turning your orbit around

Trebuia sa scriu despre In Rainbows azi, dar mi-am petrecut ziua scriind alta recenzie la o carte care mi-a placut mult. O s-o vedeti maine pe bookblog, si lasam Radiohead pe alta zi.

Pana atunci o sa pun un clip de la alta formatie care imi place foarte mult.

Wilco – Jesus, Etc

Cred ca ala e New York-ul pe fundal. S-ar putea sa ma insel, dar nu conteaza.

Cristi

brainwashed by the media

hi there!Azi dimineata in masina am auzit ca iTunes a achizitionat drepturile pentru distributia online a albumelor lui George Harrison. Cu prima ocazie am intrat pe INTERNET, si am aflat ca e adevarat!

Stim cu totii ca George era cel mai bun Beatle (demonstratia e prea complexa pentru un singur post), si sunt convins ca vanzarile o sa rupa orice top stabilit inainte.

Eu desigur am toate albumele deja (pentru ca imi placeau INAINTE sa fie la moda), dar voi nu stiu ce asteptati. Si ca sa celebram ocazia, o sa fac un review la ultimul album al lui Harrison, Brainwashed, imediat ce termin cu In Rainbows.

Namah Parvati Pataye Hare Hare.

Cristi

good morning iceland

Sigur Ros au fost intervievati recent in New York, la National Public Radio, in emisiunea Bryant Park Project. Nimic remarcabil pana aici, doar ca Luke Burbank a pus intrebari pe care si le-a raspuns singur, in timp ce formatia nu a spus nimic, ci doar s-a uitat la el intrebandu-se cat trebuie sa mai indure, sau “ce vrea nebunul asta de la noi”.

Prima data cand m-am uitat la tot interviul (toate cele 349 de secunde dureroase) am vrut sa-l inchid de mai multe ori, pentru ca m-am simtit pur si simplu prost. A doua oara am inceput sa zambesc, si a treia oara deja ma prapadeam de ras cand membrii formatiei se uitau unii la altii si dupa aia raspundeau cu “yes” sau “no”.

Daca nu reusiti sa rezistati prin tot videoclipul e ok:

Comentariu comic, oferit de mine:

05:38
Partea in care Burbank pronunta numele baietilor merita tot respectul, pentru ca islandeza nu e o limba prea prietenoasa.

05:20 – 04:30
O serie de intrebari fabulos de insipide, pe care ai putea sa le pui unei trupe care de abia incepe sa faca muzica, nu celor de la Sigur Ros care fac asta de 13 ani. Plus ca Burbank isi raspunde singur intrebarile. Cred ca a lipsit de la acel curs la faculatea de jurnalism unde ti se spune sa nu pui intrebari care pot fi raspunse doar prin “da” sau “nu”, intr-un interviu.

Continue reading “good morning iceland”

The Prestige

The Prestige
in regia lui Christopher Nolan
SUA / Marea Britanie, 2006
*** (din patru)

Îmi plăcea foarte mult magia când eram mic. Îmi place şi acum, doar că mi-e mai greu să mă prefac că ce se întâmplă pe scena e ceva magic, nu doar scamatorie. The Prestige m-a făcut să simt din nou acea uimire atunci când magicianul scoate un porumbel din pălărie, deşi la final mi-a adus aminte că până la urmă e doar un truc.

The Prestige e povestea a doi magicieni, Angier (Hugh Jackman) şi Borden (Christian Bale), rivali aprigi la postul de cel mai mare magician din Londra sfârşitul secolului XIX. La un moment dat Borden inventează un truc numit “The Disappearing Man”, şi Angier e disperat să afle secretul.

Nu vreau să intru în detalii despre intrigă, pentru că e foarte bine realizată, structurată în trei părti, ca un truc de magie, după cum ne şi explică personajul lui Michael Caine la început.

Christopher Nolan, care a făcut şi un mic film numit BATMAN BEGINS (filmul meu preferat cu Batman), face o treabă excelentă ca regizor. Scenele pe care magicienii îşi desfăşoară trucurile sunt filmate ori de jos, de la nivelul publicului, ori de sus, din spatele magicianului, cu luminile reflectoarelor lovind camera, creând un efect excelent de “showbiz” adevărat.

Continue reading “The Prestige”

siab not so fun anymore

Am ajuns si pe la SIAB anul asta, nu ca as fi pierdut mare lucru daca il ratam. Ultima data am fost acum 2 ani, pe vremea cand se desfasura la Baneasa. Pozele pe care le am de atunci imi demonstreaza ca SIAB 2007 e destul de slab.

In afara de masinile in care m-am suit si acum doi ani, singurele atractii (pentru mine cel putin) au fost cele cateva modele aparute anul asta (nu o sa le insir aici – heh, Logan Pick-up, premiera mondiala cica). In mod evident, toate site-urile care vorbesc despre eveniment ridica in slavi fetele frumoase de la standuri. Parerea mea este ca au fost fie mai putine, fie mai apatice decat in 2005 (nu mi-au atras atentia decat vreo 2-3).

In plus, lipsa sectiunilor de tuning si de scule (si de ce nu, a standului Peugeot – nemultumiti de conditiile oferite) au cam dezamagit. De cozile interminabile in trafic pana la Otopeni nu o sa mentionez nimic.

Si cateva imagini, ptr efect:




Alin