Oferta variata

Saptamana trecuta am dat o fuga pana la targul de joburi care s-a desfasurat la Sala Palatului in zilele de 27 si 28 octombrie, mai mult dintr-o plictiseala acuta decat vreun interes anume in a binecuvanta angajatorii prin CV-ul personal.
Ce-am gasit la asa-zisul “targ de cariera dedicat tinerilor profesionisti” a fost cel putin dezamagitor. Pe scarile Salii zaboveau grupuri de tineri tocmai iesiti din iuresul cautarii de joburi ce lua loc dincolo de intrarile de sticla. Inauntru am primit un pliant despre targ de la o fata care parea prea obosita pentru o slujba de acest gen (nu, nu sunt sarcastic. deloc.). Pe acesta scria mandru “peste 1000 de joburi de calitate la cel mai mare targ de cariera al anului”. Pai cum sa nu-ti trezeasca asa ceva interesul?
Dupa 20 de minute eram unul din oamenii care stateau pe scarile Salii Palatului, gandindu-ma, probabil ca si ceilalti, ca nimeni nu e interesat de ‘tanarul profesionist din Romania’.
In spatele unor cuvinte colorate despre ‘team building’ (oare doar eu gasesc expresia asta si conceptul in sine stupid?), ‘career success’, ‘inovativitate si profesionalism’ si altele zace o lipsa de organizare care lasa de dorit: firme romanesti si multinationale, din domenii diferite, plasate la gramada pe cele 2 etaje. Fiind la noi acasa, am scurtat-o elegant si am incercat sa nu ma mai gandesc la asta.
Ceea ce mi-a ramas insa in minte a fost intrebarea pe care nu cred ca mi-am pus-o doar eu: Unde era varietatea de oferte? Nu incape indoiala ca daca eram un ASE-ist interesat de finante si banci, un informatician interesat doar in domeniul IT&C sau vreun consultant de imagine, as fi avut intr-adevar de unde alege. Pentru ca in afara de finante, operatori baze de date/web designeri si consultanti rareori gaseai alta oferta de munca, pierduta undeva printre standurile inalte, dominate doar de cateva domenii care nu ocupa nici pe departe intreaga forta de munca.

Am plecat de acolo cu pasi mari si cu un citat celebru in minte, care spunea adevarat ca 80% din studentii care reusesc sa termine la poli sunt buni de nimic. Asa ca pentru a pune in valoare acele vorbe, am cumparat o carte si 6 beri, iar seara am baut pana n-am mai putut sa mai citesc.

Advertisements

Unde am ajunge?

Cateodata trebuie sa uitam de toate si sa mergem mai departe. Dar ce se intampla atunci cand altcineva iti spune sa uiti si sa nu-ti pese, cand stii ca orice s-ar intampla, sunt unele lucruri pe care nu vrem sa le uitam. Asta ar fi fondul unei discutii care am purtat-o cu cineva de curand. Uneori e mai bine sa rupi o foaie decat sa o intorci spunea ea. Ma simteam obligat sa ii dau dreptate, dar cu mentiunea ca odata ce foaia a fost rupta, nu va mai fi niciodata ca inainte daca vrei sa o lipesti. M-a intrebat ce folosinta mai are pentru acea foaie, pentru ca in felul asta poti ramane cu un maldar de foi vechi.

Ce ne spune in fond care sunt foile pe care ar trebui sa le pastram? Oare e de ajuns sa le citim, apoi sa le aruncam deoparte? Daca le aruncam de fiecare data, intr-o zi vom vedea poate ca am ajuns nicaieri, doar cu amintirile sterse a lucrurilor de pe fiecare coala. Si atunci asta va fi suficient? Poate ca se rezuma la curajul de a risca sa intorci foaia decat sa preferi sa o rupi din carte, atunci cand te hotarasti care risc este mai mare. Si binenteles, daca esti genul de persoana care alege sa riste sau prefera sa mearga pe varianta cea mai usor de realizat.
Mi-a spus ca aici e vorba de luarea unei decizii, care in fond iti apartine ca un drept al fiecaruia dintre noi. Iar daca deciziile luate duc la regrete in viata, asta inseamna ca persoana respectiva este iresponsabila? Poate ca asa e. Dar uneori, cand cineva lasa la o parte mandria sau teama pentru a reveni la lucrurile pe care le-a gasit si care merita cu adevarat, atunci asta cum se numeste? Regretul nu este doar o marca a iresponsabilitatii. Se intampla atat de rar ca cineva sa aibe curajul de a incerca din nou, dar atunci cand reuseste, nu mai inseamna ca a fost iresponsabila in prima instanta.

Mintea umana accepta atat de greu sa isi ofere singura o noua sansa. Gasim cu totii normal ca viata ori soarta sa ne puna in fata mereu inca o sansa. Daca viata ne tranteste la pamant, ne vom astepta mereu sa primim de la ea inca o sansa, chiar si daca doar la nivel inconstient. Apoi inca una si asa mai departe. Atunci cand este vorba de a ne oferi singuri o sansa, in mod paradoxal, situatia se schimba. Uneori ajungem sa ne convingem ca nu mai meritam inca una, pentru ca n-am facut nimic cu ea in trecut si asta va duce inexorabil catre acelasi rezultat.
Aici greseste asa urat modul acesta de gandire, pentru ca uitam ca trecutul nu ne dirijeaza actiunile prezente. Singurul lucru care ne influenteaza pe toti este timpul. Si acesta trece prea repede pe langa noi ca sa nu ne iertam pe noi insine. Sa ne oferim noua o sansa inseamna sa o dam si celor dragi.
De mers toti mergem mai departe, indiferent ce ni se intampla in viata. Dar daca mergem prea departe, intr-o zi vom realiza ca nu am ajuns nicaieri. Nu inseamna ca suntem iresponsabili atunci cand ne intoarcem din drum pentru a ierta.

De ce ‘uram’ femeile

Textul asta e ceva mai vechi, insa l-am citit de curand si am tinut sa-l postez pe blog. E vorba de un mic text scris de Badea (pentru putinii care nu stiu – tipu’ cu ziarele de pe Antena, la care ma uit de fiecare data cand am ocazia).

De ce ‘uram’ femeile -Mircea Badea
Barbatul este o oaie! “Pai, o oaie este capabila de ura?” – o sa ma intrebati. “N-ai citit Miorita?” E adevarat. Acolo, oaia nu era capabila de nimic. De unde si asemanarea cu barbatul. Suntem natangi, neajutorati, de cele mai multe ori chiar pampalai. (Sper ca nu va deranjeaza exprimarea colocviala.) Credem ca suntem duri, ne construim in cap statui de eroi mitici, suntem virili in spatele volanului, coplesiti de propria importanta cand platim intretinerea, impetuosi cand deschidem o bere, atragatori pana la lesin cand ridicam o spranceana catre duduia de la benzinarie care poarta o bluza decoltata. Pornim chiar si la vanatoare, din dorinta de “cuceriri” care sa ateste, daca mai era nevoie, ca suntem barbati adevarati, stapani ai Universului, forte in stare bruta. In fata noastra, femeile, aceste fiinte neajutorate, care tanjesc dupa protectia noastra indispensabila, nu au nici o sansa, sunt victime sigure prin propria conditie. Ce papagali! Ma scuzati, pornisem de la oi. In ritmul asta, barbatii vor fi comparati cu o menajerie intreaga. Ceea ce poate fi posibil, cu exceptia unei singure categorii: animalele de prada. Varful lantului trofic este ocupat, fara indoiala, chiar de femei. Ele conduc, de fapt, ritualul vanatorii.
In realitate, barbatul nu alege niciodata, ci este ales. El cel mult isi face campanie electorala. Asta o sa va confirme orice barbat incununat cu aura si reputatie de seducator (a nu se intelege ca e cazul meu), daca este sincer. Smecheria e ca, din experienta, el nu incearca niciodata acolo unde simte si stie ca nu are sanse, acolo unde nu este deja ales. Aparentele fragilitatii, gingasiei, nevoii de sprijin sunt componente esentiale ale arsenalului feminin. Toate sunt puse in scena cu o arta atat de inalta, incat aceasta nu poate veni din premeditare si luciditate, ci din instinct, reflex si menire. Ofensiva ei nu e niciodata zvacnita, ci insinuata si continua, pana cand barbatul este legat fedeles cu fire pe care el nu le va vedea niciodata, dar ale caror consecinte sunt evidente. Isi da seama ca de mult nu a mai iesit cu prietenii la o bere, ca hainele pe care le are sunt toate alese de ea, ca nici papucii nu si-i mai poate gasi singur si ca, in general, nu mai exista initiative si actiuni la singular.
Pluralul este la guvernare, cu exceptia momentelor cand ea are nevoie de intimitate, chiar daca momentele lui in acest sens au disparut de o vesnicie. Femeia face pasi mici si abili, in timp ce el este furat de peisaj, si cand se uita din nou la ea isi da seama ca nu mai e la distanta la care o lasase, ci e lipita de el, incolacita in jurul lui, iar marele barbat e vulnerabil si dependent. Uneori, cei mai optimisti, si, prin urmare, mai naivi, cred ca pot rezolva situatia si redobandi teritoriul pierdut prin discutii. Ha, ha! Ce eroare! Ce iluzie! Nimeni n-a rezolvat niciodata nimic prin parlamentari cu o femeie. Premisele sunt gresite, intrucat ele nu au un sistem de gandire bazat pe aceleasi axiome si guvernat de aceleasi legi cu cel al unui barbat.
Apropo, cea mai stupida intrebare pe care poti sa o pui unei femei este: “De ce?”. Nu va sti sa-ti raspunda niciodata. Intreband-o asta, o chinuiesti si nimic mai mult. Ba starnesti si resentimente. Singurul lucru pe care il poti face unei femei este sa o parasesti. Atat. In rest, odata inceputa relatia, esti pe orbita catre pozitia de sclav pe plantatie. Uneori, cand au de-a face cu exemplare masculine mai indaratnice, ele scot la iveala arma totala, bomba atomica, pe care o lanseaza direct in calcaiul lui Ahile: incep sa planga. Aici s-a terminat. Nu pot exista supravietuitori. Si gata. Batalia este castigata fara drept de apel. Multi vor intelege ca sunt un misogin teribil sau, mai amuzant, ca n-am intalnit eu femeia potrivita. Gresit. Nu fac altceva decat sa recunosc superioritatea rasei feminine asupra celei puerile, masculine.
De fapt, generatiile de barbati sunt crescute de femei. Cu totii am ramas undeva, intr-un cotlon al subconstientului, negat cu vehementa inutila, baieteii mamei. Si observ ca aceasta stare de fapt este perceputa inconstient si de regnul masculin, la care se observa o feminizare din ce in ce mai hotarata. Probabil din motive aspirationale catre puterea rasei superioare sau poate din mimetism, barbatii desfasoara, din ce in ce mai dezinhibati, actiuni odinioara strict feminine: isi fac manichiura si pedichiura, se penseaza, isi dau cu crema, ba chiar se si epileaza. Aproape ca ma simt vinovat si anarhist daca inca mai fac pipi din picioare. Nu cumva din asezat e mai comod?
Se spune ca IN SPATELE fiecarui barbat de succes se afla o femeie puternica. In curand, IN LOCUL fiecarui barbat de succes se va afla o femeie puternica.
P.S.: Si mi-a dat mama voie sa scriu acest articol!

Soselele patriei..

Vinerea asta am fost nevoit sa merg la tara, si anume undeva in apropiere de Husi, adica la vreo 350 de kilometri de capitala. Drumul destul de enervant de obositor, generat in special din pricina Daciei de servici cu care am mers (scartaia o roata, arcurile erau cam proaste si scaunu de sub mine era ca de Dacie).

Trecand peste neajunsurile astea, am luat ocazia sa vad inca o data pe anul asta frumusetile patriei. Nu le-am gasit nicaieri pe unde am fost, dar am avut parte de altele. In primul rand, drumul catre iesirea din Bucuresti a inceput promitator tocmai la plecare, pe la coltul strazii, unde cateva echipaje de politie flancau un Audi care intrase dintr-o parte intr-un stalp pana dincolo de scaunul soferului. N-a fost insa doar atat, caci seria de accidente a continuat pe la Ramnicu Sarat, unde am trecut pe langa o cisterna de combustibil care a luat foc si din care nu ramasese mare lucru cu exceptia unei privelisti macabre. Accidentul avusese loc cu o zi inainte si am inteles ca a blocat circulatia pe soseaua catre Braila toata ziua. In continuare, pe la Braila am vazut locul in care a avut loc accidentul de acum ceva vreme dintre un microbuz si un autobuz parca, in care murisera 14 oameni. N-am putut sa pricep cum a avut loc, intersectia respectiva avea vizibilitate foarte buna…
Pe drumul de intoarcere am mai vazut un microbuz de pasageri din care nu mai ramasese mare lucru. Culmea este ca tot drumul am avut parte de soferi de microbuze si masini mai mari care mergeau ca apucatii. Am ajuns sa spun cu sinceritate ca mi-e teama de fiecare data cand vreo persoana cunoscuta are de mers cu microbuzul in afara Bucurestiului. E o realitate trista ce se intampla pe soselele romanesti si nu prea vad cum are sa se schimbe asa usor.

Ah, da…si am vazut tot drumul la nunti de m-am saturat deja de sezonul asta..

I am using the internet

Din moment ce blogul acesta poate fi accesat de pe google, cateodata ai ocazia sa dai peste el atunci cand de fapt ai vrea sa gasesti altceva. Sa rezolv deci cateva din problemele cititorilor mei ocazionali de pe internet:
-cum se poate urmari HBO pe net: www.hbo.ro – incearca aici
-piatra taurului: draga, sunt taur, dar nu am nici o piatra. sincer.
-o femeie taur si un barbat scorpion: ar rezulta un copil de toata frumusetea. de unde sa stiu eu?
-cum sa aflii daca un baiat te iubeste? intreaba-l, dar sincer, eu cred ca ai alte probleme daca iti pui problema asta.
-blog manelist zidit usa: nu ai nimerit unde trebuie, imi pare rau.
-cine sunt eu?: iarta-ma, n-am cum sa te ajut. nu pot decat sa iti spun ca ma cam indoiesc ca vei gasi raspunsul la asta pe net.
-poze cu ciocanitoare: n-am.
-poze ciocanitoare: serios.
-poza vulpe: ce vreti voi de fapt de la mine?
-Cite pasari sunt pe lume: destule. nu cred ca a aparut vreun nebun pe lumea asta care sa le numere. dar mai stii…
-ce mai zice pe net: netu zice multe. nu-l crede de fiecare data.
-TAUR: asta asa e.
-sex cu animale: asta m-a lasat fara grai. am asa ceva pe blog si nu stiam? google are multe idei cateodata.

Ce uameni…n-am ce zice, internetul e o tara libera (ca Elvetia, de exemplu).

Paul van Dyk. Oare?

29 septembrie 06, ora 21. Concert Paul van Dyk la Sala Polivalenta. In mod normal, parerea mea este ca un DJ incepe sa cante pe la ore de miez de noapte, cu toate ca experienta mea in materie de concerte imi spunea ca s-ar putea sa faca asta mai devreme.

M-am inselat in ambele privinte, caci la ora 9 eram in sala si am avut ocazia sa o privesc cum se umple in jurul meu in timp ce am baut o bere. Dupa o vreme insa, am inceput sa am senzatia amara ca in loc de concert Paul van Dyk asist la o reprezentatie DJ Vania, care s-a tinut de ale lui pana la ora 2. In cele din urma, am avut ocazia sa-l ascult si pe Paulica, dar nu cu aceeasi senzatie de exaltare, caci eram destul de obosit dupa ce ne-a tinut Vania atata in picioare, asa ca nu am mai stat f mult.

Sus- Vania intre doua pauze de tigara sau apa. Dreapta – in sfarsit Paulica.

Concertul nu a fost rau, Vania a avut cateva sounduri interesante, cu toate ca avea un singur stil (care ptr mine devenea incet-incet anost) – soundul ales de el, urmat de o pauza, dupa care inca o repriza de sound cu basii la maxim.
Paulica a dezamagit prin aparitia lui tarzie, insa nu si cu muzica. Sunetul impecabil si originalitatea de care da dovada mereu arata de ce e no. 1 DJ. Cam atat. La urmatorul concert de genul asta, cred ca o sa dorm pana pe la 11, o sa ma trezesc sa mananc ceva si sa ma uit la filme nitel inainte sa pornesc agale catre sala.

Zodiac?

Acum ceva vreme am primit de la un tovaras un ditamai documentul in care gaseau, dupa spusele sale, trasaturi zodiacale. Am salvat textul mai mult din curiozitate, intrucat cunostintele mele despre astrologie se rezuma la cateva trasaturi ce par generale la zodii (ex. taurii sunt incapatanati – ala fiind eu), iar partea de horoscop a fiecarui ziar o citesc ca pe sectiunea de unor (negru). De aceea poate a fost cu atat mai mare mirarea atunci cand citeam prin document, la zodia mea si la inca o zodie care ma interesa, chestii care se potriveau exagerat de bine. Textul este destul de lung, dar vreau sa arunc aici ideile care se potrivesc cel mai bine (la mine, cel putin). Si nu sunt doar cateva.

– Poţi depista întotdeauna un Taur după atitudinea lui tăcută, plină de forţă. Pînă vei ajunge să-l cunoşti mai bine, cele mai lungi replici ale lui vor fi, probabil, de genul: “Mda”, “Nu”, “Mersi”, “Pa” şi deseori “Nţţ”, adică tot un fel de “Nu”. (evident!!)

-Ca şi stînca Gibraltarului, are picioarele bine înfipte în pămînt, e stabil şi nimic nu-i tulbură liniştea. Poţi să arunci apă pe el, să-i aprinzi chibrite între degetele de la picioare, să-l izbeşti cu pumnii în piept, să-l fixezi cu o privire hipnotică şi furioasă sau să urli la el din toţi plămînii. Taurul nu se va mişca nici un centimetru. O dată ce a luat o hotărîre, el îşi încrucişează braţele cu calm şi-şi propteşte călcîiele în pămînt. (privirea hipnotica e de preferat)

-Pot trece luni şi ani la rînd în care va da dovadă de perfectă stăpînire de sine şi control, mirosind panseluţele în timp ce ignoră agitaţia şi zgomotul din jur. Apoi, într-o zi ca oricare alta, cînd nimeni nu se mai aşteaptă la asta, vreun nesimţit va arunca în paharul lui ultima picătură, cea care-l va face să dea pe afară. Fugiţi din calea Taurului cît puteţi de repede dacă vreţi să scăpaţi cu viaţă! Temperamentul taurin e rareori scos la iveală, dar cînd o astfel de persoană se înfurie poate distruge totul în calea sa.Poate că ar fi mai corect să spunem “demolează” în loc de “distruge”. (destul de rar totusi)

– Dacă incidentul e suficient de important ca să-i zguduie emoţiile de obicei placide, aşteaptă-te la furie oarbă, nu la o mînie obişnuită. De aceea, înainte să faci cu ochiul unei femei, ar fi bine să afli care e ziua de naştere a bărbatului care o însoţeşte. (legat de ce scrie putin mai sus. mi-a placut ultima idee insa)

Taurul e puternic atras de sexul opus, dar nu e genul care să vîneze plăcerile, de orice fel ar fi ele. Preferă să atragă oamenii către el. De ce şi-ar risipi el energia alergînd după ei pe cîmpii? Pasivitatea e comportamentul lor tipic. Efortul necesar pentru obţinerea unei popularităţi sclipitoare nu îi stă în fire Taurului. Dacă vrei, poţi să-l suni oricînd, el îţi va fi întotdeauna la dispoziţie. Fă primul pas într-o idilă sau prietenie şi el ţi se va alătura, dacă îl interesează subiectul. În plus, va şti să se poarte cu tine în ambele cazuri, ceea ce e rareori adevărat la zodiile mai vivace şi gregare. Taurul îşi face rareori griji, uneori se mai bosumflă sau devine mohorît cînd nu-i convine ceva, dar nu e genul nervos, stresat. (deci bosumflat este termenul, da? :P)

Prin natura lui e un stoic şi nimic nu-l va face să se abată de la ritmul lui. Nativii acestei zodii sînt oameni de casă. Nu prea există Taur care să nu adore să se răsfeţe în propria lui casă şi să se relaxeze într-un mediu confortabil, familiar. (true, again)

Taurul are în general o sănătate perfectă şi o constituţie puternică. Nu poate fi trîntit la pat cu una cu două, dar cînd asta se întîmplă îşi revine greu, mai ales din cauza refuzului lui încăpăţînat de a asculta sfaturile doctorului. Nu-l ajută prea mult nici neîncrederea lui înnăscută faţă de optimism şi optimişti. Una dintre principalele cauze ale maladiilor de care ar putea suferi un Taur e lipsa aerului curat şi a mişcării, lucru pe care îl va nega deseori cu încăpăţînare. :)))))

Şi dacă tot vorbim despre încăpăţînare, ar fi bine să ştii că n-are nici un rost să-i spui unui nativ din Taur că e încăpăţînat. În mintea lui nu se crede deloc îndărătnic, ci răbdător. Nu e căpos, ci raţional şi ferm. Nici în ruptul capului nu poate înţelege de ce îl judecă oamenii atît de nedrept. Adevărul e că acest personaj e cît poate fi un om de încăpăţînat fără a se transforma într-un bloc de piatră. =))))

Totuşi, mîndria cu care vorbesc aceşti nativi despre răbdarea lor e pe deplin justificată. Mulţi poartă poveri emoţionale şi fizice ani în şir, fără să se plîngă. Cu cît se acumulează mai multe necazuri, cu atît mai multă forţă găseşte Taurul în interiorul său pentru a putea suporta. Loialitatea şi devotamentul faţă de familie şi prieteni depăşesc deseori orice înţelegere. Mulţi bărbaţi şi femei născuţi sub acest semn ar merita medalii pentru curajul sub lovituri ale soartei care ar fi doborît demult pe alţii, născuţi sub alte semne. Trebuie deci să recunoaştem tăria de caracter a Taurului. Dar tot încăpăţînat e!

În legătură cu situaţia financiară, Taurul se desparte rareori de banii lui. Nu fiecare nativ e milionar, dar nu vei vedea prea mulţi dintre ei stînd la coadă pentru supă la cantina săracilor. Nativului îi place să construiască imperii încet, dar sigur. În mod bizar, Taurului îi place să acumuleze şi putere, nu numai bani, dar numai pentru plăcerea senzuală de a o deţine. El îşi preţuieşte banii şi familia, dar nu e zgîrcit. Inima lui generoasă şi buzunarele sînt larg deschise pentru prietenii adevăraţi aflaţi la necaz. (nu stiu, intrebati pe altii)

Logica nu e de prea mare ajutor cînd încerci să dezlegi misterul unui simbol puternic şi masculin cum e cel al Taurului, care e condus de o planetă paşnică şi iubitoare ca Venus. E posibil ca Taurului să-i ia mult timp să decidă dacă vrea să fii femeia lui. El nu e genul care să facă un triplu salt în piscina iubirii ca să descopere în cădere că cineva a uitat să umple bazinul. Dar o dată ce s-a hotărît că tu eşti aleasa şi-şi pune în cap să te cucerească, iubitul din Balanţă va părea un şcolar stîngaci pe lîngă el. Îi va face de rîs chiar şi pe Leul îndrăgostit şi pe pasionalul Scorpion. Acest bărbat Taur raţional, practic, lent şi hotărît e capabil să-ţi trimită cîte un trandafir roşu în fiecare zi pînă cînd vei accepta propunerea lui, fie ea de căsătorie, de ieşire împreună sau de orice fel. Poate chiar să scrie un cîntec sau o poezie romantică şi să ţi-o trimită sfios, fără să o semneze, ştiind că vei ghici expeditorul. Taurul poate fi un iubit tandru, blînd şi protector. Firea lui senzuală îl face sensibil la parfumul tău, la fineţea pielii tale şi moliciunea părului tău. Simţul lui tactil e foarte puternic. Muzica îi va stîrni emoţii puternice şi cheful de dragoste. Aproape sigur are un cîntec favorit care îi aminteşte de tine de fiecare dată cînd îl aude. Îţi va sugera partide de înot la lumina lunii, picnicuri în păduri răcoroase şi izolate şi plimbări sub cerul înstelat pe drumuri de ţară. Nu va uita niciodată data la care v-aţi cunoscut, sau orice altă aniversare intimă a voastră. Pentru Dumnezeu, cît romantism îţi mai trebuie? (evident, se pare ca nu e suficient :|)

-Bineînţeles, există şi părţi mai puţin plăcute într-o legătură amoroasă cu un Taur – nu există perfecţiune. În particular, el respectă o femeie inteligentă (deşi preţuieşte mai mult bunul simţ), dar ai face mai bine să-l laşi pe el să fie deşteptul din cuplul vostru atunci cînd ieşiţi împreună undeva. Fă-o, tu, pe emancipata în faţa prietenilor lui şi se va închide în el şi va rămîne aşa toată seara, fără să mai schimbe o vorbă cu nimeni, pînă cînd te vei simţi aşa de prost încît îţi vei dori să te înghită pămîntul. În plus, şi prietenii voştri vor fi la fel de stînjeniţi, aşa că seara voastră se va duce cam pe apa Sîmbetei. Primul tău impuls va fi să dregi ce-ai stricat, dar tentativele de a-l înveseli şi a-l scoate din starea lui încăpăţînată înainte de a-şi face damblaua se vor dovedi absolut imposibile. (ask someone i know 🙂 )

-Bărbatul Taur e foarte răbdător, dar nu se va lăsa călcat în picioare. Însă nici nu îi va plăcea să fie sufocat de o femeie ca o iederă. E prea practic şi îşi iubeşte prea mult libertatea ca să-i placă o femeie care se agaţă de el ca scaiul şi plînge din nimic. Nu-l deranjează ca partenera să aibă ceva temperament şi vioiciune. Cu un zîmbet plin de amuzament detaşat o va urmări cum zburdă veselă în mod tipic feminin, aşa cum urmăreşti o pisicuţă drăgălaşă şi dragă jucîndu-se cu un ghem colorat. Cu condiţia ca pisicuţa să ştie ca, la un semn al stăpînului, să înceteze cu joaca şi să asculte vocea acestuia. Nimeni nu poate fi mai blînd, mai bun şi mai tolerant decît un bărbat Taur, atunci cînd nu-şi simte ameninţată masculinitatea. Ar face orice pe lume pentru femeia pe care o iubeşte. …

-De asemenea, va fi deseori dispus să te scoată la masă în oraş, căci acestor nativi nu le stă în fire să-şi lege nevestele de aragaz, iar uneori va încerca să gătească el, iar tu va trebui să cureţi urmele dezastrului. Ca părinte, bărbatul din Taur e o încîntare. Crede că e important să aibă un băiat care să-i ducă mai departe numele, dar va iubi fetiţele cu o tandreţe nemăsurată. Sînt taţi iubitori, afectuoşi şi înţelegători. (asta nu stiu, am pus-o de efect)

Nu-i asa ca taurii (adica implicit eu) sunt o incantare?… Nu?… Draci…