O Shakespeare, where art thou?

Am fost acum vreo doua saptamani la TNB (prima data dupa o pauza foarte indelungata), unde am vazut piesa Edward al III-lea, in regia lui Alexandru Tocilescu si cu Ion Caramitru. Asadar, Shakespeare, o piesa celebra si distributie buna. Atunci care a fost problema si de ce am plecat de acolo cu un gust usor amar, desi actorii au fost aplaudati timp de aproape 5 minute?

Raspunsul este usor de ghicit in cele din urma: fiecare regizor are o viziune proprie asupra piesei pe care o pune in scena. Eu am gasit viziunea acestui regizor cam dezamagitoare.
Nu o sa povestesc piesa, pentru asta puteti citi de pe link-ul de mai sus, ci o sa pun in evidenta partile mai putin bune din ce am vazut.

In primul rand, muzica de ambianta porneste o data cu prima scena, in care soldatii englezi joaca rugby (interesanta idee, nu stiu cum incepe piesa originala), insa aceasta nu reuseste deloc sa te duca in atmosfera Angliei secolului al XIV-lea pentru simplul motiv ca este un fel de jazz ritmat. Imi place jazz-ul, dar nu are nicio legatura cu ceea ce am venit sa vad. In regula, sa trecem peste.

Trebuie sa recunosc ca mi-a placut mult prima parte: decorul este interesant, sunt cateva scene foarte amuzante, Caramitru isi joaca bine rolul ca regele Edward, dar si mai bine ca omul Edward, iar punctele slabe ale unor personaje sunt trecute cu vederea.

Cortina jos si asteptam cu nerabdare partea secunda a piesei. Aceasta vine si…dezamagire totala. Partea in care actiunea se muta in Franta, in care viziunea lui Shakespeare despre campania lui Edward este amestecata cu filme pe fundal: o scena cu niste distrugatoare din timpul Bataliei pentru Atlantic (??) in momentul luptei navale, niste animatii manga care apar atunci cand i se povesteste regelui batalia data de fiul sau (???) si apocalipticul trailer de joc video (cred ca era intro-ul de la Medieval Total War sau ceva de genul asta) pe un sonor oribil de puternic atunci cand se intalnesc cele doua armate (????!??!?!?!).

Din pacate, recenziile adresate spectacolului il ridica prea mult in slavi:

Tocilescu a ţesut spectacolul în jurul lui Caramitru, rege veritabil. „Eduard al III-lea” este un spectacol multimedia, puternic vizual, cu multe elemente care îţi atrag atenţia.

O piesă foarte bună, cu tot ce-i trebuie: regie ins­pirată, actori mari şi o scenografie care-ţi taie răsuflarea.

Asadar, avem un fond sonor de jazz, lupte navale si jocuri video ce aproape strica prestatia actorilor. Si totusi mi s-a parut ok per total, insa cred ca cine este interesat de acest spectacol ar trebui sa stie intai la ce sa se astepte.

Alin

Advertisements

7 thoughts on “O Shakespeare, where art thou?”

  1. Theater is getting too postmodern for my tastes…
    N-am vazut piesa, dar in ultima vreme am ajuns sa asociez TNB-ul cu idei regizorale din genul a ceea ce ai descris.
    Prefer Bulandra. Sau Teatrul Mic. 😀 Si prefer piesele cu putine personaje; vreau sa vad personaje, nu vreau sa vad armate pe scena.

  2. Errata: “armate pe scena (fie ele anime sau din Medieval Total War).”

    Anyhow, ideea e ca TNB-ul foloseste multe personaje (parca prea multe). But maybe it’s just me.

  3. si eu am fost dezamagita de piesa, in special de regie, decor si vestimenatie. o piesa de aproape 3 ore foarte saracacioasa.
    ma duc destul de des la tnb si, din pacate, am impresia ca f multe piese sunt imbatranite si plictisitoare, mai ales alea cu multe personaje. de ex, burghezul gentilom e f spectaculoasa ca decoruri, dar atat.
    o singura piesa mi s-a parut absolut geniala – regina mama. doi actori, dar buni.

  4. Bun, deci nu sunt singura care n-a picat in genunchi, coplesita de maretia acestei viziuni artistice. Eu as spune-o si mai direct: a fost un rateu! Unul de zile mari. Pornind de la lipsa de coerenta (ok, bagi jazz si lasi decor istoric- care este elementul care le leaga pe cele doua?), si terminand cu tendinta de a lalai a doua parte, artificiile alea cu scena de batalie si ecrnaul invadat de imagini apocaliptice neputand sa compenseze plictisul meu.
    Singura scena care mi-a placut si mi-a ramas in cap a fost cea comica, in care regele il streseaza pe poetul curtii sa incropeasca o poezie (frumooooaaa) pentru doamna inimii lui. Si mi-a placut ca a durat mult.
    In rest, un experiment teatral nereusit- imho.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s