolul: Who killed Adventure Games?  I think it should be pretty clear at this point that Adventure Games committed suicide.  Ceea ce este destul de adevarat din pacate.

Totusi, in momentul de fata, exista unii oameni care vor sa reinvie genul, si au un succes moderat. Vorbesc de Telltale Games si revival-ul seriei clasice Sam & Max.  Am jucat Episode 1 si mi-a placut destul de mult, acum caut niste timp liber sa ma apuc si de Episode 2.  Lucrul grozav e ca fac o treaba destul de buna, in orice caz – mai buna decat alternativa:

more star wars games, yeah

praf si pulbere (de stele)

Citeam comentarii la intamplare pe bookblog si am dat peste asta (pe blogul lui spadez):

pulbere de stele Stiam ca Tritonic planuieste sa scoata o editie in romana (intre timp am gasit si postul lui Bogdan Hrib) si, daca nu ma insel, Liviu Radu se ocupa de traducere, ceea ce nu poate fi decat bine, avand in vedere cat de bine a tradus Zei Americani.

Un lucru ma nemultumeste totusi – titlul. Pana am vazut coperta mi-am imaginat ca traducerea de la Stardust o sa fie Praf de Stele. Aparent e Pulbere de Stele. Nu sunt sigur care suna mai bine.

Dar se pare ca si ecranziarea cartii ajunge la noi cu acelasi titlu. Oricum, eu sunt ala care vroia sa traduca “A wild sheep chase” prin “Oi verzi pe pereti”.

Pana apare cartea puteti citi recenzia mea la versiunea in engleza, si ascultati de sfatul pe care-l dau la sfarsitul ei.

Peace, love and videogames, ma duc sa citesc Derapaj.
(daca nu aveti ce face intre timp aruncati o privire la luciat.wordpress.com, pentru ca recenzia ei la Bufoniada face recenzia mea sa arate “amateurish” (ce-i drept nu am avut destul spatiu pe bookblog sa povestesc despre aventurile postmoderniste pe care le-am avut cu cartea in Piata Unirii); oricum nu are destul recenzii la Haruki Murakami – inacceptabil).

O vizita intamplatoare pe blogul lui Neil Gaiman mi-a adus la cunostinta asta:
In the latter half of March I am going to be in Germany, France and Poland, doing readings and signings and things. Details to come very soon.

Germania, Franta si Polonia nu inseamna Romania (decat daca declaram razboi Poloniei si ne predam), deci nu avem mari sanse sa-l vedem pe Neil la noi anul asta.
Nu stiu cine mi-a bagat in cap ideea ca ar veni,  dar am speculat destula vreme ca cei de la Tritonic ar putea sa-l convinga, daca tot ii scot atatea carti.
Sunt trist, deziluzionat si dezamagit; nu am inceput ziua prea bine.

post vanatoresc

In ultimele 3 zile am primit pe blog in jur de 35 de vizite 45 de vizite (fanii nu s-au oprit doar aici) pe postul asta.

Asa ca am si eu o intrebare catre oricine gaseste pagina asta in urma cautarii pe Google a urmatoarelor expresii:

poze ciocanito@re

Care este sensul figurativ sau stimulativ care starneste pasiunea pentru chestia asta?
Ca daca ma uit la sensul propriu al cuvantului…

..intr-adevar, foarte interesant.


nu sunt sigur exact ce e asta, dar o sa vedeti mai multe.

In dark hours
I wake up on your shore,
See me fall
In pretty domino patterns
Or watch me weather the storm.

Don’t let the wind sing
Hear the rain fall on your sand,
Paint the memory it brings
On bleached rocks,
Under brilliant skies.

And as the waves crash into you,
The sunrise is always brighter on his horizon
Let me go;
The light
Only brings back the dark.

Don’t speak

slide away

Am cumparat o carte azi.

Alin: macar nu e murakami.

Ahahaha (domnule Murakami, va rog mai scrieti carti pentru ca nu mai am ce citi).

Initial nu aveam de gand sa ma aproprii de ea, dar in cele din urma mi-am zis sa vad cam ce se publica la noi, si ce scriu romanii. Poate ca mi-am ales prost cartea, pentru ca autorul nu este tocmai tipic.

Ion Manolescu, Derapaj

Ion Manolescu – Derapaj
Ion Manolescu e profesor la Facultatea de Litere, unde invat si eu. Ce lume mica. Semestrul trecut a predat un curs numit “Introducere in tehnica lecturii”, care a fost cursul meu preferat, mai precis partea in care am vorbit de comic books. Cred ca avem nevoie de mai multi profesori ca Ion Manolescu, doar ca mi-a dat 8 la examen asa ca recenzia de pe www.bookblog.ro o sa aiba cel mai mic scor posibil (4 stele).

Glumesc, glumesc. S-ar putea sa nu termin cartea pana luni, pentru ca are 650 de pagini – daca tot scrii ceva scrie. In cel mai rau caz pot sa scriu o recenzie fictionala, ca un ghid de calatorie intr-un loc unde nu am fost niciodata. Dar cred ca asta ar implica mai mult efort decat o recenzie normala. Oricum, vedem saptamana viitoare.

Cam asta e, ma duc sa mai exersez ceva la chitara. De asemenea saptamana asta ma apuc de scris la urmatoarea mea nuvela, va rog s-o anticipati.

yes, it’s another one of those tests

You are The Moon

Hope, expectation, Bright promises.

The Moon is a card of magic and mystery – when prominent you know that nothing is as it seems, particularly when it concerns relationships. All logic is thrown out the window.

The Moon is all about visions and illusions, madness, genius and poetry. This is a card that has to do with sleep, and so with both dreams and nightmares. It is a scary card in that it warns that there might be hidden enemies, tricks and falsehoods. But it should also be remembered that this is a card of great creativity, of powerful magic, primal feelings and intuition. You may be going through a time of emotional and mental trial; if you have any past mental problems, you must be vigilant in taking your medication but avoid drugs or alcohol, as abuse of either will cause them irreparable damage. This time however, can also result in great creativity, psychic powers, visions and insight. You can and should trust your intuition.

What Tarot Card are You?
Take the Test to Find Out.

asta s-ar putea sa schimbe industria muzicala – pentru totdeauna

Sa zicem ca unul dintre artistii vostrii preferati ar scoate doua albume simultan. De fapt nu ar fi albume, ci compilatii.

Prima compilatie s-ar numi “The Best of … (Andra & SIMPLU, nu stiu, puneti ce vrei voi acolo)”.

A doua s-ar numi “The Worst of…”.

Pe care ati cumpara-o? Cred ca este evident faptul ca lumea ar cumpara masiv prima compilatie, si a doua ar fi neglijata, amintita sporadic de criticii de muzica drept “o idee interesanta”.

Eu unul as cumpara-o pe a doua. Din doua motive.

Primul motiv e ca presupunand ca vorbim despre artistul meu preferat (Phill Collins – accept no substitute) as avea deja toate albumele, si implicit toate cantecele de pe compilatie. Are sens sa dau bani ca sa le ascult cantate in alta ordine? Nu.

Al doilea motiv e ca a doua compilatie ar avea probabil multe cantece pe care nu le-am auzit. Se spune ca cei mai mari fotbalisti joaca mereu la un nivel constant. Atunci cei mai valorosi muzicieni ar face muzica la un nivel constant, probabil cu izbucniri sporadice de geniu pur, care ar rezulta in albume memorabile.

De fapt toata treaba asta a pornit de la faptul ca am facut rost de 7 CD-uri cu Radiohead, o compilatie numita Towering above the rest, care arata in mod ironic un om spanzurat de un zgarie-nori.

Towering above the rest, nu e “The Worst of Radiohead”, ci doar o colectie de vreo 400 de melodii live, de pe B sides, sau versiuni nefinisate ale unor melodii de pe Hail to the Thief. Nu cred ca am asculat nici un sfert din ele, si nici nu stiu cand o sa le ascult pe toate pentru ca nu am cum sa pun inca 2GB de muzica pe Ipodul meu (DONATE! ca sa-mi iau unul mai mare), dar din ce am auzit pana acum sunt cateva melodii care aduc a U2, unele care imi aduc aminte de The O.C. si unele destul de bune (Trickster, Stop Whispering…).

In orice caz orice posibila dilema am ridicat sau nu aici ramane nerezolvata, mai ales ca nu am discutat despre lucruri ca “The Essential (Roy Orbisson sau ce vreti voi)”, sau despre cum am uitat sa-i explic odata unei fete de ce nu as ascult Heroes del Silencio (e o explicatie foarte usoara si succinta, de aceea nici nu o mai dau aici).

Noapte buna si nu ascultati hip hop sau trance.

That shit rotts your brain.