Modern Times

Modern Times (1936) este in acelasi timp un model al inceputurilor si o nostalgie a trecutului. Este primul film in care auzim vocea celui mai cunoscut personaj al lui Chaplin, The Tramp, si in acelasi timp este ultima aparitie a sa pe pelicula. Este o satira a industrializarii din perioada marii depresii si in acelasi timp o drama a individului.

The Tramp este fara indoiala unul din personajele cele mai usor recunoscute din istoria cinematografiei, chiar si pentru cei care nu au vazut niciodata un film de Chaplin. Personajul sau este poate prima idee asociata cu cea de film mut.

Si totusi Modern Times nu este in totalitate un film mut, iar titlul capata un sens dublu: se leaga de sentimentele lui Chaplin pentru filmul mut, o forma de arta ce dispare dintr-o data, si totodata reflecta starea clasei muncitoare. Lumea se schimba, vremurile moderne sunt aici, insa nu toate schimbarile sunt benefice.

Asadar Modern Times este un film partial mut, iar sunetele care apar pe parcurs sunt folosite intr-un fel foarte original: Chaplin satirizeaza fiecare personaj cu dialog, iar vocile pe care le auzim exista numai atunci cand sunt “auzite” prin dispozitivele din fabrica unde lucreaza The Tramp.

Vedem personajul lui Chaplin trecand prin aceasta lume noua, luptandu-se cu linii de asamblare, masini automate care hranesc muncitorii si alte aspecte ale vremurilor moderne care minimalizeaza personalitatea individului, dar in acelasi timp simtim nostalgia lui Chaplin pentru trecut. The Tramp traieste acum intr-o lume in care nu isi are locul. Aici apare singurul personaj cu care se poate identifica: tanara orfana aflata pe drumuri, The Gamine (interpretata de Paulette Goddard).

The Gamine este cu siguranta un personaj la fel de interesant ca si The Tramp, pentru ca spre deosebire de acesta, ea isi arata dezaprobarea si ura fata de aceste vremuri. In mod ironic poate, personajul lui Goddard reflecta mai degraba personalitatea unei femei a anilor ’70, desi traieste pe strazi.
Aici vedem poate cel mai puternic mesaj al lui Chaplin: fata si vagabondul sunt singurele personaje care traiesc cu idealuri si isi manifesta individualismul, dar in acelasi timp se afla pe cea mai joasa treapta a societatii. Finalul este insa unul in ton optimist: cei doi sunt iarasi pe drumuri, insa ii putem citi lui Chaplin pe buze ultimele cuvinte: “Smile! Come on!”

In fata mesajului adresat “vremurilor moderne” sta insa umorul lui Chaplin. Goana nebuneasca (si inutila) in jurul liniei de asamblare, mersul pe patine cu rotile, scena cand e hranit in mod automat, si chinurile prin care trece pentru a aduce comanda pentru un client la restaurant. Toate acestea, impreuna cu scena in care se foloseste de sunet (ii chioraie burta de foame cand se afla langa o cucoana) sunt formele de umor care persista si fac din Modern Times un film “modern” si dupa 70 de ani.

Sa nu uitam de scena dinspre final, in care il auzim pe Chaplin pentru prima data: trebuie sa cante la restaurant, dar isi pierde maneca pe care avea scris cuvintele. Exclamatia sa este in acelasi timp o usoara autoironie pentru filmul sau mut: “I forget the words!” Solutia: Chaplin foloseste in melodia sa un limbaj universal, de neinteles, dar care isi transmite mesajul ajutat de gesturi.

In esenta, The Tramp si The Gamine sunt doi idealisti intr-o lume care nu are nevoie de ei. Stilul de viata la care ei aspira este doar un vis, inconjurat si sufocat de vremurile moderne, in care ceilalti alearga dupa un mod de viata lipsit de umanitate. Imaginea de final arata insa ca pe drumul lung pe care au pornit, individul mai are inca sansa de a-si gasi un loc in viata.

Alin

Advertisements

3 thoughts on “Modern Times”

  1. Imi place tare mult “Modern Times”. Am vrut sa-l revad recent, insa am ales un alt film al lui Chaplin, “Monsieur Verdoux”, in care joaca rolul unui domn respectabil care-si ucide consoartele pentru bani. 😀 Coincidenta a facut ca in urma cu cateva zile sa vizionez “Arsenic and old lace”, o comedie neagra cu Cary Grant. In film exista doua personaje femine incantatoare, “matusicile” perfecte, femei casnice si la locul lor, care au totusi meteahna asta de a-si otravi partenerii. Dragut film, reconfortant. :))

  2. grant spunea despre arsenic and old lace ca e cel mai slab film al lui…hehe, sunt de acord cu el, dintre filmele lui pe care le-am vazut, mi s-a parut cam fad

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s