Sklepy cynamonowe

Este clar ca nu am talentul necesar pentru a scrie un paragraf despre o carte si cu vreo doua citate trantite pentru masura, pentru ca la final cineva sa considere ca am scris o recenzie. Altii in mod cert. Eu unul nu.

In acest sens o sa incep prin a spune despre Pravaliile lui Bruno Schulz, ca nu mi se pare doar o colectie de povestiri. Capitolele au o tema comuna, aceea a unor memorii dezarticulate despre o copilarie indepartata si un tata cel putin ciudat; insa naratiunea nu se apropie prea mult nici de ideea de nuvela. Schulz ne pune in fata o colectie de momente si ganduri, puternic senzoriale, minunat de vizuale si atent structurate.

Imaginea tatalui devine cu atat mai curioasa, fiind vazuta din perspectiva copilului. Aici se adauga mitologiile ce inconjoara universul real al acestuia. Strazile se metamorfozeaza sub puterea intunericului, iar un anumit cartier pare la fel de fals ca si reprezentarea acestuia de pe harta orasului. Tatal, un personaj fascinant, pare sa se descompuna, atat fizic cat si psihic (precum una dintre matriarhele familiei Buendía, acesta pare sa se micsoreze). Totusi, Schulz se apropie de ideea ca tatal poate stie ceva necunoscut fata de restul omenirii, un secret neinteles, care ii da sens existentei sale.

Scriitura lui Bruno Schulz ramane insa in primul rand una puternic vizuala. Culorile, lumina si senzatiile imbiba fiintele care populeaza aceasta carte, iar obiectele si strazile pulseaza prin memoriile create de viata din jur.

Alin

Three moving pictures

5 Fingers (1952)

Mica poveste de spionaj nascocita de Mankiewicz dupa un incident real. Turcia, al Doilea razboi mondial, un individ din ambasada Britanica incepe sa vanda informatii secrete catre ambasadorii nemti.

Povestea care se dezvolta include o serie de incercari de contraspionaj, ironia oferita de o neincredere permanenta din partea tuturor si o contesa in rol de femme fatale. 5 Fingers nu ofera vreo rasturnare de situatie, insa scenariul excelent executat te tine in suspans pana la final.

Born Yesterday (1950)

Un milionar de tinichea fara prea multa clasa angajeaza un tip rezervat pentru a da lectii de eticheta prietenei sale. Judy Holliday a primit Oscarul pentru rolul de amanta stridenta si lipsita de orice fel de gand sau preocupare, care incepe sa isi puna intrebari dupa acea sclipire initiala venita din partea lui William Holden.

George Cukor a regizat aceasta transpunere a piesei de teatru cu acelasi nume, rezultatul fiind o satira sociala destul de haioasa.

The Last Picture Show (1971)

Probably the essential ‘coming of age’ movie set in midwest America. Cu asta am spus totul, si nimic.

E greu de transpus in cuvinte atmosfera dezolanta a oraselului-aproape-fantoma, trairile interioare ale acestor tipuri de personaje care traiesc, se maturizeaza, se ofilesc si mor in acest oras al anilor ’50. Ar fi multe de spus despre cele doua puncte care tin inca in viata orasul, prezenta lui Sam the Lion si micul cinematograf ce reprezinta  singura modalitate a tinerilor de a privi catre America din jur.

Ar fi multe de spus despre personajele interpretate de Cybill Shepherd, Jeff Bridges, Timothy Bottoms sau Cloris Leachman, precum si  despre influentele cinematografului francez al anilor ’60 sau operele lui Orson Welles in filmul lui Bogdanovich. The Last Picture Show este un film care merita o atentie deosebita.

Alin

Coltul colectionarului

Discutam acum ceva vreme cu un amic despre carti, mai precis despre locurile din care le cumparam.

Amandoi am ajuns la concluzia ca anticariatele au in general mai multe de oferit decat o librarie obisnuita – preturi mai bune, ocazia de  descoperi autori mai putin publicati in ultimii ani sau, in cazul lui, o oferta mai variata decat in librarii in ceea ce priveste genul sau preferat (SF-ul).

Sincer sa fiu, in ultima perioada nu prea am mai facut achizitii de acest gen, insa ultimele carti cumparate au fost de la un anticariat.
Cred ca nu surprinde pe nimeni faptul ca urmatorul pas il reprezinta anticariatele online, iar cea mai interesanta varianta pe care v-o pot oferi este Coltul colectionarului.

Azi am rasfoit mai bine de o ora prin sectiunea de literatura, si pot sa spun ca preturile sunt comparabile cu cele de prin orice alt anticariat. Mai mult, am descoperit cateva nume de autori ale caror opere nu prea le-am vazut prin anticariatele din oras (vezi sectiunea de literatura franceza).

Dupa cum se poate vedea si in partea dreapta, am primit ocazia de a colabora cu acest anticariat online. Sper sa va ofer in acest mod cateva idei pentru lecturi, mai ales ca in ultimul timp am cam ignorat subiectul. Va spun sigur ca urmatoarea achizitie de carti va fi de pe Coltul colectionarului.

Alin

Why leapsa?

Primit urmatoarea leapsa de la Anca.

1. Când ai început să scrii online? Pe blog am scris inca din septembrie 2006, insa interactiunea mea cu online-ul a inceput de prin 2005, sub forma unui mic site si (mai ales) pe un forum cvasi-literar. Alte vremuri.

2. Ce te motivează să scrii pe blog? Plictiseala. Nu stiu; as vrea sa cred ca pot sa influentez pe cineva in bine cu chestiile pe care le scriu aici, dar cred ca m-as minti frumos in cazul asta.

3. Cum reacţionezi la comentarii negative? Un comentariu negativ poate fi benefic atata timp cat are o idee constructiva in interior, altfel ar fi doar ‘hate mail’. Nu stiu, cred ca m-ar amuza putin hate mail, si sunt sigur ca mi-ar folosi niste pareri constructive, indiferent cum sunt ele, negative, pozitive..

4. Care a fost ideea iniţială de la care ai pornit? Ha, asta e buna: primul instinct pe care l-am avut atunci cand am facut cont pe WordPress a pornit din ideea de a avea o lista online a cartilor pe care le citeam (pe vremea aia nu existau sau nu stiam eu sa existe site-uri gen Shelfari sau Goodreads). Banuiesc ca nu va asteptati la asta ca motivatie initiala.

5. Ce fel de linkuri ţii în blogroll? Pai, astea care se vad; am o categorie speciala pentru blogurile de filme pe care le citesc mai des.

6. Cum te-a schimbat pe tine blogul? Asta nu mai stiu. Cred ca as putea spune ca sa nu am incredere in persoanele pe care le cunosc prin intermediul lui, insa treaba asta suna ca o ipocrizie, asa ca ma abtin de la idee.
Sper ca blogul asta m-a ajutat oarecum sa imi organizez ideile in scris, si poate ca scriind aici am ajuns sa imi formez mai bine gusturile si preferintele in anumite domenii.

7. Ce aşteptări ai în viitor de la blogul tău? E bine daca zic sa nu il sterg? OK, atunci, sa pot sa scriu aici inca pe atat.

8. Cât despre cititorii/vizitatorii acestui blog? Sa nu ma stearga din reader. Si sa imi mai lase comentarii din cand in cand (atunci cand au la ce, evident). Si sa am parte si de cititori noi pe aici. Deja ma intind…

Err, leapsa o preia cine doreste. Singura persoana pe care as vrea sa o nominalizez ar fi Irina, pentru ca i-am ignorat o leapsa acum ceva vreme si sper sa nu se fi suparat pe mine 😛

Alin