The Pine-Scented Gang

Asa le sugerez baietilor de la Hollywood sa redenumeasca filmul asta, in caz ca se decid sa-i faca un remake. Sa sune cat mai artificial, cum e toata industria de la Hollywood. Dar nu vorbim despre asta acum, ci despre

Lavender Hill Mob (1951)


Avem aici un film scurt (1 ora si 17′) cu o premisa simpla (un functionar care planuieste sa fure masina de transport a bancii pentru care lucreaza) si sa nu uitam, un film vechi. Atunci de ce v-ati uita la el? Personal nu imi pasa daca va uitati sau nu (prea ocupati cu marile aparitii din ultima vreme presupun), dar ca sa dau totusi un raspuns la intrebare, este foarte simplu: Alec Guinness.

Probabil ca unii dintre voi va intrebati deja daca nu e cumva mosul ala care a jucat in filmele alea vechi cu Star Wars (pentru cei care va intrebati asta, am trei titluri pentru voi: Bridge on the River Kwai, Lawrence of Arabia si Dr Zhivago, you bastards!)
Dupa cum spuneam, filmul este o simpla comedie despre niste oameni care fura un camion cu aur si incearca sa-l transporte in Franta sub forma unor mici Turnuri Eiffel (aurul, nu camionul). Tocmai de aceea sunt momente in care Guinness pare prea bun pentru asa ceva. De fapt ar fi trebuit sa joace pe James Bond sau ceva de genul asta.

Structurat pe trei ‘segmente’ ca un flashback al povestii lui Holland (Guinness), filmul se desfasoara cam asa: intai planurile facute de Holland, functionarul bancar si Pendlebury (Stanley Holloway), un mic artist, scena sumarizata potrivit prin exclamatia lui Pendlebury ‘Thank God Holland, we are both honest men’. In a doua si a treia parte avem furtul propriu zis si punerea in aplicare a planului de mutare a aurului in Franta, cu problemele aferente.

De remarcat aici sunt scenele premergatoare, cand Holland si Pendlebury isi gasesc (ca sa zicem asa) doi hoti profesionisti ca ajutoare. La fel de amuzanta este si scena dinspre final cand cei doi sunt urmariti de echipajele de politie de la expozitie. A da, si am mentionat ca Audrey Hepburn apare in film?
Este unul din primele sale roluri, avand atunci doar 22 de ani si inca doi ani pana la Roman Holiday.

Ce-i drept, filmul are si cateva momente mai putin bune – Stanley Holloway iti da uneori senzatia ca se straduieste prea mult sa ramana in pielea personajului sau, iar una sau doua scene de umor ar putea parea invechite.
Am spus ceva despre final? Bine, pentru asta trebuie sa-l vedeti si singuri.

Pentru incheiere, scena in care apare Audrey…puteam sa o sar cu totul pentru cei care doreau sa o descopere singuri, dar o pun aici, pentru ca pot.

Alin (The Rosewood Hill Bastard)