Slumdog Hollywood

In ceea ce urmeaza o sa incerc sa-mi expun calitatile de clarvazator pentru Oscarurile de la noapte si cine o sa le castige.

Lista intreaga o puteti viziona aici. Asadar,

Best performance by an actor in a leading role: Mickey Rourke (Wrestler) – ptr ca toata lumea il ridica in slavi

Best performance by an actor in a supporting role: Heath Ledger (Dark Knight) – desi ma intreb daca ar mai fi fost nominalizat daca nu murea saracul

Best performance by an actress in a leading role: Kate Winslet (Reader)personal mi-a placut mai mult in Revolutionary Road. Anne Hathaway, go home!

Best performance by an actress in a supporting role: Taraji Henson (Benjamin Button) – e singura pe care am vazut-o oricum.

Best Achievement in Directing: Danny Boyle (Slumdog Millionaire)

Best Motion Picture: Slumdog Millionaire

Ceea ce duce la urmatoarea problema. Slumdog Millionaire e un film care demonstreaza Hollywood-ului (pentru a nu stiu cata oara) ca nu e nevoie de un actor ridicol de bine platit (sau mai multi) pentru ca pelicula sa aiba succes.

Desi mi se pare usor supra-apreciat, filmul este intr-adevar bun (mie imi aminteste putin de City of God din perspectiva sociala) – evident siropul gros de Bollywood se simte si aici la final si probabil filmul ar fi fost ceva mai realist daca (WARNING! – spoilers ahead):

-Relatia Latikai cu barosanul (Javed parca il chema) era una bazata pe banii lui si nu pe sugestia ca fata era sechestrata practic in casa la ala.

– Sus numitul Javed nu era personajul negativ tipic constant agresiv.

-Jamal nu ar fi castigat premiul cel mare – asta e partea cea mai importanta, pentru ca el intrase in concurs doar sa fie vazut de Latika la televizor – nu avea niciun interes real in bani.

-Cei drept, daca Jamal nu castiga, se punea apoi problema daca Latika mai fugea in lume cu un pusti lefter.

–End of Spoilers–

Revenind la ideea principala: in situatia in care criza financiara se face in mod normal simtita si in lumea de la Hollywood, oare producatorii de acolo incep sa se gandeasca daca merita sa investesti un onorariu enorm pentru niste actori care sunt inca foarte populari, cand nu ai garantia ca asta o sa-ti aduca un succes in box-office?

Si oare cand or sa-si dea seama ca povestea transmisa prin film este mai importanta decat aspectul ‘fancy’. Pe de alta parte, daca ar fi asa, filmele de genul Slumdog Millionaire nu ar mai fi apreciate astfel. Bravo lui Danny Boyle!

Alin

Years of Refusal

Morrissey si-a lansat ieri in Marea Britanie al 9-lea album solo, dupa ce lumea a fost facuta sa astepte inca din mai anul trecut. Sarind peste cuvinte mari de genul ‘revenire’ – pentru simplul motiv ca acum doi ani nu ii ascultam albumele solo, putem preciza ca muzica lui este la fel si totusi melodiile nu sunt.

Morrissey ar putea fi acuzat de conservatorism in ceea ce priveste stilul, insa asta nu este pentru mine un lucru rau – mai ales cand apar melodii care amintesc de vremurile The Smiths, precum I’m throwing my arms around Paris sau You were good in your time.

Cu toate astea, marea parte a melodiilor merg pe sunetul metalic de chitara, in unele puncte agresiv si compact (cum ar fi de exemplu prima melodie de pe album, Something Is Squeezing My Skull, nu cea mai buna alegere dupa parerea mea). Fiind la baza fan Smiths, ii prefer baladele de pe albumele solo, insa Morrissey isi respecta stilul cu constiinciozitate.

Daca va intrebati ce se intampla la nivelul versurilor, ei bine nu este greu de ghicit, pentru ca acelasi stil se pastreaza si aici.

In the absence of your love
And in the absence of human touch
I have decided I’m throwing my arms
around all of Paris because only stone and steel
accept my love

Ca sa citez de pe un site de muzica, “he’s fine with not changing the sound and writing songs about his happy middle-aged miserablism, a miserablism that increasingly feels like a device to fuel Morrissey’s satire.”

Pe scurt, Morrissey nu dezamageste, dar nici nu ridica alte puncte de maxim in muzica sa.

Nota album: 4/5*

Alin

Why moviemaking sucks

Daca te-ai uitat recent pe lista de filme nou aparute si (cu mici exceptii) ai ramas cu impresia ca nu se prefigureaza nimic interesant la orizont, probabil nu esti singurul cu aceasta senzatie.

Nicio grija insa, oamenii din industria cinematografica isi muncesc din greu materia cenusie ca sa vina cu scenarii de mare potential pe piata. Cel mai elocvent exemplu a aparut de cand romanul lui Jane Austen, Mandrie si prejudecata, si-a depasit perioada de copyright, ceea ce inseamna ca orice papagal cu un pix in mana poate sa scrijeleasca ce vrea el pe text si sa-l lanseze ca lucrare proprie.

Ceea ce s-a si intamplat – un individ de care n-a auzit nimeni lanseaza in mai Pride and Prejudice and Zombies, cu o descriere tare elocventa:  “features the original text of Jane Austen’s beloved novel with all-new scenes of bone crunching zombie action.”

Daca totusi vi se pare amuzanta ideea de a transforma un roman clasic intr-o bascalie pe care sa o si comercializezi, luati in considerare faptul ca studiourile se bat acum pentru dreptul de a scoate un film dupa carte. Foarte frumos, nu?

Nu am citit Mandrie si prejudecata, de fapt nu am citit nimic de Jane Austen si probabil nu o sa o fac prea curand, insa ideea in sine ma oripileaza. Pe sistemul asta o sa incepem sa vedem filme dupa niste adaptari facute la bascalie, cartulii care in mod normal ar fi trebuit sa ramana in sertarele baietilor astia lipsiti de orice urma de imaginatie.

Iar daca ideea cu zombii nu vi s-a parut de ajuns, trei alti baieti de care nu a auzit nimeni (pentru ca la asa ceva trebuie sa munceasca mai multe minti luminate) au scris un scenariu intitulat Pride and Predator, pe care aparent l-au cumparat unii pe care ii cheama Rocket Pictures (iar daca intrati pe link o sa vedeti ca tot astia produc inca un film de genul asta – Gnomeo and Juliet…. nu-e asa ca e minunat?)

In caz ca treaba suna inca aiurea,  iata ce spune unul din baietii aia trei care s-au trezit din greseala cu pixuri in mana dupa ce au descoperit Mandrie si prejudecata prin biblioteca bunicii: “It felt like a fresh and funny way to blow apart the done-to-death Jane Austen genre by literally dropping this alien into the middle of a costume drama, where he stalks and slashes to horrific effect.” Dupa mine, genul asta de ‘idei’ sunt pentru Youtube, in niciun caz de facut filme adevarate, insa industria cinematografica nu inceteaza sa ma uimeasca.

Alin