Ză noir

Să vorbim puţin despre unul din cele mai cunoscute stiluri cinematografice, şi anume filmul noir.

Cu toţii am auzit acest termen sau am văzut cel puţin un film noir sau neo-noir, însa care îi sunt caracteristicile?

Primii critici care au folosit acest termen în anii ’40 (1946 mai exact) au facut referire la tentele ‘dark’ ale filmelor care prezintă poveşti despre crime, detectivi – cu precădere cele care pornesc pe teme de amoralitate– exemple multe în postul anterior referitor la cele şapte păcate. Problema este că un film noir nu este chiar atât de uşor de definit pe cât pare. Sunt multe filme din ziua de azi care prezintă aceleaşi teme ca şi unul neo-noir, fără sa intre totuşi în această categorie. În cele din urmă, tenta noir ţine de atmosferă – filmele cu tente onirice ori cu implicaţii sexuale, sau cele misterioase cu un personaj Bogartian despre care nu îi cunoaştem adevărata natură până la final.

În plus, acest gen de filme sunt caracterizate de obicei (însă nu neapărat) printr-un stil vizual alb-negru întunecat (low-key b&w).

Unii critici de film consideră ca tema noir este una prea ambiguă pentru a fi considerată ca gen anume, însă în opinia mea, cineva care a văzut un film noir din anii ’40 cunoaşte foarte bine farmecul acestora prin atmosfera pe care o creează, indiferent dacă este un gen sau doar un stil.

Cateva dintre teme ar fi:

O senzaţie generală de pesimism, melancolie, corupţie sau imoralitate, paranoia sau sentimente de vinovăţie, mister şi suspiciune.

Un final dramatic sau tensionat.

Un personaj principal cinic, sau cu anumite probleme care are de a face cu un personaj feminin seducator (genul femme fatale), care de multe ori încearcă să se folosească de personajul principal pentru a-şi atinge scopurile.

Duplicitatea personajului principal, necesitatea de a alege între simţul datoriei şi dorinţele personale – de obicei aţâţate de către personajele feminine.

Fire narative non-liniare, complexe, cu întorsături de situaţii, labirintice şi misterioase.

Uzul de anumite tehnici precum flashback-uri sau naraţiuni ale unui personaj, ce prezintă perspectiva proprie.

Tema generală a părţii întunecate a naturii umane, amestecată cu o atmosferă închisă, pesimistă, imposibil de evitat, fie din pricina sorţii, fie din cauza slăbiciunii umane.

Istoria filmului noir clasic se extine doar pe două decenii, şi anume de la începutul anilor ’40 pana la finele anilor ’50, dar mai întai sa vorbim ceva despre

Originile filmului noir

Tentele ‘dark’ din cinematografie care au folosit ca punct de inspiraţie aici sunt cele din filmele germane ale anilor ’30, cel mai bun exemplu fiind poate M (1931), cu Peter Lorre în rolul principal. Pe lângă temă, filmul se caracterizează prin unghiurile folosite si prin contrastul peliculei, umbrele si luminile folosite – elemente ale filmului noir ulterior.

Dacă M este cu adevărat primul film noir, rămâne de discutat.

Alte surse de inspiraţie o reprezintă filmele anilor ’30 inspirate din romane cu detectivi sau gangsteri, spre exemplu Scarface (1932).

Citizen Kane (1941) este considerat un film pre-noir cu o puternică influenţă, în special datorită inovaţiilor aduse în stil (deep-focus, unghiurile joase, secvenţele alternante ale aceluiaşi cadru).

Strangers of the Third Floor (1940) ar putea fi primul film noir clasic, dacă nu ar avea o poveste relativ simplă.

Anii 1940

Primul film noir cu detectivi este fără îndoiala The Maltese Falcon (1941), film în care Bogart joacă probabil tipul de personaj care i se potriveşte cel mai bine – Sam Spade, detectivul cinic care se foloseşte de propriul cod moral atunci când rezolvă un caz.

Atmosfera misterioasă, prezenţa unei femme fatale şi finalul amar sunt câteva din temele filmului noir aici.

Maltese Falcon este un excelent film noir cu detectivi, însă topul celor mai bune exemple de film noir (în opinia mea) ar fi următorul:

3. Shadow of a Doubt (1943) – Hitchcock este un expert al atmosferei noir, iar acest film (despre care el spunea ca i-a placut cel mai mult sa-l regizeze) are dpdv stilistic tot ce îi trebuie. Povestea – o tânăra entuziasmată de vizita unchiului din partea mamei (interpretat excelent de Joseph Cotton) începe să îşi schimbe treptat părerea despre acesta când începe să afle lucruri din trecutul său.

2. The Big Sleep (1946)“My, my, my, such a lot of guns around town and so few brains.” Un top cu filme noir nu ar putea să îl excludă pe Bogart. The Big Sleep este exact genul de poveste încâlcită şi misterioasă cu o groază de elemente extra (şi femei frumoase) care fac un film noir bun.

1. Double Indemnity (1944) – Singurul motiv pentru care Bogie nu este în topul noir este acest film, in regia lui Billy Wilder. Are absolut toate temele filmelor noir pe care le-am enumerat mai sus şi este totodata unul din marile filme ale anilor ’40.

Topul de mai sus sugerează aici două subtitluri în istoria filmelor noir, şi anume:

-Hitchcock noir: Rebecca (1940) este unul din acele exemple de filme pre-noir, din care Hitchcock a dezvoltat o atmosferă proprie filmelor sale (care intră în această categorie):

Suspicion (1941); Notorious (1946) – cu Cary Grant şi Ingrid Bergman, este unul din cele mai bune filme ale sale (top 3) şi ar putea oricând să ia locul în topul noir la Shadow of a Doubt; Strangers on a Train (1951) – poate nu cel mai bun film al său, însă cu o atmosferă potrivită; Vertigo (1958 ) – unul din cele mai bune filme pe care le-am văzut vreodată. Din punct de vedere stilistic nu este un film noir – Hichcock se foloseste foarte mult de culoare si de contraste, însa povestea are multe elemente noir. Detalii despre filmele lui Hitch ar trebui totuşi povestite separat, pentru că sunt multe de spus aici.

-Bogart noir: E clar că este stilul care i se potriveşte ca o mănuşă, dovadă fiind multele sale roluri în asemenea filme: To Have and Have Not (1944), Dark Passage (1947), Key Largo (1948 ) – toate împreună cu Lauren Bacall, In a Lonely Place (1950) – f interesant din perspectiva atmosferei create în jurul personajului principal, The Desperate Hours (1955) – unul din ultimele sale roluri.

Un exemplu de clasic noir este The Third Man (1949) – Orson Welles şi Joseph Cotton în atmosfera postbelică apăsată a Vienei. Un film cu o fotografie superbă, aşa cum sugerează şi posterul său.

Tot în anii ’40 regăsim şi alte tipuri de filme noir, precum Gaslight (1944) – care este mai mult din perspectiva atmosferei create în jurul personajului principal (Ingrid Bergman) – femeia ameninţată şi misterul acestei ameninţări.

În subcategoria de femei ameninţate intră din nou Bergman în Notorious (1946) şi în Spellbound (1945) (deşi acesta nu este noir în adevăratul sens al cuvântului), sau Gloria Grahame in In a Lonely Place (1950).

O dată cu ultimul film menţionat anterior intrăm în

Anii 1950

Aceştia au adus o maturizare a dramei, în dauna clasicului film noir, astfel încât ajungem să întâlnim combinaţii între dramă şi atmosferă noir, precum în Sunset Boulevard (1950) sau The Asphalt Jungle (1950).

Probabil cel mai cunoscut film noir al anilor ’50 a fost The Night of the Hunter (1955). După acesta au predominat filmele despre crimă şi corupţie, ultimul film clasic noir fiind considerat Touch of Evil (1958 ) al lui Orson Welles.

Filmele Neo-Noir

Toate filmele care prezintă atmosfera filmelor clasice despre care am vorbit până acum sunt considerate neo-noir. Deşi puţine sunt filmate în alb-negru, o parte dintre ele se caracterizează vizual prin contraste puternice între lumină şi întuneric, însă temele prezentate anterior se păstrează.

Primele idei neo-noir s-au format în filme precum Cape Fear (1960) – axat aproape exclusiv pe atmosfera întunecată, The Manchurian Candidate (1962) – pe partea de mister, sau Breathless (1960) al lui Goddard – la fel de mult neo cât şi noir.

Filmul care în opinia mea se apropie cel mai bine de stilul clasic este Chinatown (1974) al lui Roman Polanski – Nicholson este detectivul Bogart-like care intră într-o poveste conspirativă cu un final dramatic – toate elementele unui noir.

Urmează perioada filmelor cu o puternică tentă sexuală – Body Heat (1981), Blue Velvet (1987), Final Analysis (1992) până la cunoscutul Basic Instinct (1992).

În plus anii ’80 aduc pe marele ecran stilul tech-noir, o dată cu Blade Runner (1982) – un adevărat cult-movie şi printre primele SF-uri all-time. Evident, aici putem menţiona Twelve Monkeys (1995), Dark City (1998), precum şi pe frăţiorul său mai mare, The Matrix (1999) – doar originalul, nu şi continuările.

Filmele mele preferate cu elemente noir ale anilor ’90 ar fi totuşi The Usual Suspects (1995) şi LA Confidential (1997), pentru că ambele combină atmosfere şi teme f diferite ale acestui stil.

Anii 2000 au adus multe teme şi combinaţii mai mult sau mai puţin reuşite cu această atmosferă de neo-noir – câteva exemple graitoare fiind Memento (2000), Mulholland Drive (2001) şi de ce nu, Sin City (2005) – care este posibil să aducă începutul unei perioade post-noir în acest stil.

Cu siguranţă că am sărit multe filme, am încercat să mă axez doar pe cele pe care le-am văzut – şi cu precădere pe anii ’40 si noir-ul clasic. Aştept şi alte exemple de filme noir din partea voastră.

Alin (visual engineer and/or movie watcher)

11 thoughts on “Ză noir”

  1. Foarte misto recapitularea😀 Chiar instructiva -eu am facut relativ recent o pasiune pentru gen, asa ca I’m new at this – cel putin cu filmele anilor ’40😉

  2. Hi. Deci ai vazut Mulholland Drive pana la urma?😀

    Si fiindca astepti filme noir din partea noastra, iaca, de la Iepuras😀 Ii spune “Ascenseur pour L’echafaud” si este facut de Louis Malle, in ’58. Coloana sonora face tot filmul, because Miles Davis rocks, si cred ca mai multe filme ulterioare au imprumutat elemente de soundtrack din el.

    Si ca veni vorba: Paste fericit si de la mine!

    Cheers!

  3. mulholland dr am vaz mai demult, insa nu prea il mai tin minte, asa ca l-am luat sa-l vad din nou, dar n-am ajuns la el inca.

    thnks for the info😉

  4. Azi am vazut “Laura” regizat de Otto Preminger si cred ca se incadreaza perfect in filmele noir cu detectivi ale anilor ’40…cat despre filme mai recente cu atmosfera asemanatoare “Road to Perdition”…better late than never😛

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s