Acesta este un post relativ lung in legatura cu diverse carti si diverse liste in ordini mai mult sau mai putin aleatoare.
Acest post nu are nicio legatura cu topurile de carti care or sa apara in curand pe bookblog.ro si care vor fi aranjate (oarecum) de Cristi, topuri care fac o eventuala aparitie a unui post asemanator cu acesta inutil acolo (aici pot sa scriu orice, ca oricum nu citeste nimeni).
Acest post are legatura cu tag-ul Anei, la care nu am raspuns pana acum pentru ca asteptam sa fac lista aceasta oricum (mersi Ana 🙂 ).
Ok, sa vedem despre ce este vorba aici. Cum anul caledaristic este pe terminate, ne aflam in acea perioada in care cei mai multi dintre noi incep sa-si faca liste. Majoritatea isi fac liste pentru viitor, cu cadouri, planuri, sperante, asteptari si alte prostii de care nu o sa ma leg aici, pentru ca lista mea se refera la titluri pe care le-am citit anul acesta.
Din moment ce am incercat sa fac un top (personal si cat se poate de obiectiv), nu am incercat sa introduc aici toate cartile pe care le-am citit in 2007 (care sunt in jur de 50, mai mult sau mai putin – pentru numarul exact puteti sa le numarati aici), ci m-am limitat la 25 de titluri despre care simt ca pot spune multe lucruri bune. Evident, primele 10 din lista reprezinta la crème de la crème, partea cea mai buna, comoara din insula, carti pe care le-as putea reciti oricand cu aceeasi placere (o parte din ele chiar o sa le recitesc intr-o zi).
Locurile 11-18 cuprind carti care mi-au placut foarte mult, care desi nu stiu daca o sa apuc sa le recitesc, raman titluri excelente, la care nu prea am cum sa gasesc puncte negative.
Locurile 19-25 sunt carti bune, care isi merita locul in foarte multe topuri mai mult sau mai putin subiective decat acesta.
PS: Linkurile trimit catre recenziile de pe bookblog (pentru cine e interesat de aprofundari).
- Gabriel Garcia Marquez – Dragostea in vremea holerei
- Dostoievski – Fratii Karamazov
- Julio Cortazar – Sotron
- Gabriel Garcia Marquez – Toamna Patriarhului
- Lawrence Durrell – Justine
- Truman Capote – Breakfast at Tiffany’s
- D. H. Lawrence – Amantul Doamnei Chatterley
- Kurt Vonnegut – Slaughterhouse five
- Mark Helprin – Winter’s Tale
- Stanislaw Lem – Solaris
- Orson Scott Card – Ender’s Game
- William Golding – Imparatul Mustelor
- George R.R. Martin – A Game of Thrones
- George R.R. Martin – A Clash of Kings
- Mircea Eliade – Maitreyi
- John Fowles – The Collector
- Sylvie Germain – Cartea noptilor
- Gabriel Garcia Marquez – Despre dragoste si alti demoni
- Paul Auster – The New York Trilogy
- Julian Barnes – Anglia, Anglia
- Patrick Suskind – Parfumul
- Vladimir Nabokov – Lolita
- Roger Zelazny – Lordul luminii
- Kurt Vonnegut – Galapagos
- Daniel Pennac – Dictatorul si hamacul
-Ramane una din cele mai bune carti pe care le-am citit vreodata, o poveste atemporala pe care as putea sa o recitesc de fiecare data cu aceeasi placere.
-Fratii Karamazov este una din cele mai complete lucrari din punct de vedere al tipologiei umane. Desi stilul ei nu este la fel de puternic ca stilul folosit in Crima si Pedeapsa, tind sa cred ca acest roman este capodopera lui Dostoievski.
-Sotron este fara indoiala motivul pentru care Julio Cortazar ar trebui sa se afle acolo sus printre cei mai mari scriitori ai secolului XX. Sotron tine de atmosfera oraselor, de stilul sau deschis, de posibilitatea de a fi citit in mai multe feluri si nu in ultimul rand, de povestea sa de dragoste.
-Fraze lungi de pagini intregi care spun povestea dictatorului etern. Dar cand este vorba de Marquez, orice fraza se transforma in murmurul placut al vocii unui adevarat povestitor.
-Daca nu ar fi existat Dragostea in vremea holerei, Justine ar fi fost probabil romanul de dragoste preferat. Daca Sotron nu ar surprinde atat de bine atmosfera a doua orase cat se poate de diferite, Justine ar fi in topul cartilor care descriu atat de bine un oras. Justine reprezinta acestea si chiar mai mult.
Capote dovedeste prin Micul dejun ca este un maestru al microromanului. Rareori se intampla ca un scriitor sa capteze esenta unor personaje fara sa le dezvolte intr-o lucrare mai extinsa.
-Am citit prima versiune pe care Lawrence a scris-o, dar am facut rost si de cea care a fost atat de contestata la vremea ei. Anticipez diferentele de stil si limbaj intre cele doua, dar sunt sigur ca tema ei ramane neschimbata.
-A fost prima carte semnata Vonnegut pe care am citit-o, si totodata una din cele mai amuzante pe care le-am deschis anul asta. Dincolo de umorul de limbaj se afla insa o realitate cat se poate de serioasa.
-Cei care au mai citit aceasta carte si cu care am discutat mi-au spus ca li s-a parut destul de greoaie si plictisitoare. Chiar daca sunt inclinat sa fiu de acord cu ei in anumite privinte, descrierile si atmosfera acestui roman il fac totusi unul foarte apreciat.
-Cred ca ptr mine SF-urile sunt o reminiscenta a perioadei cand citeam multe carti fantasy. Recunosc ca am citit destule SF-uri in ultima vreme, insa cele pe care le-am citit se detaseaza oarecum dintr-o singura categorie. Solaris este mai degraba un roman psihologic imbracat intr-o forma SF. Poate din acest motiv este si romanul SF preferat de mine.
-Poate mai putin atipic decat Solaris, Ender’s Game m-a surprins prin calitatea naratiunii, un SF bine gandit si bine scris.
-Primul detaliu care imi vine in minte atunci cand ma gandesc la Imparatul Mustelor este descrierea groazei pe care o simte personajul principal, Ralph, in momentele in care este urmarit de ceilalti copiii pe insula. Un roman cu o structurare excelenta si cu un mesaj care invita la reflectie.
-Zvonurile erau adevarate. George Martin nu a scris aceasta serie fantasy doar ca sa se afle in treaba. Aceste prime doua carti din Song of Ice and Fire sunt acolo in topul all-time al cartilor fantasy pentru mine.
-Cele doua carti ale lui Martin sunt una in continuarea celeilalte, asadar le-am pus impreuna in aceasta lista.
-Probabil multa lume o sa se intrebe ce cauta Eliade atat de jos intr-un top de genul asta? Adevarul este ca nu am putut sa rup vreo carte din primele 10 pentru Eliade, desi este unul din scriitorii romani preferati (n.b. nu prea citesc autori romani, asa ca nu ma pricep foarte bine in acest domeniu).
-Romanul de debut si in acelasi timp cel care il consacreaza pe Fowles, simplitatea ideii este excelent dublata de profunzimea analizelor psihologice ale celor doua personaje.
-Sylvie Germain m-a surprins in mod placut prin acest roman, in care a reusit sa faca o treaba foarte buna si cu care m-a facut sa imi doresc sa citesc si alte carti semnate de ea. Povestea unei familii in decursul anilor, in care realismul magic este omniprezent. Suna cunoscut?
-Stilul lui Marquez imbraca din nou forma realismului magic pentru aceasta poveste, care este una dintre cele mai triste scrise de autorul Columbian.
Nu exista padure fara uscaturi, asa ca nu putea sa nu existe o lista a cartilor pe care mi-as fi dorit sa nu le citesc.
Orhan Pamuk – Viata cea noua
– Care este o carte atat de slaba incat nu pot sa nu ma intreb de ce am citit-o. Povestea este incalcita, greoaie, lenta, obositoare si cu un final apoteotic cat se poate de plictisitor, o poveste care se axeaza enervant si obsesiv in jurul unei carti care schimba radical vietile persoanelor care o citesc.
Henry Miller – Tropicul Cancerului
– Dintre cartile care vor sa nu spuna nimic in cat mai multe feluri in timp ce persoana care citeste ar trebui sa se simta socata de limbajul folosit, aceasta o sa fie mereu pe primul loc pentru mine.
Robin Hobb – Shaman’s Crossing
– Nu inteleg de ce Robin Hobb s-a apucat de trilogia asta. Farseer Trilogy e una din cele mai bune serii fantasy pe care le-am citit, iar cartea asta este undeva foarte departe de ele. In mod surpinzator, este o carte la care am scris recenzie.
Donald Barthelme – The King
– Nu ma intrebati despre ce este cartea asta, pentru ca nu as putea sa spun. Postmodernismul cu implicatii complet metatextuale mi se pare prea pretentios ca sa fie apreciat de o persoana normala (in termeni literari).
Siegfried Lenz – Mostenirea lui Arne
– Este o carticica tare deprimanta. Incepe cu promisiunea unei explicatii care la final ar trebui sa dezlege misterul mostenirii pe care a lasat-o acest Arne familiei cu care a locuit. Misterul nu este absolut nimic special, si nici cartea.
Cam atat pentru anul asta. Ce o sa fie la anul? Cine poate sti.
Alin
Wow cate carti comune si preferate avem… Eu chiar daca nu le-am scris pe toate in topul meu, sunt la tine. Acuma trebuie neaparat sa citesc si eu Toamna Patriarhului ca acusica termina Veacul si toata lumea lauda Toamna mai mult… De pe locurile 19-25 mi-a placut mult Lolita si Parfumul. Numai ca la mine nu sunt numai de anul asta ci din toti anii de cand m-am pus pe citit. 😀
no cat pot fi de zapacita 😦 zilele astea nu am mai apucat sa vad ce imi mai aduc nou feedurile si uite ce tarziu observ.
mersi ca mi-ai raspuns 🙂
with great pride vad ca intre cartile preferate sunt cateva dintre cele recomandate de mine 🙂 ma bucur foarte mult!
😀 ce sa fac daca imi recomanzi carti bune
felicitari, buna treaba cu topul de carti 😛 desi cautam de afara un top books, am ajuns pe blogul tau 🙂 felicitari
poate fi amintit si umberto eco :P?
pentru adsense, poti seta sa deschida o noua fereastra sa nu mai fie nevoie de back 😛
ms 🙂
hmmm…nu am citit umberto eco pana acum..dar cine stie
Incearca Ayn Rand – Atlas Shrugged
Ma suprinde sa vad Tropicul Cancerului la categoria “asa nu” 🙂
nu a fost pe gustul meu 😛
Reciteste-o 🙂
Altceva de Henry Miller nu ai citit?
Recunosc ca ti-am luat la rand articolele despre carti sa vad daca gasesc ceva despre Miller.
Amantul Doamnei Chatterley e.. i-as spune banala dar poate supar fanii D.H. Lawrence 🙂
au trecut cativa ani de cand le-am citit. sunt multe carti pe care poate ca le-as vedea altfel daca le-as reciti, dar pe de alta parte sunt atatea titluri necitite si carti care asteapta pe raft 🙂
din pacate nu stau prea bine la capitolul asta in ultimele…4 luni cred