Inca unul din posturile plictisitoare despre filme, astazi scriu despre un film mai putin cunoscut al lui Hitchcock.
Foreign Correspondent (1940) este un film de propaganda, ca si destule alte filme realizate in perioada razboiului, dar aici povestea este mai importanta decat sentimentele patriotice care se vroiau alimentate.
Actiunea are loc in august 1939, deci cu putin timp inainte de declansarea razboiului in Europa. Johny Jones este un reporteras american trimis in Marea Britanie pentru a face rost de amanunte mai interesante pentru ziarul sau. Jones nu stie mare lucru despre situatia de aici, iar prima sa misiune este de a lua interviu unui diplomat olandez, dl. van Meer. Diplomatul este asasinat, iar Jones porneste pe urmele spionilor (asistat de o fata frumoasa si un tip pe care il cheama ffollliott).
Jones trece prin toata experienta unui film de aventuri – se indragosteste de fata, asista la dejucarea planurilor acestor spioni si la un punct este pus in fata unei alegeri, dar am apreciat faptul ca la final Johny Jones nu uita ca a fost trimis in Europa pentru a fi corespondent.
Mesajul filmului este unul de propaganda, insa actiunea nu iti arunca in fata acest lucru. Sunt cateva scene memorabile (urmarirea printre umbrele, scena din moara de vant sau cea din avion) si unele momente subtile. Scena asasinarii diplomatului se aseamana cu cea mai cunoscuta scena din Battleship Potemkin (care este si acum unul din cele mai faimoase filme propagandiste).
Vreau sa dau doua exemple de alte pelicule de acest gen. The Mortal Storm intra in categoria propagandei anti-naziste. Povestea unei familii dintr-un orasel german aflat la marginea granitei cu Austria: profesorul respectat de toata lumea, fiica ce urmeaza sa se marite, cei doi fii gata sa apere pe oricine si James Stewart, prieten de familie indragostit de fata profesorului. Toata familia se afla la masa cand se anunta la radio victoria partidului National Socialist German in alegeri si intreaga perspectiva se schimba aproape instantaneu. Cei doi fii impreuna cu viitorul sot al fetei sunt membri activi de partid si rup orice relatie cu persoanele non-naziste din jur, iar profesorul ajunge sa fie detestat de pe o zi pe alta. Pe scurt, personajele sunt cat se poate de unidimensionale – cei cativa care nu sustin in mod activ partidul sunt acuzati sau haituiti de nazisti, chiar si in situatia in care au fost prieteni de o viata.
Al doilea exemplu intra in categoria film pro-american – Destination Tokio. In 1943 America avea deja alte griji in teatrul de operatii din Pacific. Desi se vorbea despre atac pe pamant japonez dupa victoria navala de la Midway, americanii nu o duceau prea bine. Filmul propune misiunea de spionaj din golful Tokio a submarinului condus de Cary Grant. Acum, misiunea in sine este interesanta, insa povestea e tesuta in asa fel incat sa para totul frumos si patriotic pe acel submarin. Singurul moment dramatic este atunci cand cineva este injunghiat de un pilot japonez; in rest totul iese asa cum trebuie, iar la final viata groaznica pe care au avut-o pilotii de submarine din razboi parca nu mai pare chiar atat de grea.
Alin
Enjoy the Silence 
nu sunt de felul meu radicala fata de vremurile alea. Implicit nici cu filmele de propaganda. Le inteleg bine rolul, mi se pare necesar. E drept ca valoarea lor artistica e afectata, dar, repet, incerc sa nu fiu radicala in privintele astea.
hm, nu spun ca un film cu accente pe propaganda este neaparat slab (Mortal Storm si Dest. Tokio mi s-au parut ok); am vrut sa subliniez mai degraba calitatea filmului realizat de Hitch
eu atat iti spun : ai scris despre o urmarire printre umbrele, pe mine m-ai facut sa vreau sa il vad! Doar atat si mi-a fost de-ajuns. Cu atat mai mult cu cat intr-adevar, nu imi era cunoscut titlul asta.