here I prove that I’m smarter than the average bear

Când mă plictisesc foarte rău fac niste browsing la întamplare. Câteodată ajung pe alte bloguri, deşi nu cunosc pe nimeni şi nu citesc asa ceva in mod obişnuit (în afara de blogul lui Gaiman – hi Neil!). De obicei găsesc multă vorbăraie sau oameni care se plâng de RATB şi sistemul bancar. Dar sunt şi nişte lucruri interesante.

De exemplu, joculeţul ăsta:

Regulile de aur si nisip:
1. Ia cartea care este cea mai aproape de tine. (ok)
2. Deschide-o la pagina 123. (bine)
3. Găseste a 5-a propozitie/frază. (aha)
4. Postează pe blog textul următoarelor 4 propozitii/fraze cu aceste instructiuni. (yes, maaaster)
5. Nu îndrazni sa scotocesti prin rafturi după cartea aceea foarte deosebită sau “intelectuală”. (oricum toate cartile mele sunt ori despre gradinarit, ori jurnalul unei prostituate de lux)
6. Da leapsa mai departe la alti 6 prieteni.” (nu vreau)

Ok, here it goes:
Cartea se numeşte “Propedeutică logico-semantică” şi e scrisă de Ernst Tugendhat şi Ursula Wolf. Nici măcar nu glumesc.

“Concepţia după care numele proprii sunt legate de descripţii este susţinută şi de Russell. Bunăoară, în propoziţia predicativă singulară <<Walter Scott este om>>, numele <<Scott>> nu este, după părerea lui Russell, un nume veritabil, ci o descripţie camuflată, de exemplu <<autorul lui Waverley>>. Spre deosebire însă de Frege, Russell e de părere că o astfel de desemnare nu este un termen singular decât în sens gramatical, nu şi prin funcţia ei semantică. Russell porneşte aici de la cazul numelor sau descripţiilor vide, de exemplu <<actualul rege al Franţei>>, care nu desemnează nici un obiect real.”

Deja mă simt mai deştept. Sunt sigur că şi voi vă simţiţi la fel (cum vă simţeaţi când aţi deschis din greşeală pagina asta).

DISCLAIMER: deşi am o cunoaştere zen (infinită şi nelimitată) asupra subiectului propedeuticii logico-semantice (şi statisticilor de cricket), refuz să răspund la orice întrebare legată de subiect, ba chiar vă voi găsi şi distruge dacă deschideţi subiectul. Adresaţi-vă nelămurile legate de concepţia lui Russell despre propoziţiile de existenţă altcuiva, sau o să vă omor de la distanţă folosindu-mi doar puterea minţii.

Ca să încheiem într-o notă mai veselă:
Un profesor japonez a fost arestat după ce a ameninţat un grup de elevi cu un cuţit, forţându-i să se dezbrace şi furându-le lenjeria intimă.

Cristi

Author: Zak

I am a (unemployed) freelance journalist / rockstar, living in Bucharest, with a supernatural entity called kitty. I write things, and when I don't I usually sit in a cafe and recall my part in the Crimean war. I kick ass in the morning and take names in the evening, and sometimes chew bubblegum, but I'm all out of gum now. I am also an international online hockey player, famous argentinian polo champion, and football manager hall of famer. I can fly.

4 thoughts on “here I prove that I’m smarter than the average bear”

  1. Pff…cea mai apropiată carte de mine era de fapt un catalog de modă, care le pagina 123 înfăţişa o blondă purtând un trenchcoat “ideal pentru zilele mai răcoroase de vară”. Sper că e de bine.

  2. Cea mai apropiata carte de mine este “Hight Druid of Shannara” a lui Terry Brooks. I’m not even kidding. Si la pagina 123 se pare ca se prezinta questul principal.

    A 5-a fraza este “Listen carefully.” si pasajul continua: “A potion has been used against the Ard Rys (gasp!), a magic of great power. The potion is called liquid night. It has imprisoned your aunt in another place, one that cannot be reached by ordinary means. A talisman to negate its magic is needed (go figure!). The required talisman is a darkwand.”

    .
    Nu-i asa ca-i palpitant?

Leave a comment