Garoafa si scortisoara

Jorge Amado – Gabriela

“Iubirea nu se dovedeste si nu se masoara. E ca Gabriela. Exista si asta e de ajuns.”

Gabriela nu este un roman despre unul, doua sau trei personaje. Sa descrii romanul lui Amado ca fiind o poveste de dragoste intre mulatra Gabriela si arabul Nacib, sau o poveste despre ambitiile politice ale exportatorului Mundinho Falcao in regiunea orasului Ilheus inseamna sa ii faci o nedreptate, ca si cum ai spune spre exemplu ca in Cien anos de soledad este un singur personaj.

Gabriela este o cronica de oras, insa nu este vorba doar de un oras oarecare aflat in tranzitie, ci mult mai mult de atat. Cartea se deschide cu imaginea plantatiilor de cacao, arborii grei, fructele coapte, marea inspumata din jurul orasului Ilheus.
Mirosul de cacao se amesteca cu cel al schimbarii. Potecile pe care treceau acum doua decenii acei pistoleros care au taiat jungla si si-au aparat plantatiile cu arma in mana sunt inlocuite de sosele pe care trec primele camioane, care leaga orasul-port de celelalte orase din inima Braziliei. Pe strazile innoroiate ale orasului de ieri, astazi vezi oameni noi venind dinspre port, aducand cu ei minunile cinematografului sau ale ingineriei in constructiile civile. Este anul 1925, vremuri in care se schimba fizionomia orasului Ilheus, oras care insa trebuie sa tina pasul cu vremurile la nivelul obiceiurilor si deprinderilor pe care le au oamenii.

Continue reading “Garoafa si scortisoara”

Advertisements