follow me around

Aveam de gand sa ma culc, dar undeva pe drum cred ca m-am luat cu altceva pentru ca am uitat si acum mi-e somn in timp ce scriu.

Am vazut un “rockumentary” foarte bun despre Radiohead. Coperta e foarte frumoasa.

Rezumatul e, oarecum.

If you have been rejected many times in your life, then one more rejection isn’t going to make much difference. If you’re rejected, don’t automatically assume it’s your fault. The other person may have several reasons for not doing what you are asking her to do: none of it may have anything to do with you. Perhaps the person is busy or not feeling well or genuinely not interested in spending time with you. Rejections are part of everyday life. Don’t let them bother you. Keep reaching out to others. When you begin to receive positive responses then you are on the right track. It’s all a matter of numbers. Count the positive responses and forget about the rejections.

Adanc.

Vorbesc cu cineva pe internet despre salata de beouf, pentru ca e 4:59 AM.

Si ascult Radiohead. E ok, ar trebui sa incerci si tu. Serios.
Uite, il impart pe al meu cu tine.


Mi-a luat ceva sa-l gasesc.

chronikle: adica imi spui sa nu ii spun unei tipe la care tin ca tin la ea pt ca it might ruin it
zak(that’s me): yes!

Cineva sa-mi aminteasca de asta in viitor.

Jonny Greenwood canta la vreo 10 instrumente. La naiba, daca cineva canta la 10 instrumente poti sa spui ca poate sa cante la toate, ce mai.

Am scris toata chestia asta in notepad, direct in HTML, nici macar nu sunt alineate, dar o sa arate bine odata ce-i dau paste in wordpress, ca un tablou impresionist pe care nu-l vezi decat dupa ce faci un pas inapoi. Nu stiu de ce am mentionat pictura deoarece o urasc, adica zilele astea nici macar nu pot sa vad un tablou fara sa simt impulsul imediat de a voma. Mi-ar fi placut sa fiu un artist, cu o bereta, si sa conving fete sa se dezbrace ca sa le desenez, dar Dumnezeu nu mi-a dat nici un fel de talent in acest domeniu. Odata i-am zis unei fete ca cineva ar trebui s-o deseneze goala, si mi-a raspuns ca a facut asta deja. La naiba, ar fi trebuit s-o las in momentul acela acolo, ca un cauciuc spart pe margiunea drumului, pentru ca nu as fi putut sa egalez vreodata asa ceva. Am doar o chitara si un editor de texte, si orice as face vreodata nu ar putea sa se compare cu desenul ala. Nici macar nu era un desen bun. Nu. Era un desen facut de cineva care ar trebui sa aibe mai mult talent, pentru ca la nivelul la care e doar o sa mearga in cerc. Era un desen care vroia sa para special, si ramanea doar cu vointa. Dar oricum era impresionant, doar pentru ca era o redare 2D a unui lucru 3D minunat. Nu poti sa te certi cu cele 3 dimensiuni.
Deci da, arta si cu mine… avem antecedente. Cred ca intr-o zi o sa-mi iau un tablou cu o barca, sau mai multe barci ancorate intr-un port, si o sa pot sa ma uit la el fara sa fiu instinctiv manios pe propriile mele lipsuri. Dar o sa-ti spun ceva: e destul de bine sa fii artist (prin artist ma refer la toti cei care nu sunt intr-atat de norocosi sa poarte o bereta, sa vorbeasca cu accent frantuzesc si sa deseneze in mod regluat fete goale, dar totusi au legaturi cu alte zone – mai neimportante ce-i drept – ale artei). Ieri am castigat 50 de dolari la un concurs literar. E destul de bine tinand cont ca am scris o tampenie pe care mi-e jena s-o recitesc. Si nu trebuie sa stii mai mult de doua corzi ca sa impresionezi pe cineva cu o chitara, cineva care nu are idee ce faci si nu are cunostinte de teorie muzicala cel putin. Asa ca toata treaba asta cu arta e un domeniu in care s-ar putea sa vrei sa te bagi, pentru ca evident nimeni nu face nimic niciodata nicigand.

In afara de cei de la arhitectura. Da. Cineva trebuie sa proiecteze statiile de metrou, parcarile si birourile viitorului. De ce? Avem nevoie de mai multe statii de metrou pentru ca ne grabim tot timpul, desi pana la urma de grabim degeaba. Avem nevoie de mai multe parcari pentru ca evident toata lumea trebuie sa aiba o masina, poate chiar doua. Nu stii sa conduci, no problem, gasesti pe cineva care stie. La naiba, eu nu am o masina si nici nu vreau, dar in mod misterios tot ma aleg cu una si probabil o s-o folosesc sa plec la munte cu fiecare ocazie pe care o am, carand lazi de bere, chitari si amplificatoare dupa mine. Si avem nevoie de mai multe birouri pentru ca cineva trebuie sa plateasca pentru toate statiile de metrou si parcarile alea. Si doar nu o sa fiu eu. Langa blocul meu se construieste cea mai inalta cladire din Bucuresti, si in curand o sa fie atatea masini de la atatea birouri incat nu o sa mai pot sa ies cu masina mea (cand o s-o am) din spatele blocului. Cineva a trebuit sa proiecteze aberatia asta de otel si sticla, nu? Nu avem nevoie de parcuri, strat de ozon si Olanda (care o sa fie inundata complet in vreo 20 de ani, nu luati teren acolo).
Deci prin paragraful de mai sus am dorit sa multumesc celor de la arhitectura pentru treaba grozava care o fac pentru viitorul nostru, sincer. Si sa-i intreb ce care toata ziua in tuburile alea urate. Am un prieten care momentan a picat toate examenele din sesiune, si cara dupa el toata ziua tubul ala negru, desi are in el doar doua coli albe, un creion mecanic si un pachet de tigari (cred ca zilele astea mai are doar tigarile), dar nu sunt sigur ca toata lumea e ca el (daca ar fi ca el lumea ar fi un loc mult mai bun).

Poate ar fi trebuit sa dau si eu la arhitectura, pentru ca usurinta cu care am trecut prin sesiune la litere e jenanta. Nici nu invat nimic concret, nici nu raman cu nimic. E ca un fel de “dezapezire culturala”. Trebuie s-o faci. Ma simt din nou ca in liceu. Facultatea nu e deloc ce-mi imaginam ca o sa fie. E ca atunci cand visezi de mic sa devii un star rock, ajungi un star rock si-ti dai seama ca nu e ce-ti imaginai. Rockul nu-ti rezolva toate problemele, doar creeaza altele. Ian Curtis s-a sinucis din cauza asta. Eu cel putin nu-mi inchipuiam ca facultatea imi va rezolva toate problemele. Mi-a deschis niste usi, am cunoscut niste lume, dar in cele din urma scoti din ea doar atat cat pui in ea. Partea mea favorita din facultate a fost acea ora si jumatate pe care o petreceam martea si vinerea la sport. In sesiune nu s-a mai tinut cursul si sala a fost inchisa, asa ca ar fi trebuit sa ma apuc de jogging sau ceva, doar ca afara este f r i g. Dar odata ce termomentrul incepe sa arada in flacari planuiesc sa ma apuc.

Cred ca o sa ma culc acum, pentru ca rasare soarele si daca nu ma culc acum nu o sa dorm mai mult de cinci ore pana trebuie sa fiu in alta parte, unde daca dorm la pranz nu o sa mai dorm noaptea si nu prea am ce face noaptea decat sa stau pe internet si sa scriu alt post in genul astuia.

Si nimeni nu vrea asta.

Nu
N U
nu
nu nu nu
nu
nah.

Advertisements

Author: Zak

I am a (unemployed) freelance journalist / rockstar, living in Bucharest, with a supernatural entity called kitty. I write things, and when I don't I usually sit in a cafe and recall my part in the Crimean war. I kick ass in the morning and take names in the evening, and sometimes chew bubblegum, but I'm all out of gum now. I am also an international online hockey player, famous argentinian polo champion, and football manager hall of famer. I can fly.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s