Foamea

“I felt I was myself a crawling insect doomed to perish, seized by destruction in the midst of a whole world ready to sleep.”

Hamsun a incercat sa creeze o descriere a trairilor interioare ale unei persoane care sufera din pricina saraciei si a foamei. Autorul a parcurs motivele din roman pe doua planuri:
-pe de o parte, vedem deprecierea civilizatiei si a valorilor umane vazute prin prisma orasului care ineaca sentimentele fata de aproape – de aici foamea fizica. Protagonistul romanului traieste de pe o zi pe alta. Drama intelectualului este una reala: el incearca sa isi gaseasca de lucru, esueaza si este nevoit sa treaca dintr-o gazda in alta sau sa doarma pe strazi.
-pe de alta parte, vedem o foame sufleteasca, mai subtila dar mult mai puternica decat cea fizica. Nu vedem aici doar halucinatiile provocate de foamea fizica, ci toate nivelurile psihicului, de la sperantele pentru mai bine, la momentele de generozitate fata de semeni pana la cunoasterea unei senzatii de finalitate lipsita de speranta.

Monologul protagonistului ne face sa ne simtim alaturi de el, cutreierand strazile murdare ale acelui oras-port norvegian si totodata mergand pe drumul sigur al dezintegrarii psihice.

“Rotten patches were beginning to appear in my inner being”

La un punct incearca sa se distanteze de propriul sine, imaginandu-si lucruri si detalii despre lucrurile din jur; in alte momente vede realitatea cu o claritate dezarmanta. Cu toate acestea, foamea fizica nu este cea care domina peisajul, ci de la un punct ajungem sa simtim durerile fizice ale protagonistului exclusiv prin trairile psihice.

“I had a feeling there wasn’t much life left in me, that I was in fact nearing my journey’s end. It mattered very little to me, one way or another, I didn’t trouble my head with it in the least. Rather, I bent my steps downtown, toward the docks, father and father way from my room. For that matter, I could just as well have lain right down in the street to die.”

Romanul este unul realist si dur, insa nu putem sa nu ne simtim legati de personajul principal – desi nu ducem lipsa necesitatilor de baza pe care le are corpul uman, memoria angoasei personajului ne urmareste si ne identificam cu el intr-un mod ciudat. Cu toate acestea, Hamsun nu ne lasa in niciun moment impresia ca protagonistul nu face altceva decat sa sufere, mergand mereu pe acea panta a dezintegrarii. Protagonistul nu cade totusi intr-o groapa a milei de sine (exceptand poate cateva momente fugitive), ci ajunge sa isi vada mortalitatea cu o privire detasata, iar finalul nu este unul tocmai pesimist, asa cum pare la prima vedere fluxul narativ.

Paul Auster a scris un eseu legat de Foamea lui Hamsun, despre care a spus ca este un simbol pentru “an art that is the direct expression of the effort to express itself.” Foamea lui Knut Hamsun este intr-adevar o Arta a Foamei.

Alin

3 thoughts on “Foamea”

  1. Romanul e atat de bine scris incat iti vine sa-l bati pe erou, cu toata sinceritate si duritatea. Asta pentru ca uneori, mergand alaturi de el, nu mai vezi alte solutii. Tot caut si alte chestii de Hamsun, da nu am gasit nimic altceva tradus la noi. Daca mai ai ceva de el, chiar si format e-book, as aprecia vreun pont.

    PS: Imi place blogul!

  2. Nu am mai citit nimic de el in afara de asta. As vrea sa citesc Mysteries, dar nu stiu daca o fi tradusa la vreo editura.

    PS: Thanks.

  3. arana am vazut in biblioteca cuiva “copii ai timpului lor”, nu tradusa de curand, dar oricum, poate o gasesti printr-un anticariat

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s