I got it all on videotape

Robert, care este acum “chief of finding cool things on the internet”, mi-a dat asta intr-o seara. Desigur, Murakami si Radiohead in acelasi eseu ar putea sa arunce universul in neant, asa ca nu o sa vorbesc despre asta.

Tot acolo am gasit si doua cantece pe care Thom le-a cantat la televiziune. Unul dintre ele se numea “videotape”, si aparent am dat de el prea tarziu pentru ca a fost prezentat inca de anul trecut.

Am trecut pe youtube si am gasit un video. De fapt mai multe, dar o sa pun doar unul. E versiunea live de la bonaroo 2006, cu chitara si tobe (nu cred ca are bass pentru ca pe la final Colin se aseaza jos si nu face nimic, si Ed face ceva la o boxa prin stanga). Pentru cine vrea doar versiunea cu pian exista asta. So here it is.

Radiohead – Videotape

When I’m at the pearly gates
This will be on my videotape
My videotape
My videotape

When mephistopholis is just beneath
And he’s reaching up to grab me

This is one for the good days
And I have it all here in red blue green
In red blue green

You are my centre when I spin away
Out of control
On videotape
On videotape

This is my way of saying goodbye
Because I can’t do it face to face
So I’m talking to you after it’s too late
From my videotape

No matter what happens now
I won’t be afraid
Because I know today has been
The most perfect day I’ve ever seen

Cristi

You’re tearing the band apart! (not)

Nu am mai scris de multa vreme aici, stiu, si e in mare parte vina mea cred. De fapt, planuiam sa fac un mega post despre viata si rock & roll, pana cand celalalt omolog care scrie pe-aici (Cristi) si-a luat jucariile si a plecat inainte sa fi apucat sa inregistram ceva macar.
De fapt, totul a fost ceva de genul:
“Oh, i cannot work under these conditions, i am leaving, aaaaaaaaa!”
Si atat.

Asteptam acum un semn oficial din partea lui. Ziarele de scandal sustin ca a fost vazut la un restaurant in Sydney cu o dama de companie de origine danezo-egipteana, dar eu nu confirm nimic pana nu vad poze.

Fiindca tot am deschis subiectul, si anume noutati, de azi in sectiunea de linkuri se regaseste o pagina recent creata. Paduri barfitoare sau Codrul sopticios, nu stiu exact cum se numeste. In orice caz, Marius (sau Aarast, cum e cunoscut de acum pe piata ilegala de trafic de biti intre bloguri) poate sa va lamureasca pe o gama larga de domenii (nu va spun ce, intrati acolo, ca sa-mi dea o bere).

M-am uitat pe internets dupa cateva stiri despre muzica, dar din pacate am gasit ca “In acest weekend MTV ti-a pregatit 2 zile de muzica rock a celor mai noi si mai tari trupe de gen. Fii cu ochii pe MTV Romania.” Acum pot sa rasuflu usurat pentru ca nu mai stiu pe ce numar mai prind MTV-ul (daca o mai fi acolo undeva).
Un lucru mult mai interesant este ca mi-am luat bilet pentru Rolling Stones (nu se gaseste inca la mine in mana in timp ce scriu asta, dar nu conteaza, pentru ca pot sa il santajez pe tipul care le are pe toate).
Now, there will be a mega-post about it afterwards.

wtf?

beer for everybody

Ieri am fost la o bere cu echipa de pe bookblog.
Nu pot sa va spun despre ce am discutat pentru ca dupa aceea ar trebui sa va omor.
Tot ce pot sa spun e ca planul nostru de a cuceri lumea este in grafic.

Intre timp am aruncat o bomboana M&M suspicioasa in berea lui Alin (observati degetul lui Ionuca in fundal, mirata ca planul i-a fost dejucat):

Dupa cinci minute arata asa (se vede clar ca nu mai respecta legea germana a puritatii berii, spre deosebire de paharul din dreapta):

Astfel am dovedit ca bomboanele alea pot doar sa ucida.

In realitate eu am fost primul cu M&M-ul in bere la Cristi, doar ca nimeni nu vrea sa recunoasca asta si motivul pentru care a aparut acolo. – Alin

You did it before it was cool finu.

I’m gonna watch a movie

Warring Clans

a k a Sengoku Yaro

1963-Japan-Samurai Film

PLOT DESCRIPTION

In this Japanese samurai adventure, a brave, highly principled warrior resigns his post as a body guard to the head of a powerful clan after he learns that his employers have been smuggling arms to the enemy. The remaining samurai try in vain to coerce him back, but their efforts are thwarted by crooked warriors who launch an attack. The remaining samurai try in vain to coerce him back, but their efforts are thwarted by crooked warriors who launch an attack. The sword fights are especially exciting.
(copy-paste courtesy of NY Times)

Poate ma uit in seara asta, poate maine; I’ll tell you how it went.

I tried to keep the crowds away

M-am tot gandit ca ar trebui sa scriu ceva despre Premiile AtelierKult la care am participat Miercuri, dar mi-am zis ca daca astept ceva trebuie sa se intample pana la urma.

Si s-a intamplat, Ionuca a scris despre ele si acum nu mai trebuie s-o fac eu.

Imi place cand lucrurile se aranjeaza de la sine.

***

Ok, poate mai adaug cateva cuvinte.

Inainte de gala propriu-zisa m-am intalnit cu Robert (castigatorul premiului pentru debut absolut, prozator eminent si vedeta rock part-time) si cu Marian Coman, si am fost sa mancam ceva la Vama Veche (restaurantul de langa parcul Gradina Icoanei, nu aia de langa bulgari).

Am baut un Peroni (experienta pe care nu o s-o mai repet, desi reclama e foarte misto berea e infecta) si am mancat un snitzel cu cartofi. De fapt erau doua snitzele foarte mari, si niste cartofi foarte mari.

Marian ne-a povestit despre cum incearca sa se lase de Lineage, si am vorbit despre starea literaturii SF, atelierkult si altele.

Ce s-a intamplat dupa aia puteti citi pe bookblog.

***

Pastele m-a luat cam prin surprindere anul asta, dar mi-a dat ocazia sa petrec cinci zile afara din Bucuresti, jucand Neverwinter Nights 2, citind Cortazar, neajutand la treburile casei si dormind pana dupa-amiaza.

Noul meu program m-a dat complet peste cap, si azi cand am iesit afara sa o ajut pe maica-mea sa spele masina m-a luat o ameteala incredibila, am inceput sa casc incontrolabil, ochii mi se inchideau si a trebuit sa ma asez repede jos si sa o las pe ea sa faca toata treaba.

Dupa aia am incercat sa citesc ceva (un roman despre care nu pot sa spun nimic inca, sub amenintarea legii) si am renuntat dupa cateva pagini. M-am multumit sa ma joc cu pisica pe canapea si sa ma uit la Dansez pentru tine, in reluare.

Daca nu adorm pana la 12 noaptea o sa fie o mare realizare.

Asa ca indiferent unde sunteti, cum petreceti Pastele, cat de mult va place Megastar (la care o sa ma uit in seara asta – ma uit la TOATE emisiunile zilele astea),  incercati sa evitati grasimile, zaharul si bautura in exces. Altfel o sa ajungeti la Stirile ProTV, in acelasi cadru ca aia care zic “Doctore, am mancat prea mult…”

we’ll always have Paris

In primul rand o sa pun linkul catre blogul lui ionuca, in bara din dreapta (imediat ce-mi amintesc cum se face asta in wordpress), pentru ca ii place M*A*S*H, si intamplator Alan Alda a fost eroul meu in copilarie. Imi amintesc ca ma uitam seara cu toata familia la serialul asta, si radeam pe saturate, cam cum avea sa se intample mai tarziu si cu Seinfeld. Erau vremuri cand televizorul unea oamenii, spre deosebirile de ce se intampla azi. Zilele astea nu ma uit cu taica-miu la televizor nici macar la meciurile de fotbal. El se uita in sufragerie, eu in camera mea, si cand da Steaua gol tipam ca apucatii.

In al doilea rand, saptamana asta se decerneaza premiile AtelierKult, miercuri 4 aprilie, ora 18.30, la librăria Cărtureşti (Magheru) de pe str. Arthur Verona nr.13, Bucureşti. Printre invitati ma numar eu, Robert (care e nominalizat la vreo doua categorii), o gramada de lume de pe atelier, lume de la Tritonic etc.
Cu aceasta ocazie ajunge si Marian Coman in Bucuresti, si o sa petrecem ceva vreme cu el inainte de gala.
Asa ca veniti si voi, o sa ne prefacem ca nu va cunoastem si o sa ne uitam urat. Autografele sunt 10 euro bucata (inainte de ora 18; 20 dupa)

***

Acest post este despre Casablanca. Pentru ca l-am (re)vazut ieri, si a fost grozav.

the plane boss, the plane!
Imi place foarte mult posterul asta. De fapt barul meu preferat are posterul asta inramat, langa masa mea preferata. Cateodata ma duc acolo si ma uit la poster, si spun ca e grozav, si plec. Bine, nu fac asta, dar oricum e grozav. De fapt cand o sa-mi mai iau postere o sa-l iau pe asta, si poate unu cu tipii din Reservoir Dogs indreptand pistoale unii catre altii, si poate tipii din Pulp Fiction indreptand pistoale catre altcineva, dar nu stiu cat de populare sunt chestiile astea cu generatia tanara.

Oricum, ieri seara am vazut Casablanca. A fost pe ProCinema, de la 20:20. Initial vorbisem cu o fata sa vina la mine, sa-l vedem impreuna. Casablanca nu e un film pe care vrei sa-l vezi singur. Ultima data cand l-am vazut eram la munte, pe la ora 1 noaptea, uitandu-ma pe TCM cu volumul dat la maxim, in timp ce Alin striga la mine de la etaj sa-l dau mai incet. In orice caz, de data asta eram hotarat sa vad filmul cu cineva, si sa-mi impartasesc toate cunostintele despre actori si felul in care a fost filmat.

In orice caz, ea a anulat toata chestia cam in ultima clipa. Nu am fost prea suparat, pentru ca ma asteptam sa se intample asta. In schimb mi-am pus sortul pe mine si am iesit afara sa alerg. Am alergat de la mine pana in Herastrau, unde m-am asezat pe o banca de langa lac si i-am ascultat pe The Smiths cantand The Queen is dead.

Some 9-year old tough who peddles drugs
I swear to God
I swear : I never even knew what drugs were
Oh …
So, I broke into the palace
With a sponge and a rusty spanner
She said : “Eh, I know you, and you cannot sing”
I said : “That’s nothing – you should hear me play piano”

Si m-am gandit ca duo-ul Morrisey/Marr e mult mai bun ca Lennon/McCartney. Adica Beatles doar au facut instrumentele traditionale indiene sa fie la moda, si de asta s-a ocupat Harrison oricum.
Lacul Herastrau e cam pe jumate secat, in Martie, si niste pasari care seamana periculos de mult cu pescarusii ii dau tarcoale. Undeva in mijloc e o masa mare de pamant, si ma gandesc ca daca ii dau ocol pot sa cobor direct acolo, desi nu stiu de ce as vrea sa fac asta.

Oh, has the world changed, or have I changed ?
Oh has the world changed, or have I changed ?

Cantecul se termina si ma ridic de pe banca, alergand inapoi pe unde am venit. Ajung acasa tocmai cand incepe filmul.

Ce pot sa spun despre Casablanca? Ce vrea sa spuna Casablanca?
Ca fiecare om e o gramada mizerabila de secrete? Ca putem sa mintim timp de 102 minute si sa numim produsul arta? Ca problemele noastre sunt total neimportante in schema globala a lucrurilor?

Casablanca e un film destul de idealist. Probabil prea idealist. Laszlo e un idealist incurabil, Rick e un idealist care se da cinic. Pana si Renault e un idealist ascuns sub o masca de oportunism.

De fapt toata actiunea filmului e ridicola, intr-un fel. Rick o lasa pe Ilsa in avion cu Laszlo, in timp ce el ramane in Maroc cu politistul ala. Ce-i drept, Marocul avea sa fie eliberat de trupe americane si franceze in ’43, dar filmul a fost facut inainte de asta.

yeahRick are o idee destul de buna la inceputul filmului. E convins sa lupte doar pentru el. Scenea de la inceput cand sta in fata barului si lumina farului il loveste in fata este momentul meu preferat. Era o vreme cand actorii de la Hollywood inca mai aveau carisma.

Transformarea lui Rick dintr-un nenorocit cinic intr-un imbecil idealist e dureroasa, dar e un exemplu de maiestrie cinematografica. Totul de la lumini, la muzica, la dialog e perfect.

Felul in care Sam canta As time goes by la inceput, iar apoi cantecul este repetat de viori in alta cheie pe parcursul filmului e genial.

As vrea sa-l pot canta si eu la chitara, momentan doar nimeresc primele acorduri.

Pana si scena din final in care Renault bea apa de Vichy, se uita la sticla, o arunca in cos si apoi rastoarna cosul e exagerata, dar nu are cum sa nu-ti placa. Casablanca trebuie privit ca o opera de arta, si cateodata arta nu imita viata atat de bine. E o poveste de dragoste, o poveste de razboi, o poveste despre oameni. Are aventuri amoroase, impuscaturi, personaje “larger than life”, si in final e destul de greu de inghitit.

Sam canta As time goes by la pian, o metafora evidenta pentru relatia celor doua personaje principale, in timp ce Rick isi aminteste de Paris. Muzica siropoasa inca se mai aude in fundal. Asta e cinematografie grozava? Eu cred ca mai bine de atat nu se poate.

Maica-mea spune ca nu i-a placut niciodata Casablanca. Nu i-a placut povestea. Eu unul nu m-am uitat niciodata pentru poveste. E destul de ridicola si deja stiu ce o sa se intample. M-am uitat intotdeauna pentru actori. Sunt doar cateva filme care au actori atat de buni, atat de convingatori in rolurile lor. Bogart si Bergman in Casablanca, Ventura si Gabin in Clanul Sicilienilor, Martin Sheen si Marlon Brando in Apocalypse Now, Edward Norton in Fight Club, De Niro in Taxi Driver… Lista poate continua.

M-as uita din nou la Casablanca, poate peste un an cand poate o sa-l privesc altfel. Sau poate nu. Cine stie. Oricum sunt 102 minute pe care stiu ca nu o sa le regret niciodata. Si trebuie sa-mi cumpar posterul ala.