Moon Palace

Autor: Paul Auster

Am citit Moon Palace la scurtă vreme după ce am terminat The Book of Illusions fiindcă sunt un mare fan al stilului acestui autor. Prima întâlnire cu romanele lui Auster a fost prin Trilogia New York-ului, un roman poliţist care mi s-a părut excelent, deşi nu sunt un fan al acestui gen. Stilul lui Auster m-a atras încă de la început, prin modul în care reuşeşte să lege cele trei povestiri şi prin temele generale ale căutării identităţii şi înstrăinarea faţă de societate, teme ce se regăsesc şi în celelalte romane ale sale pe care le-am citit.

Ca şi Trilogia New York-ului, Moon Palace nu încearcă să fie un roman subtil, ci se axează pe firul narativ şi pe legăturile din cadrul acestuia. Aceste legături neaşteptate şi uşor neverosimile care apar între personaje distanţează romanul de literatura realistă obişnuită. De fapt, stilul lui Auster este dificil de pus într-o anumită categorie – poate traversa graniţa realismului în aşa fel încât este greu să ne dăm seama, aşa cum o face aici, sau poate crea distopii aşa cum o face în romanul În ţara ultimelor lucruri.

În orice caz, Auster se foloseşte de simboluri şi motive pentru a-şi crea atmosfera.

Putem spune că romanul este împărţit în trei, fiecare parte prezentând povestea vieţii a câte unuia din cei trei protagonişti: Marco Stanley Fogg (M.S.), Thomas Effing şi Solomon Barber.
Primul dintre aceştia, M. S. Fogg este mai degrabă un model pentru povestirea naraţiunii decât un personaj real şi palpabil, deşi este principalul protagonist. De ce spun asta? Dincolo de trăirile psihice prin care trece la începutul romanului, o parte din fundalul acestui personaj este inspirat din viaţa autorului. De asemenea, numele său reprezintă o suită de simboluri extraordinare: “Marco” se referă la Marco Polo – care a ajuns în China (M.S. o va avea o relaţie cu Kitty Wu, tânăra de origine asiatică), “Stanley” se referă la Henry Morton Stanley – jurnalist şi explorator faimos (în raport cu căutarea identităţii a lui M.S.), iar Fogg – ce deriva iniţial de la Fogelmann se referă la Phileas Fogg, personajul lui Jules Verne. În plus, iniţialele M.S. simbolizează un manuscris, şi faptul că fiecare îşi scrie povestea vieţii.

Cele trei poveşti se vor lega una de cealaltă în timp ce îşi desfăşoară cursa prin timp şi prin evenimentele lumii. Aşadar, autorul trece de la Stanford White la Nikola Tesla, vorbeşte despre mai mulţi preşedinti americani, menţionează războiul din Vietnam şi plasează o perioada delicată din viaţa lui M.S. în anul primei aselenizări. Toate acestea sunt dominate de către simbolul lunii pe întreg parcursul romanului.

Simboluri şi motive

Aşa cum spuneam, motivul lunii este omniprezent pentru a crea atmosfera destinului şi a fatalităţii. Apare ca un semn luminos al restaurantului din faţa ferestrei lui M.S. – o reprezentare pământească a adevăratei luni, şi îl urmăreşte pe acesta până la final.
Luna ca mit este o metaforă a minţii şi a naturii umane întunecate – aşa cum spunea însuşi autorul, însă este şi un simbol al imaginaţiei. În acelaşi timp, natura omniprezentă a acesteia simbolizează repetitivitatea experienţei umane – istoriile unor personaje se repetă precum drumul lunii pe cer. În esenţă, luna este un simbol unificator al poveştilor din roman.
Un alt simbol repetitiv este Vestul American, care devine o bază pentru cele trei personaje: locul în care istoriile pot începe sau se pot sfârşi.

Ca şi în alte lucrări ale lui Auster, motivul principal din Moon Palace este acela al identităţii. M.S. Fogg trece printr-o criză de identitate încă de la începutul romanului, însă pus în raport cu celelalte personaje, Fogg trece prin experienţe şi realizări care îi schimbă în cele din urmă viaţa şi identitatea. Care sunt motivele acestei crize? Atât M.S., cât şi Solomon Barber au fost crescuţi fără tată. În plus, M.S. rămâne în perioada studenţiei fără unchiul Victor care este singura persoană de bază din viaţa sa, după care M.S. suferă o dezorientare generală.
Ca şi M.S., Barber şi Effing trec prin anumite evenimente care generează schimbări ale identităţii, însă acestea au loc în momente ceva mai înaintate în viaţă decât în cazul lui Fogg – Barber suferă psihic dar şi fizic în urma unei relaţii eşuate, în timp ce despre Effing aflăm că şi-a schimbat cu totul identitatea şi a început o viaţă nouă într-un anumit moment.

În final, după toate coincidenţele şi evenimentele ciudate, M.S. poate să îşi definească identitatea, şi să spună “Aici încep eu, aici începe viaţa mea.”
Deşi usor previzibilă şi neverosimilă pe alocuri, cartea lui Auster este una bună, iar cine îl citeşte pentru prima dată ar putea spune “aici începe o prietenie frumoasă faţă de romanele acestui autor”.

Plusuri:

Simbolism

Autorul se foloseste de diferite simboluri pentru a-si crea povestea si atmosfera, ceea ce face din acest roman unul mult mai interesant.

Simbolurile se regasesc aici in cele mai ciudate locuri, si au o tenta dominanta.

Cautarea identităţii

Cel putin unul dintre personaje se confrunta cu o criza de identitate, fapt care genereaza o serie intreaga de suisuri si coborasuri in drumul catre regasirea sinelui.

Povestea pe care o spun aceste personaje este de obicei aceea a cautarii identitatii.

Istorie repetitivă

Si aici, ca si in realitate, istoria are o tendinta suparatoare de a se repeta, mai ales daca este vorba de partile ei mai putin bune.

Unele personaje repeta greselile altora, sau sunt condamnate sa faca aceleasi erori iar si iar.

Minusuri:

Personaj principal plastic

Am avut cel putin o data senzatia ca am de a face cu un personaj nerealist si neverosimil prin gesturile si deciziile pe care le ia.

Acest fapt nu influenteaza atat de mult romanul in intregul sau.

Nota finala: 8/10

Alin Gogan

9 thoughts on “Moon Palace”

  1. Good job finu! In special categoriile de la final – sper sa le pastrezi pe viitor.

    Btw, cred ca e mai degraba “personaj principal de carton” decat “personaj principal plastic”. Cel putin in engleza exista termenul de “cardboard character”, iar in romana “fals” nu e chiar primul inteles al termenului “plastic” care-mi vine in minte.

  2. Ce sa zic, template-ul e misto, congrats. Doar poza de la “simboluri” ma oftica (too classic) si la “istorie repetitiva” nu inteleg ce imagine e; celelalte doua mi s-au parut foarte ok, geniala ultima poza, dar fiind singura fotografie din grup, iese în evidenta – astea e ce vrei?😀

    M-am oprit din lectura cand ai inceput sa vorbesti despre carte in sine, pentru ca nu am citit-o inca.

  3. Argh!! Errata: *asta e ce vrei – filthy keyboard! Despre Auster o sa pun si eu la mine pe blog?

  4. @teo – sunt de acord cu tine despre imaginea de la simboluri, da na..nu gasisem cva mai reprezentativ😛

    @zak – yea, cum zici tu

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s