Toamna Patriarhului

Probabil toti scriitorii au cel putin cate o carte pe care ei o considera speciala datorita faptului ca le-a facut foarte mare placere sa o puna pe hartie. Mai mult decat atat, Marquez a spus despre Toamna Patriarhului ca reprezinta o biografie incifrata a propriei vieti, romanul care inseamna cel mai mult pentru el.

Toamna Patriarhului este un poem al dictatorului etern, al vietii tiranice ale carei ite temporale se repeta la infinit intr-un univers al singuratatii. Romanul este impartit pe sase capitole ce spun aceeasi poveste a conducatorului absolut al unei natii din Caraibe si a puterii pe care acesta o detine.
Cu un stil dens dar in acelasi timp foarte cursiv, incadrat in fraze extrem de lungi (ultimul capitol al cartii este o singura fraza), Toamna Patriarhului nu este o carte usor de citit, fluxul neintrerupt al cuvintelor care iau nastere din gandurile generalului dictator devenind uneori putin dificil.

Ritmul prozei trece de la o perspectiva la alta (uneori in cadrul aceleiasi fraze), insa cititorul vede numai portretul colectiv al dictatorului si al natiunii pe care acesta o conduce cu strictete.
In mod gradat, fluxul narativ trece de limitele constiintei unui singur personaj, devenind constiinta unei intregi natiuni care a trait atata vreme avandu-l ca lider pe temutul general incat le vine greu sa creada ca acesta este gasit mort in palatul prezidential, “la o varsta nesigura, undeva intre107 si 232 de ani”.

Stigmata singuratatii generalului devine cu atat mai apasatoare cu cat de-a lungul capitolelor istoria pare sa se repete de fiecare data, iar singurul element care ramane etern neschimbat este imaginea dictatorului, astfel incat trecutul se dizolva intr-un prezent continuu pe care il traieste natiunea Caraibiana, convinsa ca singurul lucru sigur pe lumea aceasta este certitudinea ca el este acolo, incredintat cu datoria mesianica de a-i veghea.

In Toamna Patriarhului, Garcia Marquez a portretizat imaginea “celui mai solitar om din lume”, o imagine atemporala a omului care doreste sa retina puterea pe care o are prin uzul fortei.
Realismul magic al lui Marquez se dezvolta aici intr-o perspectiva fabuloasa a vietii, situatiile de teroare se amesteca cu momente umoristice si de ironie ale autorului impotriva ideii dictatorului absolut.

Cu un flux ce trece dintr-un timp al povestiri in altul, dintr-o perspectiva in alta, lipsit de dialog, care creaza constiinta dictatorului prin constiinta colectiva a populatiei, Toamna Patriarhului este a doua dintre cele trei mari capodopere ale lui Marquez, alaturi de Un veac de singuratate si Dragostea in vremea holerei.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s