Lecturi de iulie

La inceput m-am gandit sa scriu cateva cuvinte despre una din cartile pe care le-am citit luna asta, insa am fost constrans si convins prin diferite tipuri de torturi medievale de catre cineva (Hi Slim!) sa scriu despre toate cartile citite in iulie. Asadar rezultatul obtinut (dupa ce mi-am revenit) il puteti citi in continuare.

Alte glasuri, alte incaperi
(sau cum sa faci o semi-biografie din primul tau roman publicat)

M-au fascinat toate lucrarile lui Capote pe care le-am citit pana acum, insa asta cred ca este cel mai sincer roman al sau. Publicat cand avea 24 de ani, adica pe cand nu intrase inca in acea lume mondena a aparentelor de prin orasele mari ale Americii, romanul urmareste povestea unui tanar trimis sa locuiasca intr-un orasel mic si ciudat impreuna cu tatal pe care nu il cunoscuse vreodata. Dincolo de tema evidenta a cautarii, autorul ne capteaza imaginatia prin atmosfera oraselului mic si prafuit, aflat parca undeva la limita realitatii. Alte teme surprise in roman cuprind acceptarea sinelui, acceptarea maturizarii si nu in cele din urma, intelegerea oamenilor din jur (sunt niste istorii tare interesante ale personajelor secundare, separate de povestea centrala).
Capote a spus ulterior despre acest roman ca a fost o incercare de exorcizare a demonilor tineretii, si deci ca nu si-a dat seama de tenta autobiografica din ea in timp ce o scria. Dar nu cred ca se supara nimeni pentru asta.

Sageata timpului
(sau cum sa scrii pe de-andoaselea fara sa ametesti cititorul…prea mult)

Sageata timpului este un termen folosit in legatura cu sensul natural al celor patru dimensiuni care definesc lumea obisnuita. Martin Amis se joaca cu acest concept, inversand povestea unui doctor german de pe vremea celui de-al 3-lea Reich si povestind-o de la coada la cap.
Povestea este vazuta din perspectiva unei ‘voci a constiintei’ personajului, care vede si simte viata acestuia de la sfarsit catre inceputuri, considerand ca aceasta este derularea naturala a lucrurilor. Daca suna putin ciudat, atunci trebuie sa recunosc ca si mie mi s-a parut ciudat si am avut momente cand citeam dialogurile in sens invers ca sa le inteleg cum trebuie. Desi tinde sa fie o lectura usor obositoare, si nu de putine ori ajungi sa te gandesti ‘Dumnezeule ce fuma omul asta in timp ce scria?’, autorul trebuie remarcat pentru ideea pe care o aplica aici.

Toate focurile, focul
(sau cum sa scrii proza scurta cu succes in stilul lui Cortazar)

Nu stiu daca Julio Cortazar a mai scris si alt roman in afara de Rayuela (daca voi mai stiti vreunul, spuneti-mi si mie despre el). Pe de alta parte, Cortazar ramane in opinia mea un vrajitor al prozei scurte. Cateva dintre cele opt povestiri care apar aici m-au lasat fara replica, prin felul in care reusesc sa treaca din lumea reala intr-un univers identic, dar cu reguli diferite (cel mai elocvent exemplu este chiar prima povestire, cea despre ambuteiajul de pe autostrada).
La final mi-au ramas in memorie cuvintele autorului de pe coperta, ce il reprezinta atat de bine pe Cortazar: „Pentru mine literatura e asemenea iubirii – o desfatare. Imi este total straina drama multor scriitori pentru care scrisul este o tortura, un chin.”

Pe vremea fluviului Amur
(sau cum sa aduci visul Siberian la tine acasa)

Simbolismul personajelor acestui roman este unul extrem de puternic. Finalul insa nu este atat de puternic, din pacate.
Romanul prezinta visele pe care le poarta in suflete trei baieti care traiesc intr-un sat Siberian. La cateva zeci de kilometri de satul lor se afla singurul oras pe care l-au cunoscut vreodata – Nerlug. In acest oras, cei trei descopera o poarta catre miracolul si magia vestului: cinematograful Octombrie Rosu. Mesagerul acestei lumi este inegalabilul Belmondo, actor si regizor al productiilor care ruleaza la cinematograf.
Pe parcurs putem descoperi cum fiecare din cei trei tineri descopera aceasta lume si cum se lasa influentati de ea in visele lor. Dupa cum am mai spus, finalul mi s-a parut cam dezamagitor, insa romanul ramane unul excelent.

Oracle Night
(sau cum sa scrii o poveste despre scris care spune o poveste despre scris)

Imi place foarte tare coperta acestei carti. Nu datorita simplitatii ei, ci datorita faptului ca in roman, naratorul povesteste cum achizitioneaza si incepe sa scrie intr-un caiet identic la aspect cu cartea pe care o tineam in mana. Naratorul este un tip care tocmai s-a recuperat dupa un accident grav, si revine treptat la meseria sa de scriitor prin povestea pe care o asterne pe caietul albastru.
Asadar, cititorul descopera pe de o parte viata personala a naratorului (Sidney Orr) si a persoanelor din jurul sau, iar pe de alta parte asistam la dezvoltarea romanului pe care acesta il scrie (si la fel de interesant, ii descoperim metodele sale ca scriitor). Ei bine, dupa aproximativ doua treimi din carte ai senzatia ca se poate duce in orice directie, de la un deznodamant neasteptat al povestii pe care Sidney o scrie, pana la un final suprareal sau chiar fantastic. Paul Auster alege in schimb un triunghi amoros care se sfarseste previzibil, dar care are totusi un mesaj interesant. Mr. A, i expected more from you, sir!

Femeia nisipurilor
(sau cum sa te trezesti cu nisip in sosete)

Ahem, plimbatul prin provincii necunoscute in cautare de insecte noi pentru colectie nu este tocmai definitia mea pentru un hobby sanatos. Pe de alta parte, nici senzatia pe care o ai cand te trezesti prins intr-o casa intre dune langa o femeie care nu spune mare lucru si fara posibilitati de scapare (ma intreb daca ti se poate intampla asta dupa o noapte de betie).
Singurul lucru ramas de facut? Caratul nisipului, activitatea lipsita de sens pe care trebuie sa o faca pentru a nu se trezi ingropat de viu. Noroc totusi cu femeia de langa, femeia nisipurilor.
Mitul lui Sisif in varianta pe plaja. Dar fara umbrelute.

Greata
(sau cum sa te simti existentialist)

Sartre scrie povestea lui Antoine Roquentin sub forma unui jurnal. Acesta, intors dupa o perioada lunga de calatorii, se stablieste in micul oras (fictional) Bouville cu scopul de a-si termina cartea despre viata unei figuri politice din trecut.
Insa Antoine incepe sa traiasca o senzatie de Greata comuna cu toate lucrurile pe care le facea cu placere, fata de persoanele pe care le intalneste si fata de amintirile iubirii pierdute. Greata se transforma astfel intr-o repulsie fata de existenta si a nonsensului ei.
Romanul este unul profund filozofic, insa temele adoptate sunt sociale: singuratatea, instrainarea de lume, ostilitatea fata de sine si fata de lumea fizica din jur, si nu in cele din urma, natura temporala a lucrurilor.
Finalul? In opinia mea, cel mai potrivit pentru starea in care se afunda Antoine.

In zahar de pepene
(sau ghid practic despre cum sa innozi doi pepeni intre ei)

Am citit carticica asta in speranta ca voi descoperi ceva diferit fata de ce citisem in ultima vreme. Pe de o parte am descoperit lucrul asta, dar pe de alta parte nu mi-a placut descoperirea facuta.
Carticica de fata (si spun carticica pentru ca desi are vreo 250 de pagini, are un scris labartat si o citesti in aproximativ o ora) este o distopie despre o comunitate care isi duce existenta ‘in zahar de pepene’ – aparent toata industria lor se bazeaza pe acest material extrem de util. Comunitatea de fata are de-a face cu amintirile tigrilor vorbitori, cu o banda de rebeli si nu in ultimul rand, cu lipsa cartilor si a imaginii proprii despre existenta pe care o duc. Not my kind of fun, really.

Siddhartha si Calatoria spre Soare-Rasare
(sau cum sa combini filozofia lumii cu filozofia scrisului)

Siddhartha este una din cele mai profunde povesti pe care le-am citit in ultima vreme. Scrisa in stilul unei legende, calatoria lui Siddhartha vizeaza cateva teme interesante: descoperirea sinelui, transformarea sinelui, iluminarea spirituala, relatia tata-fiu si relatia invatat-invatacel, si nu in ultimul rand, conceptul ca omul este ingradit prin cuvinte, ca lumea si existenta nu pot fi definite prin uz de cuvinte, ci prin senzatii si sentimente.
Calatoria spre Soare-Rasare este o nuvela care trece din real in basm, pentru a reveni iarasi la real intr-un mod destul de brusc. Desi am ramas cu impresia ca povestea este fragmentata pe la mijloc, concluzia si tema pe care o urmareste Hesse si pe care o descoperim abia la final este una extrem de bine gandita.

Viata lui Pi
(sau cum sa pescuiesti pentru un tigru infometat care se afla in imediata ta apropiere)

Viata lui Pi a fost pentru mine o supriza extrem de placuta. Incepusem romanul cu oarecare dubii, pe care le-am purtat cu mine pe parcursul primei parti, in care aflam povestea de ‘jurnalism’ a autorului, precum si viata lui Pi Patel in India (relatia cu familia, modul si motivele pentru care tanarul Pi adopta trei religii diferite). Din fericire pentru mine, partea a doua m-a fascinat si mi-a risipit parerile negative. Aventura lui Pi in barca impreuna cu Richard Parker si celelalte animale, momentele de suferinta alternate cu momentele de pura fantezie, finalul acestea fac Viata lui Pi un roman excelent.

Caderea
(sau cum sa termini cu succes un post extrem de lung)

Apropo, imi place la nebunie coperta asta (daca o gaseste cineva pe undeva vreodata poate sa mi-o faca cadou). Caderea lui Camus este o carte excelenta. Nu prea am cuvinte sa o descriu. Cel mai mult ma atrage stilul narativ pe care l-a adoptat aici autorul – genul de monolog dialogat al personajului principal (Clamence) catre cineva (cititorul).
Trebuie remarcat decorul – orasul Amsterdam, cu ale sale canale concentrice care l-au inspirat pe Camus, apoi povestea lui Clamence si (de)caderea acestuia spusa prin propriile sale cuvinte, pentru ca la final, deznodamantul sa dea sens intregii caderi. Great!

Alin

4 thoughts on “Lecturi de iulie”

  1. hmm…buna intrebare.

    cred ca o sa mai citesc intr-o buna zi Siddhartha si Caderea, ptr ca sunt acolo niste idei care merita aprofundate (deci astea ar fi de re-re-citit eventual🙂 )

    ptr amuzament poate ca as reciti candva Viata lui Pi si Oracle Night (doua treimi din ea cel putin)…si cateva din povestile lui cortazar

    la polul opus, cu siguranta nu o sa recitesc in zahar de pepene😛

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s