Last Holiday (1950)

L-am urmarit pe Guinness in comedii precum Kind Hearts and Coronets sau The Ladykillers, si chiar daca Last Holiday nu se incadreaza tocmai pe genul comedic, cred ca isi face unul din cele mai bune roluri aici.

Premisa nu este formidabila, unui tip care nu a facut nimic remarcabil toata viata i se spune ca sufera de o boala incurabila si ca mai are foarte putin de trait. Urmarit de sunetul vioarei, personajul lui Guinness isi paraseste slujba si casa, cumpara niste valize si costume si calatoreste pana la un hotel mic si select undeva la malul marii. Personajele de aici sunt in mare parte aristocrati mici sau foarte mici, un fel de micro-univers comedic care mi-a amintit oarecum de Fawlty Towers. Aici George se schimba, iar circumstantele se schimba o data cu el. Nu mai are nimic de pierdut in viata si incepe sa realizeze ca poate fi o alta persoana decat crezuse pana atunci. Norocul i se schimba, tot personalul il apreciaza iar aristocratii sunt atrasi in mod curios de prezenta lui si stilul sau misterios.

Filmul este in esenta o satira sociala, personajele de la hotel isi schimba parerea fata de George in functie de ceea ce stiu (sau presupun) despre el. Filmul are momente comedice dar si dramatice, cu un final atipic, comparabil poate cu cel din City Lights, cel putin la nivel dramatic.

Am spus la inceput ca acest rol este unul din cele mai bune interpretate de Alec Guinness fiindca i se potriveste:

“Flamboyance doesn’t suit me. I enjoy being elusive.”

 

Alin

1 thought on “Last Holiday (1950)”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s