What the viking?

OK, nu aveam niciun interes sa scriu despre filmul asta, insa m-am razgandit dupa ce am citit o parere pe un alt blog (pe care nu am de gand sa il mentionez fiindca nu am chef sa ma cert cu nimeni). Din moment ce o sa arunc cateva pareri aici este clar ca o sa fac spoilere; cine o vrea sa vada Valhalla Rising (2009) poate sa sara in prima instanta peste ce scriu eu aici.

In primul rand, am citit si tot felul de laude la adresa filmului – ca este brutal si poetic in acelasi timp, ca este o capodopera, unic in felul sau. Gresit. Filmul nu este unic, iar regizorul nu demonstreaza un talent iesit din comun in ceea ce priveste cadrele ori simbolismul.
Dar nu este nici o productie plictisitoare sau indescifrabila. Faptul ca mare parte din cei care privesc acest film sunt plictisiti se datoreaza ideii generale – “Wow, un film cu Vikingi! Nu e cu Kirk Douglas, deci trebuie sa fie bun (plin de actiune, bataie, decapitari samd)”

De fapt, cred ca ratingul mediocru-spre-prost pe care il are acest film pe site-uri precum IMDB se datoreaza acestui fapt – cei care au mers la acest film anticipand tone de actiune au plecat dezamagiti, iar cei care ar fi cautat ceva dincolo de scenele violente nu s-au obosit sa il caute.
Filmul este insa lent si contemplativ, iar povestea trece destul de usor intr-un cadru fantastic, nu unul istoric asa cum probabil se astepta oricine. Titlul este inca un detaliu care induce in eroare, mi se pare o alegere proasta din partea regizorului; pana la urma s-ar putea spune ca filmul s-a cam sabotat pe sine insusi.

Dar asta nu inseamna ca este un film prost. Si nu trebuie sa fii la curent cu mitologia nordica pentru a intelege simbolismul aici, fiindca nu este unul foarte profund.
Odin este unul din principalii zei din pantheonul nordic – cel care a renuntat la un ochi pentru a castiga intelepciune; e clar deci pe cine simbolizeaza One-eye (nu pe Thor, el era cu ciocanele).
Si nu trebuie sa fii un geniu ca sa pricepi simbolismul crestin din acest cadru.

Am stat cateva minute bune incercand sa gasesc un inteles ceva mai profund pentru primele scene, sau pentru scenele finale, dar concluzia este mult mai simpla – regizorul nu este un Tolkien in ceea ce priveste mitologia scandinava, nu a vrut sa creeze cine stie ce semnificatie profunda in spatele acestei povesti (si IMDB imi confirma acest lucru):

Nicolas Winding Refn conceived the film as some sort of acid trip.

Deci asta lamureste cam tot simbolismul ascuns.
La inceputul filmului il vedem pe One-eye (pe care o sa il numesc Ochilă de aici inainte) tinut in captivitate de catre alti vikingi, prea temut si respectat pentru a fi eliberat sau ucis. Pentru cine cauta o simbolistica, Ochilă este o relicva, precum niste credinte vechi intr-o perioada in care toata lumea buna este crestina (pentru ca este la moda).

Ochilă scapa din captivitate, e urmat de un pusti care vorbeste pentru el (caci el este mut) si se alatura unui grup de crestini ce pretind ca se vor alatura cruciadei din Tara Sfanta. Dupa o calatorie interminabila prin ceata, corabia lor ajunge intr-un loc care nu seamana deloc cu Levantul. Din nou, nu este greu de ghicit din primele secunde ca au ajuns de fapt in America. Mi se pare in asta o idee potrivita (desi neverosimila) – cele doua americi au au fost precum o Tara Sfanta in perioada colonizarii.

Dincolo de lipsa unei concluzii edificatoare, finalul m-a facut sa imi imaginez ce ar fi fost diferit daca americile ar fi fost ‘descoperite’ in vremea primelor cruciade.
In orice caz, Refn vrea sa fie experimental – putin dialog, putine explicatii si mai multe interpretari posibile pentru anumite scene. A reusit acest lucru, dar asta nu il face un geniu, iar in lipsa unei interpretari mai profunde a intregii povesti, filmul nu este o capodopera. Sunt convins ca cineva, undeva a facut comparatie intre Valhalla Rising si Aguirre, Wrath of God – Refn se apropie de una dintre ideile acestui film intr-o scena singulara, asa ca nu, nu, nu, acest film nu este nici pe departe comparabil cu filmul lui Herzog.

Daca ar fi trebuit sa realizeze ceva, Valhalla Rising este filmul care ar fi trebuit sa rupa cliseele referitoare la ideea ca filmele despre vikingi sunt pline de actiune si inradacinate in real. Din cate vad eu, a reusit sa starneasca doar niste pareri extreme.

Unrelated Norse stereotypes.

Alin

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s