In Arabian Nights

6121562Astrele mi-au prezis că anul ăsta ar trebui să încerc experiențe ceva mai neobișnuite, așa că am zis să încep cu niște titluri care în mod normal nu mi-ar intra pe radar. Luna trecută am citit The Caliph’s House, un jurnal ce cuprinde primul an al mutării lui Tahir Shah în Maroc – per total o carte în regulă, deși mi s-a părut că are problemele ei.

In Arabian Nights propune o continuare a relatărilor lui Tahir Shah, de data asta având ca punct focal descoperirea Marocului prin poveștile și povestitorii săi (în esență, ăsta este subtitlul cărții). Mai mult, cartea este considerată ca cea mai bună dintre cele două, așa că am privit cu entuziasm o schimbare de ritm și o privire mai concentrată spre viața marocană și tradițiile sale.

Am primit în schimb același lucru ca în prima carte: Tahir Shah vorbind despre vila în care trăiește și problemele pe care le are acolo. Recunosc, aceste probleme trec mai mult spre fundal odată ce autorul se mută către ideea principală a cărții, însă treaba asta m-a agasat din start.

Tema cărții este următoarea: tradiția marocană spune că fiecare om poartă în interior o poveste, iar una din călătoriile importante ale vieții sale o reprezintă descoperirea acestei povești care să îl definească.

“The stories make us what we are. They make us Moroccan. The storytellers keep the flame of our culture alive. They teach us about our ancestors and give our children the values they will need – a sense of honour and chivalry – and they teach what is right and what is wrong.”

Autorul pornește așadar în căutarea poveștii din interiorul său, iar pe parcurs descoperă o serie de alte povești. În mod normal această premisă ar suna bine, iar poveștile spuse aici chiar sunt interesante, însă maniera lui Shah e obositoare și agasantă.

Dincolo de referințele ocazionale către problemele de acasă, autorul elogiază cultura orientală în detrimentul celei occidentale. Indiferent despre ce e vorba, vesticii sunt ăia grăbiți, superficiali, capitaliști și în general neisprăviți, pe când marocanii și ceilalți orientali sunt chibzuiți, spirituali, familiști și așa mai departe. Am înțeles, Tahir Shah apreciază orientalii mai mult decât pe europeni, dar putea să nu fie atât de evident, având în vedere că ambele culturi au diferite probleme, niciuna nu este perfectă ori neapărat superioară celeilalte. Shah ajunge chiar să asimileze ideea că poveștile transmise pe cale orală sunt mai importante pentru că *motive*, iar cuvântul scris este folosit aiurea de occidentali fiindcă abuzează prea mult de el (ironic, având în vedere că Tahir Shah este, chipurile, scriitor, și din asta trăiește).

“Our competence in reading is something of which we are especially proud. We publish hundreds of miles of books each year and fill cavernous libraries with them. Mass education has, of course, led to the upsurge in writing. The more written text we have in a single room, the more valuable we regard it, and the more knowledgeable we think we are because so much writing is available to us. We cling to the belief that the more we read, the wiser we become.”

În cele din urmă, Tahir Shah găsește pe cineva care îi spune povestea care zace ascunsă în interiorul său. O poveste care vorbește despre importanța călătoriei și a experiențelor care-l definesc pe om, indiferent dacă ceea ce cauți se află sau nu deja în interiorul tău. Imediat după, Shah consideră că această călătorie a avut un final anti-culminant și jonglează cu ideea de a cumpăra o altă casă în Féz pentru a organiza un club al povestitorilor, ceea ce mă face să cred că nu a înțeles nimic din povestea pe care el o consideră definitorie.

 

„ ‘But writing makes books,’ I said. ‘And books are the most precious thing we have.’
‘Books are an insult to the mind,’ said Waleed.
‘They are magical.’
‘No, they’re the reason for society’s collapse.’
Waleed was part of a tradition almost lost in the West, a tradition that predated writing.”

Ideea din această carte avea potențial, însă autorul nu reușește decât să bată cam aceleași idei până când totul devine obositor. Dacă nu aș fi citit The Caliph’s House poate că nu m-ar fi deranjat atât de mult chestiile care se repetă. Pentru ideea poveștilor și tradițiilor orientale, mai bine citiți O mie și una de nopți.

2 thoughts on “In Arabian Nights”

  1. ”Pentru ca să” fiu sinceră, nici eu nu prea mă dau în vânt după orientali (nu-mi pot permite să spun că nu-i suport), ca dovadă n-am prea citit astfel de scriitori. Presupun că nu s-a tradus această carte la noi, aşa că până se face accesibilă publicului necunoscător de limba engleză nu-mi rămâne decât să aştept… Totuşi, e interesantă ideea asta, ”că fiecare om poartă în interior o poveste, iar una din călătoriile importante ale vieții sale o reprezintă descoperirea acestei povești care să-L definească.” (iar ai schimbat persoana😛 ) Aproape că nu-mi vine să cred că o astfel de idee a ieşit din capul unui oriental😀

  2. Shah e născut și crescut în Anglia, modul său de gândire e destul de ‘vestic’, în schimb e mare fan al culturii orientale. Cartea are câteva idei și povești interesante descoperite de Shah în Maroc, dar parcă se lăfăie prea mult în ideile proprii prin restul paginilor.
    Mda, am mâncat un L pe undeva. Si am schimbat persoana. That’s how i roll.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s