Book of Illusions

Autor: Paul Auster

Paul Auster îşi bazează Cartea Iluziilor pe o întrebare filozofică: dacă un om trăieşte o viaţă plină de însemnătate, însă pe care nimeni nu o cunoaşte, atunci am putea atesta asupra faptului ca acesta a trăit cu adevărat? Este o poveste mai apropiată de adevăr atunci când este văzută şi povestită ori se transformă într-o iluzie a percepţiei ascultătorului?

Punctul de vedere al personajului narator al Cărţii Iluziilor este însă unul pragmatic: “If I never saw the moon, then the moon was never there.” Poate acest lucru face din această carte una dintre cele mai realiste lucrări ale lui Auster. Personajele sunt palpabile datorită faptului ca sunt influenţate de propriul punct de vedere asupra lucrurilor şi, în mod paradoxal, pentru că sunt văzute undeva la limita dintre realitate şi iluzie.

Romanul se deschide cu o propoziţie cu dublu înţeles: “Everyone thought he was dead.” Aceasta se referă în primă instanţă la Hector Mann, actor şi regizor de filme mute, care a dispărut fără sens şi fără urma cândva în 1929 şi considerat a fi mort, însă pe măsură ce naraţiunea progresează, aceeaşi propoziţie devine valabilă şi pentru protagonistul principal al Cărţii Iluziilor – David Zimmer. Viaţa lui Zimmer ca profesor universitar şi ca om ia sfârşit în clipa morţii tragice a familiei sale, soţia şi cei doi copii, într-un accident de avion. Rămas doar cu depresia şi cu gândul nehotărât de a-şi lua viaţa (dar fără a reuşi să îl pună vreodata în aplicare), David găseşte o urmă de viaţă într-un film mut, şi constată că un actor dintr-un film foarte vechi l-a făcut să râdă fără să-şi dea seama.

Astfel David găseşte un scop, o modalitate de a-şi ocupa gândurile cu filmele lui Hector Mann prin a scrie o carte despre cele 12 filme pe care le făcuse înaintea dispariţii sale din lume. În acest fel, Zimmer ajunge un expert în filmografia lui Mann, reuşind să lege în cartea sa simbolurile din filme cu experienţele personale din viaţa tânărului actor, însă fără a încerca să afle misterul dispariţiei sale.
Scrierea acestei cărţi îl ajută pe David să uite pentru moment tragedia suferită, iar odată cu publicarea ei, să revină treptat în lume, dedicându-se traducerii memoriilor lui Chateaubriand. Scriitorul francez dorise ca memoriile sale să fie publicate abia după moartea sa, însă situaţia financiară precară îl obligase să îşi vândă cartea pentru publicare. Simbolismul acestei alegeri pentru Zimmer începe să se contureze în momentul în care David primeşte o scrisoare din partea unei anume Frieda Spelling, care spune că este soţia lui Mann şi că Hector îşi doreşte foarte mult să îl cunoască.

Abia aici putem spune că începe povestea lui Hector, cea spusă prin ochii lui David, în timp ce acesta îşi dezvoltă propria poveste. Cartea trece printr-o serie întreagă de simboluri – de la tema iluziei sau cum percepem ceva ca realitate până la temele izolării şi a salvării de sine prin scris – o temă esenţială aici pentru că se implică direct şi indirect în vieţile a trei dintre personaje. Este un roman care trece prin diferite vieţi, morţi şi renaşteri, toate dominate de conceptul iniţial: acestea au avut loc cu adevărat dacă nu le-a văzut nimeni?

Apoi vine iluzia marelui ecran: toate imaginile unui film sunt iluzii care prezintă un adevăr, precum o fac şi cuvintele lui Auster. Vedem cum Hector prinde viaţă prin filmele sale în timp ce sunt văzute prin ochii lui David – ideile filmelor şi cum se raportează la viaţă acestuia din acel moment precum şi simbolurile puternice cu care sunt încărcate. Descrierile lui Auster trimit cititorul dincolo de o simplă analiză de film – te fac să îl vezi pe Hector Mann acolo sus pe marele ecran astfel încât ajungi să te întrebi dacă a fost la fel de real ca şi Charlie Chaplin, Cary Grant, Bogart sau Jimmy Stewart.

Cartea Iluziilor urmăreşte tiparul stilului austerian în care povestea în sine domină asupra mesajului, însă aici cititorul rămâne cu gândul la întrebările cu care autorul îşi creează romanul. Eu unul am rămas cu o dorinţă şi mai mare de a vedea un film cu unul dintre actorii menţionaţi anterior, însă imediat după ce am trimis cuiva The Book of Illusions pentru a se bucura de ceea ce este în opinia mea cea mai buna lucrare a lui Paul Auster.

Nota finala: 9/10

Alin Gogan

Advertisements

7 thoughts on “Book of Illusions”

  1. imi pierdusem speranta ca mai scrii ceva de cartea asta:)din ce am citit de la tine de Auster si mie mi s-a parut Cartea Iluziilor cea mai buna…mi-a placut mult metafora din The Inner Life of Martin Frost, cea cu scriitorul si inspiratia, muza, manuscrisul ars…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s