Valor is a poor substitute for numbers

…s-ar putea traduce prin ‘writing hard’s always better than hardly writing‘. Cel putin asta este ideea pe care a mers G.R.R. Martin in ultimele doua volume pe care le-a publicat din A Song of Ice and Fire.

Nu prea vreau sa analizez seria intreaga sau ultima carte in general, dar simteam nevoia a catorva notite.

Am citit A Feast for Crows (vol. 4) in aprilie 2009 si am ajuns sa o recitesc inainte sa pun mana pe volumul cinci, partial fiindca nu mai tineam minte mare lucru din noile fire narative introduse acolo. Ceea ce este de inteles, din moment ce atunci visam sa trec mai repede prin evenimentele care au loc prin jumatatea sudica a continentului Westeros si sa aflu ce se mai intampla cu personajele lasate intr-un ‘cliffhanger‘ in volumul al treilea.

Mare greseala, caci desi povestile lui Jaime, Cersei, Brienne sau Doran Martell nu sunt atat de interesante, macar ele au loc in Westeros. In A Dance for Dragons m-am trezit ca o mare parte din naratiune are loc in continentul de dincolo de Narrow Sea, care sincer nu ma impresioneaza.

Apreciez cu siguranta universul creat, insa esenta povestii este relativa continentului Westeros. Cum mai poti sa spui ca the Others de dincolo de zid sunt o amenintare, cand tu scrii mai mult despre ce se intampla pe alte continente? Ce rost mai are sa spui Winter is coming dupa ce stii ca, hey, undeva, nu prea departe, sunt o armata de horse lords care isi vad de treaba lor, sau orase intregi de sclavi care nici nu au auzit de Westeros?

Fundalul cu iz oriental al continentelor Essos sau Sothoros nu vor avea vreodata acelasi apel catre cititor, fiindca Martin a scris numai despre Westeros in primele trei volume – istorie, cultura, arbori genealogici, detalii heraldice, politici si asa mai departe. Iar in Dance... ma trezeam rasfoind capitole intregi cu ce se intampla in Mereen, oras aflat la mama dracului, aproape plin cu personaje care nu ma intereseaza absolut deloc. In plus, este evident faptul ca autorul s-a luptat indelung cu respectivele capitole, ceea ce face actiunea si mai haotica.

“Actiunea” fiind mult spus, aici. Stau si fac o analiza mentala a personajelor din Dance... si imi dau seama ca nu se intampla mare lucru in cele aproape 1000 de pagini. Ceea ce nu este neaparat un dezastru. Eu unul pot sa apreciez o carte in care actiunea nu progreseaza, atat timp cat naratiunea este excelenta. Universul lui Martin este interesant si imi place sa citesc mai multe despre el sau personajele sale.

Din pacate stilul repetitiv al autorului este criminal. Uzul acelorasi cuvinte/fraze ‘inventate’ de Martin devin agasante, mai ales cand sunt folosite in dialoguri de catre personaje total diferite. Trairile interne ale protagonistilor sunt la fel de repetitive si de multe ori ai senzatia ca nu are loc absolut nicio dezvoltare a acelor personaje in toate capitolele dedicate lor.

Astfel ca esti oarecum fortat sa cauti o dezvoltare a actiunii, prin tot acest terci plin de repetitii. Din pacate, am senzatia ca volumele patru si cinci din ASOIAF pot fi sumarizate prin doua fraze (care, surprinzator sau nu, se tot repeta pe parcursul lor):

“…she’s been fucking Lancel and Osmund Kettleblack and probably Moon Boy for all I know.”

A Feast for Crows

“You know nothing, Jon Snow.”

                                                                A Dance with Dragons

…desi, ca sa fim sinceri, a doua fraza se repeta si in volumele anterioare. He knew nothing, Jon Snow.

I am become sad.

Alin

5 thoughts on “Valor is a poor substitute for numbers”

  1. heh yea, subscriu in mare parte. Defapt, am citit 5 anul trecut si deja am cam uitat ce e prin el. At some point speram (sau citisem?) ca 6 will bring everyone back together in W – dar slabe sanse. Daca GRRM mai e alive, parca vad ca trage de ASOAIF si dincolo de vol 7…. :((

      1. yea, on the other hand, am inteles ca A Memory of Light,.care a iesti anul asta, a fost quite good – asa ca cine stie, poate asta e solutia :))

  2. Ce m-am mai luptat cu A Dance with Dragons acum doi ani. Capitolele despre Danny le-am citit mai mult pe diagonală, cele despre Jon şi Bran cu mare greutate din pricina plictiselii.
    Cred că Martin a vrut să le dea fanilor un volum pe care să nu-l poată duce, ca să nu se mai plângă nici unul că seria se continuă în ritm de melc.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s