St. Barbara

Continuandu-mi seria posturilor complet inutile (lolcats, ciocanitori si muzica folk), azi vreau sa spun doua cuvinte despre Sfanta Barbara.

Mai degraba o sa citez de pe un site care spune ca St. Barbara a fost o:
“Beautiful maiden imprisoned in a high tower by her father Dioscorus for disobedience. While there, she was tutored by philosphers, orators and poets. From them she learned to think, and decided that polytheism was nonsense. With the help of Origen and Valentinian, she converted to Christianity.”

De pe wikipedia aflam ca St. Barbara avea grija de: “Artillery gunners, masons, mathematicians, miners, military engineers, stonecutters, against lightning, anyone who works at risk of sudden and violent death”.

St. Barbara nu mai este venerata in traditia catolica, insa ortodocsii inca ii mai sarbatoresc ziua pe 4 Decembrie. In romana o cheama Sf. Varvara.
E bine de stiut.

Tineti aproape pentru mai multe posturi despre sfinti cu preocupari stranii. Poate il gasesc si pe protectorul scriitorilor de SF intre timp.

Cristi

Advertisements

stay out of the sun

Am auzit la stiri ca anul asta de 1 Mai litoralul romanesc a fost invadat de un numar record de oameni, veniti din toate colturile tarii. Majoritatea migratorilor sunt cunoscuti pentru consumul excesiv de manele, bere la sticla de plastic si iar manele.

Eu ma bucur ca nu am intreprins o escapada pana pe plajele “idilice” ale patriei. De fiecare data cand mi-e dor de ea, trebuie doar sa ma uit la poza asta si-mi trece.

Sigur, sunt mult mai multe sticle acolo, asa ca cea din poza e doar simbolica. Mai imaginati-va si o multime de oameni pe langa ea (sau doar un om pe care-l inmultiti de 15 mii de ori) si aveti o imagine foarte frumoasa (si exacta) a litoralului.

Ultima data cand am fost de 1 Mai la mare am stat doar o noapte, am facut degeraturi de la frig, am spart un geam si am mers cu trenul cea mai mare parte din timp.
Ce am facut anul asta? Am tuns iarba din curte, pentru ca ziua muncii poate fi sarbatorita numai prin munca.

Sayonara, Soimi ai Patriei!
Cristi

PS: Sticla aia din poza probabil ca o sa traiasca mai mult decat mine, sau decat voi. Gaditi-va putin la asta. Doar prin puterile noastre combinate o sa salveze Captain Planet Pamantul de plastice (si de consortiile petroiliere). GO PLANET!

for all you drinkers out there

În ultima vreme am ascultat foarte multă muzică folk nord-americană şi mi-am pierdut interesul pentru orice alt gen. Nu o să vă plictisesc cu detalii, dar am un cântec care cred că o să placă tuturor.

Coley Jones – Drunkard’s Special

Între cele două războaie, Coley Jones conducea o formaţie, numită Dallas String Band, pe străzile din North Texas. în 1929, Columbia l-a prins în studio, unde a înregistrat cântecul acesta. Mai târziu, Jones a fondat altă formaţie, The Coley Jones String Band, în care a debutat faimosul T-Bone Walker. Apoi Coley Jones a dispărut fără urmă, amintirea sa trecând direct în legendă, aşa cum vreau să fac şi eu într-o zi.

Drunkard’s Special este un cântec foarte popular, care a trecut prin mai multe încarnări de-alungul timpului. Harry Smith spune, în compilaţia sa faimoasă Anthology of American Folk Music, că versiuni ale cântecului există şi în Europa. Drunkard’s Special a mai fost îngregistrat în versiuni de piano blues, bluegrass, sau chiar irish folk.

Cristi (the usual drunk suspect)