Insula pinguinilor

Proiectul Carte de buzunar inceput de Jurnalul National mi se pare cel mai demn de urmarit proiect de cand nu au mai scos carti cei de la Cotidianul. Trebuie sa recunosc ca imi place aluzia subtila de pe pagina lor despre proiect in legatura cu acele carti de la Adevarul pe care le depoziteaza toata lumea prin rafturi (imi pare rau sa o spun, am vazut rafturi intregi de astfel de carti pe la unele persoane, in unele cazuri fara sa fie macar scoase din acea tipla protectoare).

Cartea lui Anatole France este a doua pe care am achizitionat-o din aceasta colectie. Povestea este simpla, cu multe elemente de fantastic. Un misionar crestin este pacalit de diavol si ajunge pe o insula populata de o specie de pinguini. Fiind batran si cu vederea slaba, misionarul confunda bietele animale cu niste pagani, carora le ofera sfanta taina a botezului.
Dumnezeu rezolva problema botezarii unor animale lipsite de suflet (?) transformandu-le in fiinte omenesti. Urmeaza o derulare a istoriei Pinguinilor, ca o alegorie satirica a istoriei Frantei, dar si a naturii umane.

Genul de poveste care pare interesanta si amuzanta, Insula Pinguinilor ofera intr-adevar cateva momente in acest sens. Spre exemplu, dupa crestinare, misionarul sfant se plimba impreuna cu un calugar si zaresc un grup de pinguini care se omoara intre ei cu lopetile in loc sa munceasca pamantul. Calugarul spune ca acestia pun mana pe pamanturi.

-Nu-l vezi, fiule – exclama dansul (misionarul) -, pe turbatul acela care rupe cu dintii nasul dusmanului doborat si pe celalalt, care zdrobeste capul unei femei cu gogeamite pietroi?
-Ii vad, raspunse calugarul. Creeaza dreptul. Intemeiaza proprietatea. Stabilesc principiile civilizatiei, pun temeliile societatii si ale statului.

Naratiunea tinde din pacate sa devina ambigua atunci cand pinguinii ajung in timpurile moderne (poate nu sesizez alegoriile din cauza ca nu cunosc prea bine istoria Frantei de acum aproximativ un secol – romanul a aparut in 1908). Din acest punct de vedere, cartea lui Anatole France pare usor uzata in zilele noastre. De apreciat insa metodele prin care autorul creeaza aceasta satira.

Alin

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s