State of the obvious

Plictiseala mare pe internet…noroc cu site-urile inutile..spre exemplu, cu teste.

1. Cica ce suflet ai in functie de preferintele mobiliare.


What Your Soul Really Looks Like


You are a warm hearted and open minded person. It’s easy for you to forgive and forget.
You are a grounded person, but you also leave room for imagination and dreams. You feet may be on the ground, but you’re head is in the clouds.You see yourself with pretty objective eyes. How you view yourself is almost exactly how other people view you.Your near future is in a very different place (both physically and mentally) from where you are right now.

For you, love is all about caring and comfort. You couldn’t fall in love with someone you didn’t trust.

Inside the Room of Your Soul

2. i’m fucking drunk again


You Are Guinness


You know beer well, and you’ll only drink the best beers in the world.
Watered down beers disgust you, as do the people who drink them.
When you drink, you tend to become a bit of a know it all – especially about subjects you don’t know well.
But your friends tolerate your drunken ways, because you introduce them to the best beers around.

What’s Your Beer Personality?


You Are Whiskey


You’re a tough drinker, and you take it like a man
That means no girly drinks for you – even if you are a girl
You prefer a cold, hard drink at the end of the day
Every day, in fact. And make that a few.

What Alcoholic Drink Are You?

3. I wanna be a DJ


Your Career Type: Artistic


You are expressive, original, and independent.
Your talents lie in your artistic abilities: creative writing, drama, crafts, music, or art.
You would make an excellent:Actor – Art Teacher – Book Editor
Clothes Designer – Comedian – Composer
Dancer – DJ – Graphic Designer
Illustrator – Musician – Sculptor
The worst career options for your are conventional careers, like bank teller or secretary.

What’s Your Ideal Career?

4. Slabutz…


You are 73% Taurus

How Taurus Are You?

5. Si ptr cunoscatori…


You Belong in Dublin


Friendly and down to earth, you want to enjoy Europe without snobbery or pretensions.
You’re the perfect person to go wild on a pub crawl… or enjoy a quiet bike ride through the old part of town.

What European City Do You Belong In?

Advertisements

Important!!!

Ok, vreau sa apara undeva cu litere bolduite ca acesta este un blog, nu o pagina cu horoscopuri. Singurul post referitor la asa ceva este despre zodia taur, pentru ca asta am vrut eu sa scriu candva. Nu cunosc cum e femeia X la pat, cu ce e compatibila zodia nu stiu care si in nici un caz nu ma intereseaza cum agata barbatul scorpion.
In alta ordine de idei, persoanele interesate de horoscoape sunt rugate sa intre aici!

Pentru nemultumiri trimiteti-mi un mail, iar daca este vorba de intrebari legate de zodiac, o sa ma fac ca-l citesc.

Cateodata.

Cateodata incerci sa faci gandurile sa se indrepte in alta parte decat directia lor obisnuita. Ai de gand sa le duci acolo unde nu te mai pot atinge cu flacara lor inghetata, reflectata in lumina unei ape sarate. Sau stii ca pentru tine rasuflarea unei judecati eronate isi va face mereu timp sa-ti aminteasca cine esti de fapt. Incerci sa dai nastere unor linii in inima lemnului, scrijelind in disperare cu degetele. Vrei sa creezi un semn care sa dainuiasca mereu insa iti dai seama ca de fapt esti doar un strain, si nu poti sa lasi sa treaca frica acestui gand prin tine. Totul cu ceea ce ramai este durerea pe care n-o poti invinge, pentru ca atunci cand n-o sa mai fi acolo va fi ca si cum nu ai atins niciodata inima sa. Incerci sa-ti amintesti cand s-a oprit muzica. Privesti in jur si iti dai seama ca nu mai este nimeni. Ai ramas doar tu si masa pe care vrei sa lasi ceva. Dar nu mai este aceeasi pentru ca acum nu-i mai poti zari inima. Incerci sa-ti dai seama cu ce simtiri ai ramas in afara unei dureri surde din degetele ranite, dar nu mai ai timp. Sunt atatia straini care asteapta lumina zilei. Acum tu ai ajuns unul dintre ei, cu atatea zile trecute care te apasa acolo unde nu poti sa te indrepti singur. Nu intelegi unde mai poti sa ajungi, nu iti arata nimeni ce trebuie sa crezi. Tot ce stii este ca nu ai lasat nici un semn acolo pe unde ai trecut. Iti dai seama ca tot ce a ramas este sa-ti distrugi gandurile si sa cladesti altele pe nisipurile ramase. Cateodata totul este in zadar, si-ti aduci aminte ca ai iubit, chiar daca incerci sa faci gandurile sa se indrepte in alta parte.

Oferta variata

Saptamana trecuta am dat o fuga pana la targul de joburi care s-a desfasurat la Sala Palatului in zilele de 27 si 28 octombrie, mai mult dintr-o plictiseala acuta decat vreun interes anume in a binecuvanta angajatorii prin CV-ul personal.
Ce-am gasit la asa-zisul “targ de cariera dedicat tinerilor profesionisti” a fost cel putin dezamagitor. Pe scarile Salii zaboveau grupuri de tineri tocmai iesiti din iuresul cautarii de joburi ce lua loc dincolo de intrarile de sticla. Inauntru am primit un pliant despre targ de la o fata care parea prea obosita pentru o slujba de acest gen (nu, nu sunt sarcastic. deloc.). Pe acesta scria mandru “peste 1000 de joburi de calitate la cel mai mare targ de cariera al anului”. Pai cum sa nu-ti trezeasca asa ceva interesul?
Dupa 20 de minute eram unul din oamenii care stateau pe scarile Salii Palatului, gandindu-ma, probabil ca si ceilalti, ca nimeni nu e interesat de ‘tanarul profesionist din Romania’.
In spatele unor cuvinte colorate despre ‘team building’ (oare doar eu gasesc expresia asta si conceptul in sine stupid?), ‘career success’, ‘inovativitate si profesionalism’ si altele zace o lipsa de organizare care lasa de dorit: firme romanesti si multinationale, din domenii diferite, plasate la gramada pe cele 2 etaje. Fiind la noi acasa, am scurtat-o elegant si am incercat sa nu ma mai gandesc la asta.
Ceea ce mi-a ramas insa in minte a fost intrebarea pe care nu cred ca mi-am pus-o doar eu: Unde era varietatea de oferte? Nu incape indoiala ca daca eram un ASE-ist interesat de finante si banci, un informatician interesat doar in domeniul IT&C sau vreun consultant de imagine, as fi avut intr-adevar de unde alege. Pentru ca in afara de finante, operatori baze de date/web designeri si consultanti rareori gaseai alta oferta de munca, pierduta undeva printre standurile inalte, dominate doar de cateva domenii care nu ocupa nici pe departe intreaga forta de munca.

Am plecat de acolo cu pasi mari si cu un citat celebru in minte, care spunea adevarat ca 80% din studentii care reusesc sa termine la poli sunt buni de nimic. Asa ca pentru a pune in valoare acele vorbe, am cumparat o carte si 6 beri, iar seara am baut pana n-am mai putut sa mai citesc.

Unde am ajunge?

Cateodata trebuie sa uitam de toate si sa mergem mai departe. Dar ce se intampla atunci cand altcineva iti spune sa uiti si sa nu-ti pese, cand stii ca orice s-ar intampla, sunt unele lucruri pe care nu vrem sa le uitam. Asta ar fi fondul unei discutii care am purtat-o cu cineva de curand. Uneori e mai bine sa rupi o foaie decat sa o intorci spunea ea. Ma simteam obligat sa ii dau dreptate, dar cu mentiunea ca odata ce foaia a fost rupta, nu va mai fi niciodata ca inainte daca vrei sa o lipesti. M-a intrebat ce folosinta mai are pentru acea foaie, pentru ca in felul asta poti ramane cu un maldar de foi vechi.

Ce ne spune in fond care sunt foile pe care ar trebui sa le pastram? Oare e de ajuns sa le citim, apoi sa le aruncam deoparte? Daca le aruncam de fiecare data, intr-o zi vom vedea poate ca am ajuns nicaieri, doar cu amintirile sterse a lucrurilor de pe fiecare coala. Si atunci asta va fi suficient? Poate ca se rezuma la curajul de a risca sa intorci foaia decat sa preferi sa o rupi din carte, atunci cand te hotarasti care risc este mai mare. Si binenteles, daca esti genul de persoana care alege sa riste sau prefera sa mearga pe varianta cea mai usor de realizat.
Mi-a spus ca aici e vorba de luarea unei decizii, care in fond iti apartine ca un drept al fiecaruia dintre noi. Iar daca deciziile luate duc la regrete in viata, asta inseamna ca persoana respectiva este iresponsabila? Poate ca asa e. Dar uneori, cand cineva lasa la o parte mandria sau teama pentru a reveni la lucrurile pe care le-a gasit si care merita cu adevarat, atunci asta cum se numeste? Regretul nu este doar o marca a iresponsabilitatii. Se intampla atat de rar ca cineva sa aibe curajul de a incerca din nou, dar atunci cand reuseste, nu mai inseamna ca a fost iresponsabila in prima instanta.

Mintea umana accepta atat de greu sa isi ofere singura o noua sansa. Gasim cu totii normal ca viata ori soarta sa ne puna in fata mereu inca o sansa. Daca viata ne tranteste la pamant, ne vom astepta mereu sa primim de la ea inca o sansa, chiar si daca doar la nivel inconstient. Apoi inca una si asa mai departe. Atunci cand este vorba de a ne oferi singuri o sansa, in mod paradoxal, situatia se schimba. Uneori ajungem sa ne convingem ca nu mai meritam inca una, pentru ca n-am facut nimic cu ea in trecut si asta va duce inexorabil catre acelasi rezultat.
Aici greseste asa urat modul acesta de gandire, pentru ca uitam ca trecutul nu ne dirijeaza actiunile prezente. Singurul lucru care ne influenteaza pe toti este timpul. Si acesta trece prea repede pe langa noi ca sa nu ne iertam pe noi insine. Sa ne oferim noua o sansa inseamna sa o dam si celor dragi.
De mers toti mergem mai departe, indiferent ce ni se intampla in viata. Dar daca mergem prea departe, intr-o zi vom realiza ca nu am ajuns nicaieri. Nu inseamna ca suntem iresponsabili atunci cand ne intoarcem din drum pentru a ierta.

De ce ‘uram’ femeile

Textul asta e ceva mai vechi, insa l-am citit de curand si am tinut sa-l postez pe blog. E vorba de un mic text scris de Badea (pentru putinii care nu stiu – tipu’ cu ziarele de pe Antena, la care ma uit de fiecare data cand am ocazia).

De ce ‘uram’ femeile -Mircea Badea
Barbatul este o oaie! “Pai, o oaie este capabila de ura?” – o sa ma intrebati. “N-ai citit Miorita?” E adevarat. Acolo, oaia nu era capabila de nimic. De unde si asemanarea cu barbatul. Suntem natangi, neajutorati, de cele mai multe ori chiar pampalai. (Sper ca nu va deranjeaza exprimarea colocviala.) Credem ca suntem duri, ne construim in cap statui de eroi mitici, suntem virili in spatele volanului, coplesiti de propria importanta cand platim intretinerea, impetuosi cand deschidem o bere, atragatori pana la lesin cand ridicam o spranceana catre duduia de la benzinarie care poarta o bluza decoltata. Pornim chiar si la vanatoare, din dorinta de “cuceriri” care sa ateste, daca mai era nevoie, ca suntem barbati adevarati, stapani ai Universului, forte in stare bruta. In fata noastra, femeile, aceste fiinte neajutorate, care tanjesc dupa protectia noastra indispensabila, nu au nici o sansa, sunt victime sigure prin propria conditie. Ce papagali! Ma scuzati, pornisem de la oi. In ritmul asta, barbatii vor fi comparati cu o menajerie intreaga. Ceea ce poate fi posibil, cu exceptia unei singure categorii: animalele de prada. Varful lantului trofic este ocupat, fara indoiala, chiar de femei. Ele conduc, de fapt, ritualul vanatorii.
In realitate, barbatul nu alege niciodata, ci este ales. El cel mult isi face campanie electorala. Asta o sa va confirme orice barbat incununat cu aura si reputatie de seducator (a nu se intelege ca e cazul meu), daca este sincer. Smecheria e ca, din experienta, el nu incearca niciodata acolo unde simte si stie ca nu are sanse, acolo unde nu este deja ales. Aparentele fragilitatii, gingasiei, nevoii de sprijin sunt componente esentiale ale arsenalului feminin. Toate sunt puse in scena cu o arta atat de inalta, incat aceasta nu poate veni din premeditare si luciditate, ci din instinct, reflex si menire. Ofensiva ei nu e niciodata zvacnita, ci insinuata si continua, pana cand barbatul este legat fedeles cu fire pe care el nu le va vedea niciodata, dar ale caror consecinte sunt evidente. Isi da seama ca de mult nu a mai iesit cu prietenii la o bere, ca hainele pe care le are sunt toate alese de ea, ca nici papucii nu si-i mai poate gasi singur si ca, in general, nu mai exista initiative si actiuni la singular.
Pluralul este la guvernare, cu exceptia momentelor cand ea are nevoie de intimitate, chiar daca momentele lui in acest sens au disparut de o vesnicie. Femeia face pasi mici si abili, in timp ce el este furat de peisaj, si cand se uita din nou la ea isi da seama ca nu mai e la distanta la care o lasase, ci e lipita de el, incolacita in jurul lui, iar marele barbat e vulnerabil si dependent. Uneori, cei mai optimisti, si, prin urmare, mai naivi, cred ca pot rezolva situatia si redobandi teritoriul pierdut prin discutii. Ha, ha! Ce eroare! Ce iluzie! Nimeni n-a rezolvat niciodata nimic prin parlamentari cu o femeie. Premisele sunt gresite, intrucat ele nu au un sistem de gandire bazat pe aceleasi axiome si guvernat de aceleasi legi cu cel al unui barbat.
Apropo, cea mai stupida intrebare pe care poti sa o pui unei femei este: “De ce?”. Nu va sti sa-ti raspunda niciodata. Intreband-o asta, o chinuiesti si nimic mai mult. Ba starnesti si resentimente. Singurul lucru pe care il poti face unei femei este sa o parasesti. Atat. In rest, odata inceputa relatia, esti pe orbita catre pozitia de sclav pe plantatie. Uneori, cand au de-a face cu exemplare masculine mai indaratnice, ele scot la iveala arma totala, bomba atomica, pe care o lanseaza direct in calcaiul lui Ahile: incep sa planga. Aici s-a terminat. Nu pot exista supravietuitori. Si gata. Batalia este castigata fara drept de apel. Multi vor intelege ca sunt un misogin teribil sau, mai amuzant, ca n-am intalnit eu femeia potrivita. Gresit. Nu fac altceva decat sa recunosc superioritatea rasei feminine asupra celei puerile, masculine.
De fapt, generatiile de barbati sunt crescute de femei. Cu totii am ramas undeva, intr-un cotlon al subconstientului, negat cu vehementa inutila, baieteii mamei. Si observ ca aceasta stare de fapt este perceputa inconstient si de regnul masculin, la care se observa o feminizare din ce in ce mai hotarata. Probabil din motive aspirationale catre puterea rasei superioare sau poate din mimetism, barbatii desfasoara, din ce in ce mai dezinhibati, actiuni odinioara strict feminine: isi fac manichiura si pedichiura, se penseaza, isi dau cu crema, ba chiar se si epileaza. Aproape ca ma simt vinovat si anarhist daca inca mai fac pipi din picioare. Nu cumva din asezat e mai comod?
Se spune ca IN SPATELE fiecarui barbat de succes se afla o femeie puternica. In curand, IN LOCUL fiecarui barbat de succes se va afla o femeie puternica.
P.S.: Si mi-a dat mama voie sa scriu acest articol!

Soselele patriei..

Vinerea asta am fost nevoit sa merg la tara, si anume undeva in apropiere de Husi, adica la vreo 350 de kilometri de capitala. Drumul destul de enervant de obositor, generat in special din pricina Daciei de servici cu care am mers (scartaia o roata, arcurile erau cam proaste si scaunu de sub mine era ca de Dacie).

Trecand peste neajunsurile astea, am luat ocazia sa vad inca o data pe anul asta frumusetile patriei. Nu le-am gasit nicaieri pe unde am fost, dar am avut parte de altele. In primul rand, drumul catre iesirea din Bucuresti a inceput promitator tocmai la plecare, pe la coltul strazii, unde cateva echipaje de politie flancau un Audi care intrase dintr-o parte intr-un stalp pana dincolo de scaunul soferului. N-a fost insa doar atat, caci seria de accidente a continuat pe la Ramnicu Sarat, unde am trecut pe langa o cisterna de combustibil care a luat foc si din care nu ramasese mare lucru cu exceptia unei privelisti macabre. Accidentul avusese loc cu o zi inainte si am inteles ca a blocat circulatia pe soseaua catre Braila toata ziua. In continuare, pe la Braila am vazut locul in care a avut loc accidentul de acum ceva vreme dintre un microbuz si un autobuz parca, in care murisera 14 oameni. N-am putut sa pricep cum a avut loc, intersectia respectiva avea vizibilitate foarte buna…
Pe drumul de intoarcere am mai vazut un microbuz de pasageri din care nu mai ramasese mare lucru. Culmea este ca tot drumul am avut parte de soferi de microbuze si masini mai mari care mergeau ca apucatii. Am ajuns sa spun cu sinceritate ca mi-e teama de fiecare data cand vreo persoana cunoscuta are de mers cu microbuzul in afara Bucurestiului. E o realitate trista ce se intampla pe soselele romanesti si nu prea vad cum are sa se schimbe asa usor.

Ah, da…si am vazut tot drumul la nunti de m-am saturat deja de sezonul asta..