Fictional Death

Am terminat mai devreme de citit Intermitentele mortii, o carte destul de draguta dar nu fenomenala, care imi da ocazia sa-mi pun o intrebare in legatura cu ea (moartea). Dar mai intai doua cuvinte despre carte.

De Jose Saramago am mai citit acum ceva vreme Eseu despre orbire, care mi s-a parut interesanta ca idee si originala ca stil, desi destul de dureros de citit si cu un final usor previzibil.
Intermitentele mortii pleaca de la o idee similara. De fapt, daca pe coperta spate am inlocui cuvantul ‘moarte’ cu ‘orbire’, probabil ar fi iesit coperta spate de la Eseu.
Asadar, tot intr-o tara lipsita de nume si cu personaje care nu raspund vreunul apelativ, moartea isi ia o vacanta neanuntata, lasand populatia sa se descurce cu consecintele nemuririi. Suna similar cu epidemia de orbire? Ei bine, pe la jumatate, povestea are o intorsatura, iar personajul central al actiunii devine moartea personificata, care isi revine in drepturi si porneste o noua politica, aceea de a instiinta persoanele care urmeaza sa treaca in nefiinta cu o saptamana inainte, prin intermediul unei scrisori violete.

Ba la un moment dat, moartea ia forma unei femei tinere pentru a putea observa si lua legatura cu unul dintre personaje (ocazie cu care face o plimbare in vazul lumii prin oras).

Iata ca am ajuns la intrebare, si anume unde intalnim moartea personificata in cultura?

Evident, incepem cu mitologia, pentru ca toate culturile vechi aveau un mit ca lumea despre moarte, care in majoritatea cazurilor, era personificata. Spre exemplu hindusii il au pe Yama – in mitologie era primul om care a murit si care are rolul de a tine evidenta oamenilor de pe pamant (de fapt, poate nu suna chiar atat de interesant partea asta). Grecii vedeau moartea sub forma unui baiat inaripat, Thanatos, frate geaman cu Hypnos, zeul somnului. Thanatos conducea sufletele pana la Charon, cel care le trecea peste raul Styx si al carui aspect a fost transpus viziunii moderne a mortii – the Grim Reaper, precum si lui Amy Winehouse.

 

Egiptenii il aveau pe Anubis, lituanienii pe Giltine – care era o femeie batrana cu nas albastru care probabil scuipa venin si manca copiii copti, asadar lista poate continua mult si bine la capitolul mitologie.
Cum ramane cu epoca moderna?

In film de exemplu o putem vedea inca din 1934 in Death Takes a Holiday si ceva mai recent cu remake-ul Meet joe Black, unde aparent moartea avea chef de prosteala cu personajul lui Claire Forlani.

Tot aici intalnim si cea mai pregnanta reprezentare a mortii, in filmul lui Bergman The Seventh Seal, unde cavalerul care se intoarce din cruciada joaca o partida de sah cu moartea pe parcursul calatoriei sale spre casa. Partida are evident ca miza viata cavalerului.

Not shown here: the Batmobile.

In literatura apare de cateva ori peronificata (nu atat de mult totusi). Spre exemplu are un rol destul de important in seria Discworld a lui Pratchett, unele romane fiind dedicate mortii – care in general are tendinta de a-si lua o vacanta atunci cand este in prim plan.
Similar cu moartea (dar nu tocmai acolo) este personificarea diavolului in Fratii Karamazov sau pe un ton mai optimist, in Maestrul si Margareta. Ambele situatii sunt undeva la limita vietii si mortii, asa ca putem vorbi si despre ele.

Oarecum diferit de ideile generale, Neil Gaiman vede moartea in Sandman ca pe o adolescenta goth. Talk about weird. Kids love that these days.

Asadar am vorbit despre ipostazele mortii de la mitologie si pana la Saramago, unde moartea trece de la aspectul clasic cu coasa si gluga la cel al unei femei frumoase deghizate.

Possibly shown here: Death reading about itself.

Alin

Advertisements

5 thoughts on “Fictional Death”

  1. Man, tot respectul ca ai citit – for lack of a better word – de Neil Gaiman. Am sa mai citesc blogul tau 🙂

    Cu stima,
    Reno (nu clio, Nevada).

  2. asa e, le-am omis (desi am citit vreo 10 carti din seria Discworld)

    De fapt sunt 5 carti in seria cu Death: Mort, Reaper man, Soul music, Hogfather si Thief of time

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s