Matusa Julia si condeierul


Am avut mereu impresia ca Mario Vargas Llosa este un scriitor care se structureaza excelent, atat in naratiune cat si in stil, dar care este insa un povestitor oarecum rece, distant si calculat, comparabil mai degraba cu un motor construit intr-o fabrica nemteasca decat cu spiritele ‘inflacarate’ ale autorilor de pe acelasi continent cu scriitorul peruan.

Matusa Julia si condeierul mi-a sters in mare parte aceasta impresie lasata de celelalte carti pe care i le citisem pana in prezent.
Poate si din cauza unui stil mai ‘light’, partial autobiografic (naratorul este un tanar de 18 ani pe nume Mario Vargas, student la drept, redactor pentru un post de radio si scriitor aspirant), scriitura lui Vargas Llosa este simpatica, fluenta si atractiva.
Tanarul redactor de la Radio Panamericana se indragosteste de matusa Julia, o bolivianca divortata, in varsta de 32 de ani, si in paralel se imprieteneste cu un personaj extrem de ciudat, condeierul angajat pentru a scrie si regiza emisiuni de teatru radiofonic.

Iar daca ‘istoria’ tanarului Mario nu este neaparat spectaculoasa, Llosa isi balanseaza romanul prin povestile scurte interpuse de-a lungul capitolelor, povesti care se dovedesc a fi scenariile genialului condeier.
Povestirile contrasteaza prin stil cu ceea ce ar trebui sa ofere in mod normal teatrul radiofonic, avand foarte putin dialog (sau chiar deloc). Cred ca acest contrast se vrea in armonie cu celelalte teme de contradictie din roman: Mario se indragosteste de bolivianca, insa continua sa o numeasca “matusa Julia”, prelungind absurdul acestei idei, iar condierul reprezinta geniul care traieste numai pentru dezvoltarea artei sale, insa nu are nicio sansa de a fi comparat macar cu scriitorii faimosi (care depun mult mai putin efort).

Matusa Julia si condeierul este o experienta simpatica, in special datorita segmentelor oferite de condeier.

Alin

Advertisements

2 thoughts on “Matusa Julia si condeierul”

  1. Pentru mine, Mătuşa Julia şi condeierul a fost prima întâlnire cu Llosa.
    A trecut destul de mult de când am citit-o şi nu-mi amintesc foarte multe detalii, dar ştiu că am “catalogat-o” imediat ca savuroasă! Amuzantă şi sensibilă în acelaşi timp, n-a semănat foarte mult cu celelalte cărţi de Llosa citite ulterior, care însă mi-au plăcut foarte mult pentru alte calităţi şi pentru starea pe care mi-o dau…

    1. mda, am impresia ca scrierile sale mai ‘serioase’ sunt totusi ceva mai memorabile decat Mătuşa Julia şi condeierul..but this was fun 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s