A Christmas Special – Part 5

Christmas in Connecticut (1945)

Christmas in Connecticut este un exemplu tipic asupra faptului ca nu toate filmele clasice de sarbatori sunt neaparat grozave. Ceea ce se vrea a fi o productie care transmite acel sentiment inaltator de Craciun se loveste intr-o poveste care portretizeaza (in opinia mea) ceea ce este superficial in privinta acestei sarbatori.

Am vrut sa spun si in posturile anterioare ca aceste povesti ar trebui vizionate cu mai multa atentie catre fantezie decat pentru detaliile obisnuite, insa nu pot sa nu critic intriga de aici si scenariul care pare scris in sens invers.
Filmul incepe cu imaginea unui distrugator american torpilat de catre un submarin german. Doi membri ai echipajului – Jefferson Jones (Dennis Morgan) si Sinkiewicz supravietuiesc vreme de 18 zile pe o barca de salvare. Dupa ce sunt salvati, cei doi ajung intr-un spital pentru recuperare. Aici Jones este singurul care primeste doar portii de lapte la fiecare masa din cauza complicatiilor la stomac, in timp ce toti ceilalti pacienti au parte de un tratament regal in ceea ce priveste mesele.

Asa ca Jones ramane doar cu revistele din care citeste articole semnate de Elizabeth Lane (Barbara Stanwyck), cea care povesteste viata la ferma sa din Connecticut, cum isi ingrijeste copilul si ce feluri de mancare fenomenale gateste sotului. Sinkiewicz il sfatuieste pe Jones sa o ‘vrajeasca’ pe una din asistentele medicale pentru a face rost de mancare adevarata (in acest moment singurul sau scop in viata). Nu dureaza mult pana cand asistenta deja se gandeste la maritis, iar Jones, nestiind ce sa faca, ii spune ca nu stie ce inseamna sa ai un camin, pentru ca nu a avut vreodata parte de asa ceva.

Asistenta concluzioneaza deci ca trebuie sa il trimita undeva pe amaratul de Jones pentru a se convinge de ceea ce inseamna sa ai o casa si un camin adevarat. Iar modelul ideal de nevasta americana este Elizabeth Lane, cea a caror articole erau savurate din plin de Jones. Asistenta medicala ii scrie lui Alexander Yardley, patronul unui imperiu publicistic, pe care se pare ca il cunoaste suficient de bine pentru a-i cere favoruri.

Yardley (care nu are nimic mai interesant de facut, ca orice magnat) ii telefoneaza imediat editorului publicatiei respective si ii ordona sa ii transmita lui Elizabeth Lane ca trebuie sa il aiba ca invitat de Craciun pe Jones. Cand editorul o suna pe Elizabeth, aflam ca ferma din Conencticut este de fapt un apartament din oras, iar talentul ei de bucatareasa se rezuma la desfacutul cutiilor de sardele.
S-ar parea deci ca Elizabeth Lane va fi descoperita si isi va pierde slujba, numai ca in poveste apare John Sloan, un amic care era amorezat de mai multa vreme de Elizabeth si care – ati ghicit, are o ferma tocmai in Connecticut.

Elizabeth ii promite lui Sloan ca se va marita cu el si se muta la ferma (impreuna cu Felix, singurul individ care stie intr-adevar sa gateasca) in asteptarea lui Jones si a lui Alexander Yardley.
Toata aceasta intriga se desfasoara in primele 25 de minute, si nu este greu de ghicit cam ce se va intampla in continuare.

Imi dau seama ca acest scenariu este similar incurcaturilor care au loc intr-un ‘screwball comedy’, insa toata aceasta poveste mi se pare extrem de imbarligata si obositoare. Dupa cum spuneam, scenaristul parca a scris intai desfasurarea actiunii de la ferma, apoi a cautat tot felul de legaturi obscure pentru a pune aceste personaje impreuna acolo.

Ceea ce mi se pare mai important insa – Christmas in Connecticut se vrea un film de sarbatori, insa niciuna din actiunile personajelor nu reflecta vreun mesaj similar cu ceea ce ar trebui sa fie in inimile oamenilor, macar in aceasta perioada.
Fiecare personaj urmareste interesele proprii – asistenta medicala vrea sa fie luata de sotie, Elizabeth vrea sa isi pastreze slujba, Sloan este interesat sa o ia pe loc de nevasta pe Elizabeth, Yardley vrea sa pastreze aparentele altora pentru binele publicatiilor sale, iar Jones este pus in toata aceasta situatie doar fiindca voia sa manance (o alta idee superficiala legata de sarbatori).
Nu vreau sa critic insa aceste detalii, ci mai degraba ideea ca personajul central (Elizabeth) creeaza o imagine falsa despre propria persoana, imagine pe care se chinuie sa o pastreze pana la final. Concluzia filmului ar fi ca, atunci cand dai nastere unor aparente, o sa ai parte de tot felul de incurcaturi, dar la final o sa ai numai de castigat. Personal mi se pare departe de ceea ce ar trebui sa transmita un film de Craciun.

Nu vreau sa spun ca acest film este unul prost. Un fan al Barbarey Stanwyck l-ar aprecia oricand, in ciuda intrigii imbarligate si a mesajului superficial, iar decorurile reusesc intr-adevar sa creeze o atmosfera frumoasa de Craciun (care din pacate lipseste in poveste).

Alin

Advertisements

1 thought on “A Christmas Special – Part 5”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s