On Westerns

Westernul este un gen care nu m-a atras niciodata in mod special. E drept, are temele sale specifice, ceea ce il poate face interesant, insa ideea clasica de cowboy, pistolari, banditi agresivi si indieni stereotipizati nu ar trebui sa fie un scop in sine intr-un film. Din fericire exista si exceptii. Once Upon a Time in the West (1968) este poate cel mai bun exemplu de film care defineste acest gen.

Sergio Leone este cunoscut pentru ale sale “Spaghetti Westerns” si in special trilogia dolarilor, cu Eastwood in rolul principal. Aceste filme, desi bune luate individual, pun doar baza pentru un film ca Once upon a time… Leone foloseste tehnicile cinematografice si mitologia din primele filme pentru a crea probabil singurul ‘epic’ al acestui gen.
A Fistful of Dollars este impresionant prin cadre, close-up uri si stil general, chiar daca povestea in sine nu se poate ridica la nivelul lui Yojimbo, film pe care l-a recreat aici (ceea ce mi se pare oarecum ciudat, Kurosawa a realizat un Western autentic in Japonia. Leone a luat povestea si a transformat-o la loc intr-un western american. Yojimbo mi se pare cu mult peste el). For a Few Dollars More se dovedeste a fi mai bun decat primul (si preferatul meu din trilogie) fiindca propune niste personaje cu motivatii reale. In plus, linia intre bine si rau pare sa devina din ce in ce mai difuza, orice personaj ‘bun’ are si ceva intunecat si invers (asa cum ar trebui sa fie). The Good, The Bad and the Ugly continua pe aceasta idee – nu exista personaje absolut bune sau rele (chestie pe care westernurile obisnuite o uita de obicei).

Revenind la Once Upon a Time in the West, probabil ca mi-ar trebui un post intreg ca sa afisez tematica filmului, ce coincide in mare parte cu intreaga mitologie a westernurilor. Asa ca o sa pun intrarea in scena a Claudiei Cardinale in schimb.

Pe scurt totusi, westernul e un gen al inceputurilor si al sfarsiturilor. Reprezinta de multe ori inceputul unui personaj intr-un loc nou; in acelasi timp portretizeaza sfarsitul unei lumi noi, pe masura ce frontiera vestica este ajunsa din urma de civilizatie.

Leone a riscat putin atunci cand a ales ca in rolul principal sa fie un personaj feminin, insa este un personaj-martor ideal. Publicul are ocazia de a privi ultimele vestigii ale vestului salbatic prin ochii (senzuali) ai unei noi-venite. Imi place cum este pusa in scena tema apei in relatie cu personajul Claudiei Cardinale. Apa este esentiala in povestea caii ferate si in acelasi timp marcheaza momentele transformarii lui Jill.

Insa nici aici nu exista personaje absolut bune sau rele. Desi a sosit in oras pentru a se casatori, Jill (Cardinale) este o femeie de moravuri usoare si in unele momente ar face orice ca sa isi salveze pielea. Frank (Henry Fonda), asa-zisul personaj negativ, ramane totusi uman, in ciuda faptului ca il vedem ucigand o familie cu sange rece. Cheyenne este un sef de banda pe a carui spinare este pusa aceasta crima, si devine, fara sa vrea poate, una din persoanele care o ajuta pe Jill. Celalalt om care o ajuta, Harmonica (Charles Bronson), are si el o agenda proprie.

Harmonica este poate cel mai ciudat personaj de aici. In unele momente pare sa fie mai aproape de ideea unui inger al razbunarii decat un om obisnuit. Nu pare sa aiba emotii de niciun fel, are mereu o aparitie ciudata in scena si il vedem de obicei in cadre largi. Pare sa cunoasca toate numele persoanelor ucise de Frank de-a lungul timpului. Cheyenne spune despre el ca are ceva legat de Moarte in interior.

Povestea in sine aduce ideea demistificarii vestului: calea ferata care ajunge pana in Flagstone isi continua drumul pe masura ce este construita, pamantul incepe sa creasca in valoare, diverse personaje prevad un profit enorm. Pistolarii si banditii precum Frank sau Cheyenne vor ajunge vestigii ale trecutului atunci cand civilizatia va fi adusa la marginea desertului. Unii incearca sa se adapteze, devenind oameni de afaceri sau colaborand cu acestia. Lumea se schimba, iar vestul nu va mai fi salbatic pentru mult timp.

Mai sunt cateva westernuri care mi-au placut. Unforgiven (ultimul film de acest gen al lui Eastwood) se apropie cel mai bine de ideile propuse de Leone pentru gen. John Ford a creat primul western clasic cu Stagecoach in 1939 (stiti voi, mai toate filmele cu John Wayne).
Cel mai interesant din ce am vazut de Ford mi s-a parut The Man Who Shot Liberty Valance. Este tot o poveste a cuceririi vestului prin civilizatie, iar personajele au o profunzime neasteptata. James Stewart este avocatul care vrea sa-si faca dreptate prin litera legii intr-un oras in care domina legea frontierei. John Wayne este un model al pistolarului vechi, care vede in Stewart posiblilitatea schimbarii. Mai mult chiar, Wayne vede in Stewart un om mai bun decat este el, il sprijina pana la capat, se da la o parte si ii cedeaza fata, il ajuta sa faca primii pasi catre postul de senator la care Stewart nici nu visa. In scena finala dintre Stewart si Wayne vedem o transformare in ochii viitorului senator, si fiindca povestea este spusa ca un flashback, il vedem pe acesta in ‘prezent’. Acum vestul salbatic a fost inlocuit de politicieni, iar Stewart nu pare sa fie in prezent un om mai bun decat a fost Wayne, iar totul pare sa fie melancolie si regret nerostit.

Un alt regizor cu multe westernuri la activ este Anthony Mann, cunoscut si pentru colaborarile cu Jimmy Stewart. Singurul titlu care mi-a placut a fost Winchester ’73, fiind povestea personajelor din spatele unei pusti ‘perfecte’. Oricat de mult mi-ar placea de Jimmy Stewart ca actor, celelalte filme pe care le-am vazut din seria Anthony Mann mi s-au parut mediocre.

Mai mentionez aici 3:10 to Yuma (din categoria remakeurilor care mi-au placut, desi nu am vazut originalul), The Treasure of the Sierra Madre (una din capodoperele lui John Huston), The Ox-Bow Incident (din nou pentru ca este vorba de o poveste atipica pentru un western, pare mai degraba o piesa de teatru desfasurata in acest cadru) si, ultimul vazut, Butch Cassidy and the Sundance Kid (care mi se pare mai degraba film de actiune cu multe momente amuzante decat un western). Se pare ca sunt totusi destule westernuri care mi-au placut.

 

Alin

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s