we’ll always have Paris

In primul rand o sa pun linkul catre blogul lui ionuca, in bara din dreapta (imediat ce-mi amintesc cum se face asta in wordpress), pentru ca ii place M*A*S*H, si intamplator Alan Alda a fost eroul meu in copilarie. Imi amintesc ca ma uitam seara cu toata familia la serialul asta, si radeam pe saturate, cam cum avea sa se intample mai tarziu si cu Seinfeld. Erau vremuri cand televizorul unea oamenii, spre deosebirile de ce se intampla azi. Zilele astea nu ma uit cu taica-miu la televizor nici macar la meciurile de fotbal. El se uita in sufragerie, eu in camera mea, si cand da Steaua gol tipam ca apucatii.

In al doilea rand, saptamana asta se decerneaza premiile AtelierKult, miercuri 4 aprilie, ora 18.30, la librăria Cărtureşti (Magheru) de pe str. Arthur Verona nr.13, Bucureşti. Printre invitati ma numar eu, Robert (care e nominalizat la vreo doua categorii), o gramada de lume de pe atelier, lume de la Tritonic etc.
Cu aceasta ocazie ajunge si Marian Coman in Bucuresti, si o sa petrecem ceva vreme cu el inainte de gala.
Asa ca veniti si voi, o sa ne prefacem ca nu va cunoastem si o sa ne uitam urat. Autografele sunt 10 euro bucata (inainte de ora 18; 20 dupa)

***

Acest post este despre Casablanca. Pentru ca l-am (re)vazut ieri, si a fost grozav.

the plane boss, the plane!
Imi place foarte mult posterul asta. De fapt barul meu preferat are posterul asta inramat, langa masa mea preferata. Cateodata ma duc acolo si ma uit la poster, si spun ca e grozav, si plec. Bine, nu fac asta, dar oricum e grozav. De fapt cand o sa-mi mai iau postere o sa-l iau pe asta, si poate unu cu tipii din Reservoir Dogs indreptand pistoale unii catre altii, si poate tipii din Pulp Fiction indreptand pistoale catre altcineva, dar nu stiu cat de populare sunt chestiile astea cu generatia tanara.

Oricum, ieri seara am vazut Casablanca. A fost pe ProCinema, de la 20:20. Initial vorbisem cu o fata sa vina la mine, sa-l vedem impreuna. Casablanca nu e un film pe care vrei sa-l vezi singur. Ultima data cand l-am vazut eram la munte, pe la ora 1 noaptea, uitandu-ma pe TCM cu volumul dat la maxim, in timp ce Alin striga la mine de la etaj sa-l dau mai incet. In orice caz, de data asta eram hotarat sa vad filmul cu cineva, si sa-mi impartasesc toate cunostintele despre actori si felul in care a fost filmat.

In orice caz, ea a anulat toata chestia cam in ultima clipa. Nu am fost prea suparat, pentru ca ma asteptam sa se intample asta. In schimb mi-am pus sortul pe mine si am iesit afara sa alerg. Am alergat de la mine pana in Herastrau, unde m-am asezat pe o banca de langa lac si i-am ascultat pe The Smiths cantand The Queen is dead.

Some 9-year old tough who peddles drugs
I swear to God
I swear : I never even knew what drugs were
Oh …
So, I broke into the palace
With a sponge and a rusty spanner
She said : “Eh, I know you, and you cannot sing”
I said : “That’s nothing – you should hear me play piano”

Si m-am gandit ca duo-ul Morrisey/Marr e mult mai bun ca Lennon/McCartney. Adica Beatles doar au facut instrumentele traditionale indiene sa fie la moda, si de asta s-a ocupat Harrison oricum.
Lacul Herastrau e cam pe jumate secat, in Martie, si niste pasari care seamana periculos de mult cu pescarusii ii dau tarcoale. Undeva in mijloc e o masa mare de pamant, si ma gandesc ca daca ii dau ocol pot sa cobor direct acolo, desi nu stiu de ce as vrea sa fac asta.

Oh, has the world changed, or have I changed ?
Oh has the world changed, or have I changed ?

Cantecul se termina si ma ridic de pe banca, alergand inapoi pe unde am venit. Ajung acasa tocmai cand incepe filmul.

Ce pot sa spun despre Casablanca? Ce vrea sa spuna Casablanca?
Ca fiecare om e o gramada mizerabila de secrete? Ca putem sa mintim timp de 102 minute si sa numim produsul arta? Ca problemele noastre sunt total neimportante in schema globala a lucrurilor?

Casablanca e un film destul de idealist. Probabil prea idealist. Laszlo e un idealist incurabil, Rick e un idealist care se da cinic. Pana si Renault e un idealist ascuns sub o masca de oportunism.

De fapt toata actiunea filmului e ridicola, intr-un fel. Rick o lasa pe Ilsa in avion cu Laszlo, in timp ce el ramane in Maroc cu politistul ala. Ce-i drept, Marocul avea sa fie eliberat de trupe americane si franceze in ’43, dar filmul a fost facut inainte de asta.

yeahRick are o idee destul de buna la inceputul filmului. E convins sa lupte doar pentru el. Scenea de la inceput cand sta in fata barului si lumina farului il loveste in fata este momentul meu preferat. Era o vreme cand actorii de la Hollywood inca mai aveau carisma.

Transformarea lui Rick dintr-un nenorocit cinic intr-un imbecil idealist e dureroasa, dar e un exemplu de maiestrie cinematografica. Totul de la lumini, la muzica, la dialog e perfect.

Felul in care Sam canta As time goes by la inceput, iar apoi cantecul este repetat de viori in alta cheie pe parcursul filmului e genial.

As vrea sa-l pot canta si eu la chitara, momentan doar nimeresc primele acorduri.

Pana si scena din final in care Renault bea apa de Vichy, se uita la sticla, o arunca in cos si apoi rastoarna cosul e exagerata, dar nu are cum sa nu-ti placa. Casablanca trebuie privit ca o opera de arta, si cateodata arta nu imita viata atat de bine. E o poveste de dragoste, o poveste de razboi, o poveste despre oameni. Are aventuri amoroase, impuscaturi, personaje “larger than life”, si in final e destul de greu de inghitit.

Sam canta As time goes by la pian, o metafora evidenta pentru relatia celor doua personaje principale, in timp ce Rick isi aminteste de Paris. Muzica siropoasa inca se mai aude in fundal. Asta e cinematografie grozava? Eu cred ca mai bine de atat nu se poate.

Maica-mea spune ca nu i-a placut niciodata Casablanca. Nu i-a placut povestea. Eu unul nu m-am uitat niciodata pentru poveste. E destul de ridicola si deja stiu ce o sa se intample. M-am uitat intotdeauna pentru actori. Sunt doar cateva filme care au actori atat de buni, atat de convingatori in rolurile lor. Bogart si Bergman in Casablanca, Ventura si Gabin in Clanul Sicilienilor, Martin Sheen si Marlon Brando in Apocalypse Now, Edward Norton in Fight Club, De Niro in Taxi Driver… Lista poate continua.

M-as uita din nou la Casablanca, poate peste un an cand poate o sa-l privesc altfel. Sau poate nu. Cine stie. Oricum sunt 102 minute pe care stiu ca nu o sa le regret niciodata. Si trebuie sa-mi cumpar posterul ala.

Author: Zak

I am a (unemployed) freelance journalist / rockstar, living in Bucharest, with a supernatural entity called kitty. I write things, and when I don't I usually sit in a cafe and recall my part in the Crimean war. I kick ass in the morning and take names in the evening, and sometimes chew bubblegum, but I'm all out of gum now. I am also an international online hockey player, famous argentinian polo champion, and football manager hall of famer. I can fly.

14 thoughts on “we’ll always have Paris”

  1. Hey, I know (semi)famous people, ok? Semnatura aia o sa valoreze greutatea ei in aur (ceea ce nu e foarte mult) peste cativa ani. 😛

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s