Dosar: Andrei Makine

Andreï Makine
Nascut: 10.09.1957
Locul nasterii: Krasnoyarsk, Uniunea Sovietica
Nationalitate: rusa, franceza

Bibliografie:

1990: La fille d’un héros de l’Union soviétique
1992: Confession d’un porte-drapeau déchu
1994: Au temps du fleuve Amour
1995: Le Testament français
1998: Le Crime d’Olga Arbelina
2000: Requiem pour l’Est
2001: La Musique d’une vie
2003: La Terre et le ciel de Jacques Dorme
2004: La femme qui attendait
2006: L’Amour humain
2009: La Vie d’un homme inconnu

Biografie:

Nascut intr-un oras din Siberia, Makine a emigrat in Franta in 1987, unde a cerut azil politic si s-a hotarat sa se faca scriitor de renume international. Problema lui a fost ca francezii nu l-au crezut pe cuvant cand s-a prezentat cu manuscrisul primului sau roman in franceza, asa ca l-au trimis la plimbare. In cele din urma, Makine si-a gasit un editor dupa ce a pretins ca romanul a fost tradus din rusa (de un francez probabil).

Qu’est-ce que c’est? Francais? Connard!

Aparent Makine invatase franceza inca din copilarie prin metode necunoscute – initial a spus ca l-a invatat bunica de origine franceza, insa in alte interviuri a precizat ca l-a invatat un prieten (asteptam si alte pareri).

Primul roman pe care l-am citit a fost Pe vremea fluviului Amur, un roman strans legat de Siberia si de copilarie. Sincer sa fiu, la final am avut impresia ca si-a parasit ideile pe parcurs si ca nu le-a dus pana la capat, insa per total mi s-a parut un roman bun.
Testamentul Francez a fost insa pentru mine o revelatie – este unul din cele mai vizuale romane pe care le-am citit pana acum. Makine are o muzicalitate in stil care te face sa te intrebi cum ar suna frazele in franceza. Testamentul a fost una din cartile mele preferate din 2008, motiv pentru care am ramas cu impresia ca dl. Andrei Makine este un scriitor excelent. Urmarea a fost insa o mica dezamagire pentru mine – am cumparat de la Bookfest (printre altele) doua din cartile sale, una din ele fiind romanul sau de debut.

Fiica unui Erou al Uniunii Sovietice


Cineva imi spunea ca i s-a parut un debut dezamagitor pentru un scriitor, avand in vedere ca multi altii si-au inceput cariera cu lucrari interesante. Asta nu inseamna neaparat ca Fiica unui Erou al Uniunii Sovietice este un roman prost – in opinia mea este bine structurat, iar stilul este fluent, desi nu atat de vizual ca in Testamentul Francez. Povestea insa dezamageste – trece prin povestea vietii eroului sovietic (una destul de interesanta totusi) si cum ii e influentata viata de regimul pentru care si-a varsat sangele (tema recurenta prin romanele sale), insa la final povestea deviaza catre fiica acestuia (care se prostitueaza pentru securitate si cam atat).

Alin zice…

Poveste:  2/5
Structura:  3/5
Stil:  3/5
Limbaj:  4/5
Total: 12/20

Recviem pentru Est


Daca am judeca dupa ceea ce scrie pe prima pagina despre acest roman, atunci ar parea unul extrem de interesant – “o incercare aproape proustiana de a recupera adevarata istorie a perioadei sovietice”, “o saga ce se intinde pe trei generatii de soldati rusi, pastrandu-si fiorul epic prin schimbarea rapida a decorurilor si personajelor”. Suna bine, nu? Ei bine, firul narativ este fragmentat – primul personaj, cel din ‘prezent’ isi spune povestea sub forma unei adresari unui personaj feminin care nu e prezent (si totusi face parte din povestea pe care o spune). E drept, celelalte doua fire narative – soldatii rusi din cele doua razboaie mondiale, sunt ceva mai interesante, dar tind sa semene cu povestea eroului sovietic din romanul anterior. Temele de care se leaga Makine in legatura cu razboiul sunt similare, indiferent ce scrie pe coperti, incat daca ai citit una din carti poti foarte bine sa o sari pe cealalta. Romanul nu este in niciun caz unul epic, nici o recreare a adevaratei (!) istorii a perioadei sovietice, ci unul destul de mediocru (din pacate).

Alin zice…

Poveste: 3/5
Structura: 2/5
Stil: 3/5
Limbaj: 3/5
Total: 11/20

Ca o mica concluzie la opera lui Makine (cea pe care am citit-o pana acum) – mi-a placut Testamentul Francez foarte mult, insa in celelalte romane are tendinta de a juca pe o muzica similara (aceleasi teme de fundal) fara vreo idee narativa extraordinara. Raman totusi bine structurate, spre deosebire de alti autori care incep cu niste idei foarte bune, dar isi pierd suflul din cauza lipsei unei structuri (Paul Auster, i am looking at you!)

Alin

Advertisements

3 thoughts on “Dosar: Andrei Makine”

  1. Cred ca nu conteaza cat de creativ esti cand vine vorba de a scrie despre Rusia…e atat de veche, uzata si rastalmacita tema asta, incat nici Makine nu cred ca ar putea sa scrie ceva inedit sau “thrilling” despre asta…..deci eu nu cred ca despre asta e vorba in cartile lui. cred ca este vorba despre poezie, despre o reverie care se poate “citi” printre momentele vietii povestite….despre poezia gesturilor mici, despre arta care se poate decoji de pe realitate….si cand arta se decojeste, abia atunci e marele test: pe care realitate o crezi?

  2. de acord, Makine nu scrie despre Rusia, dar totusi ea face parte din temele operei sale, cel putin din perspectiva sentimentala

  3. Fie că scrie despre Rusia, fie că nu, în Makine se simte felul de a fi, de a simţi şi, mai ales, de a suferi rusesc. E o profunzime şi o delicateţe, în acelaşi timp, în scrierile lui, pentru care probabil am să-l tot ţin pe piedestal 🙂
    Preferata mea rămâne tot Testamentul francez, dar mi-au plăcut f mult şi Iubirea omenească şi Femeia care aştepta…încă nu m-a dezamăgtit şi sper să nu se întâmple, că mai am multe de el pe lista de citit.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s