Un om fara de tara

Incep sa cred ca acea teorie care spune ca un scriitor devine mai cumpatat odata cu varsta nu se aplica si in cazul lui Vonnegut. Mai bine spus, cred ca Vonnegut cel batran avea mai putina rabdare in fata masinii de scris decat versiunea sa de prin anii ’60-’70.

Desigur, as putea sa ma insel, iar aceasta carte, un fel de biografie prezentata sub forma unor instantanee, sa fie masura ideala a prezentarii faptelor vazute prin ochii unui scriitor veteran. Mie insa mi-a lasat impresia unui batranel șugubăț caruia nu prea ii pasa ce crede lumea despre ce mai asterne el pe hartie in prezent.

Daca vreti sa va suparati rau parintii, si nu va lasa inima sa glumiti, puteti cel putin sa deveniti un om al artelor. Nu glumesc. Nu din arta va veti castiga traiul. Insa arta reprezinta o cale foarte umana de a face viata mai suportabila. Practicarea unei arte, indiferent cat de bine sau de prost, este calea de a face sa va creasca sufletul, pentru numele lui Dumnezeu. Cantati la dus. Dansati dupa muzica de la radio. Spuneti povesti. Scrieti un poem, chiar daca e prost, si trimiteti-l unui prieten. Faceti-l cat de bine va pricepeti. Se cheama ca veti fi creat ceva.

Un om fara de tara este, in esenta, o carte de citate. Fie ca o mare parte din scriitura sa poate fi scoasa din context, fie ca sunt citatele altora (Abraham Lincoln, Saul Steinberg), aceasta carte de memorii isi propune mai degraba sa fie ceva usor, ce ar putea fi rasfoit fara prea mare bataie de cap. Capitolele in sine reprezinta o serie de mini-eseuri pe diferite teme, de la arta la politica, de la natura umana pana la moarte. Cele mai relevante mi s-au parut comentariile politice, oarecum in ton cu tematica operei vonnegutiene in general.

In cazul asta, de ce am sugerat la inceput ca Vonnegut nu prea se mai omora cu scrisul in ultima parte a vietii? Ei bine, pentru ca asta e impresia cu care am ramas, atat in urma acestei carticele, cat si in cazul unei alte lucrari, Timequake. Ba chiar am senzatia ca in Timequake (Cutremur in timp), Vonnegut marturiseste ca si-a pierdut simtul umorului. Eu nu as merge chiar atat de departe, insa mi se pare evident ca acestea din urma nu se ridica la nivelul celor mai cunoscute lucrari ale sale (vezi Slaughterhouse Five, Cat’s Cradle, Mother Night, Breakfast of Champions).

Revenind la Un om fara de tara, as recomanda-o celor care sufera de blocaj de cititor (asa cum sunt eu in clipa de fata, adica in urma rau de tot cu cititul pe anul asta), sau celor care apreciaza scriitura lui Kurt Vonnegut.

“Saul, sunt romancier, si multi dintre prietenii mei sunt romancieri, si chiar buni, dar, cand stau de voeba cu ei, simt tot timpul ca apartinem unor domenii diferite. Ce ma face sa am senzatia asta?”

Au trecut cele sase secunde, apoi el a spus:

“E foarte simplu. Exista doua feluri de artisti, si nici unul nu este mai prejos. Dar unii reactioneaza la istoria artei lor, iar ceilalti reactioneaza la viata insasi.”

Dupa aceea l-am intrebat:

“Saul, tu esti inzestrat?”

Au trecut din nou sase secunde, dupa care a marait:

“Nu, dar in orice fel de arta reactionezi la zbaterea artistului fata de limitele lui.”

Alin

Advertisements

8 thoughts on “Un om fara de tara”

  1. Yeei, ceva nou! S-o ții tot așa, Alin, cel puțin până pe 28 aprilie 2016. 🙂 Nu știu cum, dar primul citat se aplică și în cazul tău, ai observat? Faceti [recenzii] cat de bine va pricepeti. Se cheama ca veti fi creat ceva. 😛
    N-am citit nimic de Vonnegut deocamdată. Cartea asta pare interesantă, dar mă tentează ceva mai mult Cat’s Cradle sau Slaughterhouse Five.

  2. Ia te uita cum te-am vizitat eu azi pe blog pentru un alt scop, si cand colo am parte si de surpiza unei noi postari.
    Citatul din Vonnegut pe care l-ai extras i se potriveste prea bine si zilei mele de azi : am dansat fara sa vreau macar pe un cantec de la radio, am vorbit cu o pisica pe strada in limba mea si mi-am tradus raspunsul ei si am sarit un mic sotron pe care l-am intalnit pe drum. Desigur, eu nu-s tocmai in “norma” psihica, dar imi creez cate o copilarie zilnic.
    Ceea ce de altfel iti doresc si tie : sa fii sanatos si cu noroc, dar mai ales sa gasesti zilnic cateva momente in care sa te rasfesti dupa pofta inimii, fara cenzura normelor !
    ps. Vonnegut nu e printre preferatii mei dar as reciti Abator Cinci, insa si eu sunt in urma rau cu lista de citit 😉

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s