The Piano Teacher

The Piano Teacher este o lucrare compacta, precum o piesa muzicala plina de virtuozitate, dar lipsita de armonie. Cu Erika Kohut in prim plan, Mama intotdeauna pe fundal si cu Walter Klemmer ca o disonanta in universul Erikai, compozitia formeaza un contrapunct fals, caci vocile Ericai si ale Mamei sunt interdependente, dar in totala discordanta.

Tema care reiese imediat din acest duet Mama-Erika: sunt oare copiii in proprietatea parintilor? Exista oare vreun complex de imprejurari care ar putea sa justifice deprivarea libertatii si a vointei progeniturilor in beneficiul propriei persoane? Si daca da, care va fi pretul de platit pentru asta?

Mama isi exercita permanent nevoia de dominatie totala asupra progeniturii sale. Determinarea de a controla universul Erikai incepe prin faptul ca trebuie sa imparta acelasi pat si se dezvolta pana la inhibarea oricaror dorinte ale fiicei. Mai mult, Erika nu isi poate darui singura nimic pentru ca nu mai exista un eu careia sa ii daruiasca ceva. Protectia materna s-a dezvoltat precum o boala care i-a acaparat simturile si organele si care a invaluit-o intr-o placenta care o tine departe de lumea exterioara.

Universul construit si pus la punct de Mama este unul imperfect insa: Erika nu a reusit sa ajunga o pianista faimoasa, iar toti acei ani de munca, reprimare a dorintelor sau nevoilor, competitivitate si iar munca nu au dus-o pe Erika decat in scaunul de profesoara, distrugand astfel planurile lipsite de cusur ale Mamei. Din pacate, pentru a intelege si concerta marii compozitori este nevoie ceva in plus pe langa tehnica, iar trairile si emotiile necesare aici ii sunt necunoscute Erikai din pricina regimului strict impus de Mama.
Pentru Erika, simturile pot fi stimulate doar prin gesturi extreme: mutilare, voyeurism, pornografie.

Asadar, in acest univers al imperfectiunii se interpune Walter Klemmer, invatacel si obiect-sexual pentru Erika. Nu se pune aici problema unei potentiale povesti de dragoste; ideile distorsionate pe care le are Erika in legatura cu relatiile interumane o lasa incapabila de a realiza conexiuni emotionale, iar incercarea acesteia de a suplini aceste conexiuni cu ceva concret o duc intr-o situatie care nu are ce cauta intr-o relatie normala.

Pe aceasta tema de compactizare a naratiunii, Jelinek prezinta un stil non-liniar si claustrofob – trairile exterioare ale Erikai sunt reprimate in prima instanta, iar cele interioare sunt expulzate pe hartie cu o violenta aparenta, o violenta calculata ce se indreapta catre expunerea distrugerii intregii lumi a protagonistei.
Autoarea este cat se poate de pusa in tema cu aceste trairi, romanul fiind partial inspirat din viata Elfriedei Jelinek, iar acest lucru se rasfrange intr-o voce narativa agresiva, obsesiva si uneori indurerata.
Jelinek nu ofera cititorului ocazia de a isi trage sufletul, ci il forteaza sa admire un peisaj psihologic prezentat prin aceasta voce narativa cu o onestitate gotesca. Din acest motiv (si nu scenele de expunere a dorintelor masochiste ale Erikai) Pianista mi s-a parut o lucrare obositoare – un roman in care Jelinek  a pus o mare parte din sine pentru a-l scrie, dar un roman care parca ar vrea sa ia ceva din tine atunci cand este citit.

Alin

Advertisements

Feeds

Cred ca ar fi cazul sa mentionez ca de cand Google Reader si-a dat obstescul sfarsit am observat o scadere drastica la numarul de citiri, atat in ceea ce priveste blogul propriu (nu ca as mai fi scris in ultima vreme) cat si atunci cand vine vorba de blogurile pe care le vizitam.

 

Eu unul m-am trezit abia acum sa caut un substitut pentru reader-ul defunct, asa ca m-am gandit sa postez niste alternative pentru cei care nu mai folosesc feed readers pentru bloguri, desi poate ca au facut-o in trecut.

 

1. Feedly. E pagina pe care am ales sa o folosesc. Destul de simplu si curat. Trebuie mentionat ca lista de bloguri poate fi importata (atat timp cat aveati un back-up de la feed reader-ul vechi), dar asta cred ca se aplica la toate site-urile de acest gen.

2. The Old Reader. A fost conceput in ideea unei replici fidele a vechiului Google Reader. Suna foarte hipster-friendly.

3. Curata reader. Pentru cei carora le plac multe spatii albe pe ecran.

 

Avantajul acestor site-uri este acela ca va puteti loga direct cu contul de Google. Asa ca alegeti un rss reader si adaugati si blogul asta pe lista.

 

Alin

Atractii din Prahova

Realizez ca incet incet blogul asta a devenit (neintentionat) unul de calatorie. In general nu prea mai scriu pe aici, iar atunci cand o fac, insist aparent cu aceleasi lucruri. Asadar, in acelasi spirit repetitiv, o sa vorbesc nitel despre unul din ultimele trasee parcurse pe bicicleta, anume Bucuresti-Campina.

De fapt, nu o sa scriu mare lucru despre traseul in sine (il puteti analiza aici, eu am facut vreo 115 km cu totul in ziua respectiva), ci despre cateva din asa-zisele puncte de arheologie urbana ale judetului Prahova, puncte care de multe ori trec prea putin bagate in seama.

Primul punct de interes de care m-am lovit se afla in Filipestii de Targ, ba chiar fix in centrul localitatii, anume ruinele palatului postelnicului Constantin Cantacuzino.

Constructia de secol XVII (1633 – 1653) se afla din pacate intr-o stare destul de precara, astazi mai raman beciul palatului si o parte din ziduri. Localitatea Filipesti are insa o istorie mult mai lunga decat lasa de ghicit aceste ruine. Putina documentare pe net ne arata ca este una din cele mai vechi asezari din Prahova, iar numele familiei boieresti Filipescu deriva din greaca veche (phillos – iubitor/prieten, hippos – cal). Tot aici s-au descoperit o moneda romana si conducte de teracota din secolul al II-lea.

Ceva mai recent, in 1422,  localitatea Filipesti constituia un punct vamal pe ‘vechiul drum al domniei’. Revenind la palat, dupa relatarea lui Paul de Alep, acesta avea scari de marmura, un pridvor proeminent, beciuri boltite si o baie eleganta : „apa care o alimentează este adusă din râu (Prahova) cu ajutorul roţilor; aceleaşi roţi udă şi grădinile de zarzavat şi frumoasele livezi de pruni. Ele fac să se mişte şi numeroasele mori (de apă – n.n.)“

Stolnicul Constantin Cantacuzino (1639 -1716) este cel care a mostenit palatul dupa moartea postelnicului. Despre el stim ca i s-a propus domnia Tarii Romanesti, pe care o refuza in favoarea nepotului Constantin Brancoveanu. Aici, in Filipesti, Cantacuzino a inceput sa scrie Istoria Țării Rumânești dintru început (1716), opera fundamentala despre geneza poporului roman.

Odata cu declinul familiei Cantacuzine, palatul trece sub administrarea manastirii Vacaresti, dar este distrus la cutremurele din 1787 si 1789, fara a mai fi restaurat vreodata.

Tot in localitate se regaseste conacul Pana Filipescu, ridicat in 1650, un exemplu interesant de arhitectura civila. Din pacate, conacul este cat se poate de nevizitabil, chiar daca ar fi putut contitui un punct de atractie turistica, asa ca va las cu descrierea sa de pe alt site: “În apropierea conacului, în mijlocul pădurii, se afla un frumos heleşteu cu peşte, întreţinut cu apa din Iazul Morilor, un afluent artificial al Prahovei, care străbătea pădurea şi alimenta cu apă şi Palatul Cantacuzino. La acest conac şi-a găsit adăpost Nicolae Bălcescu când, în iunie 1848, pornise să răscoale ciocănaşii şi măglaşii de la Telega-Prahova. Conacul Filipescu, astăzi restaurat aproape în întregime, prin valoarea sa istorică şi arhitectonică constituie un bun al tezaurului nostru naţional.”

Ceva mai sus de Filipestii de Targ, in satul Calinesti, se afla biserica Adormirea Maicii Domnului, construita in perioada 1636-1646 (inca o imagine aici).

Dincolo de aceasta, in localitatea Floresti se afla ruinele palatului Cantacuzino, sau micul Trianon. Desi fusese terminat in 1913, se pare ca nu a fost locuit niciodata. Astazi palatul este detinut de un om de afaceri (strain, daca nu ma insel), care a demarat un proiect de restaurare al cladirii care se afla si acum intr-o stare extrem de precara (pentru inca o imagine, vezi aici). Langa palat se afla ruinele turnului de apa; din pacate scarile acestuia sunt prabusite, partea superioara fiind inaccesibila.

Mai multe despre punctele pe care le-am prezentat, precum si alte locuri interesante din judetul Prahova puteti gasi aici.

Bonus! <- Pentru necredinciosi, dovada ca am trecut prin locurile mentionate anterior si ca nu eram de fapt in vreun jeepan, sau ceva similar.

Alin

Road trip: Fundeni

Localitatea Fundeni este situata la vreo 20 de km de Bucuresti pe drumul varianta spre Oltenita (iesirea din oras prin Pantelimon spre Cernica). Cu o populatie de vreo 5000 de oameni, Fundeni iese oarecum in evidenta prin una din cele trei biserici care apartin comunei.

Continue reading “Road trip: Fundeni”