The Time Traveler’s Wife

Am subtilizat cartea asta de la Teo cu toata intentia de a o citi fara prejudecati, desi titlul plus tot ceea ce scrie pe spate te duce cu gandul la chick lit. Acum, dupa ce am terminat-o pot sa spun ca este oarecum chick lit, sau cel putin contine elemente de asa ceva; partea buna insa – este o carte foarte buna.

Cred ca m-a atras ideea de baza: Clare are 6 ani atunci cand il intalneste pe Henry (viitorul sot, varsta 33 ani), iar Henry are 28 de ani atunci cand o intalneste pentru prima data pe Clare, in varsta de 20 de ani. Asta pentru ca Henry sufera de o boala care il transmuta aleator prin timp. Dar cum ar putea parea totul veridic (daca nu punem la socoteala paradoxurile care ar putea aparea intr-o astfel de poveste de dragoste) ?

Perspectivele celor doi fac povestea cat se poate de naturala, stilul lui Audrey Niffenegger este extrem de realist. Daca la prima vedere romanul pare sa fie unul SF, pe parcurs da senzatia unui roman contemporan, bine fixat in realitate. Asta si datorita structurii – la fiecare capitol autoarea precizeaza data si varstele celor doi, precum si din ce perspectiva ni se povesteste (Henry sau Clare). Acest detaliu din urma mi se pare insa total inutil (poate ca ajutor pentru cititorii americani).

Am zis la inceput de elementele ‘chick lit‘ si simt nevoia sa ma explic putin. Avem doua personaje principale. Unul din ele pare insa sters, usor bidimensional. Clare nu calatoreste prin timp, in timp ce pe Henry il vedem in mai multe ipostaze. Clare il asteapta pe Henry si o promisiune din copilarie, iar toata viata ei se roteste in jurul acestor momente. Cititorul ramane cu ceva mai multe asteptari din partea personajului Clare. Henry este modelul barbatului ideal (probabil din perspectiva autoarei, cel putin). Mai in varsta decat ea cu 8 ani (in timpul real), chipes, boem (este bibliotecar) insa lipsit de constrangerile financiare ale vietii de zi cu zi (a fost de fapt primul care a prezis criza economica). Deasemenea, Henry este aparent un zeu sexual si mare gagicar in primii 28 de ani de viata, insa dupa ce o cunoaste pe Clare este 100% fidel, practic personalitatea i se schimba odata ce isi cunoaste viitoarea sotie (asta mi se pare mai SF decat calatoritul prin timp).

The Time Traveler’s Wife este totusi o poveste de dragoste extrem de bine realizata. Autoarea si-a propus ceva si a reusit sa puna punctul pe i – un roman original, amuzant si nu in cele din urma, memorabil. Restul conteaza mai putin.

Alin

No direction home

Cam despre asta este vorba atunci cand te afli intr-un turneu. Iar cand turneul se numeste “Neverending Tour”, ideea capata un nou sens. Spre exemplu, astazi Dylan va canta la Sofia, iar maine la Skopje, iar ritmul continua pana pe la inceputul lunii iulie. Asadar, ce tema ar putea avea un astfel de concert?

Din pacate, organizatorii nostri nu prea stiu care este diferenta intre folk-ul american si cel de la noi, lasand la o parte faptul ca ce a cantat Dylan este la fel de folk ca si ce au cantat cei de la Rolling Stones de exemplu. Nu am nimic cu Nicu Alifantis sau trupa Bucium (de care oricum nu auzisem pana ieri), insa nu intra in aceeasi categorie.

Mi-a placut  ideea de a asculta inceputul unui audiobook  inaintea concertului propriu-zis (in locul muzicii de fundal), iar On the Road de Kerouac cuprinde intreaga tematica a concertului lui Dylan. Stilul trupei care l-a acompaniat se dedica exclusiv pe “road songs”, iar melodiile gen Highway 61 sau Like a Rolling Stone se potrivesc de minune cu acel feeling.

M-a surprins insa numarul de spectatori. Dintre toate concertele in aer liber la care am fost in ultimii ani, aici mi s-a parut cea mai scazuta prezenta, fapt intarit si de biletele care se vindeau inca in ziua concertului, sau trecatorii care intrebau mirat pe doi politisti de unde a iesit atata lume pe strada.

Alin