Short story about films

Alte cateva filme pe scurt, fiindca nu mi-a venit sa scriu un post intreg despre ele la vremea respectiva, dar care merita totusi mentionate.

The Letter (1940)
Ca un film noir adevarat, The Letter incepe cu o crima. La o plantatie de cauciuc se aude o impuscatura in noapte. Vedem personajul lui Bette Davis descarcand un revolver in trupul unui individ. Povestea spusa sotului si avocatului propune o incercare de viol, iar cazul pare inchis, cel putin pana la aparitia unei scrisori ce complica lucrurile.

The Letter nu are o poveste extrem de complexa, insa are are toate elementele unui film noir, ba chiar as putea spune ca este unul din primele filme noir in adevaratul sens al cuvantului.

Mongol (2007)
O dramatizare a tineretii lui Temudjin (viitor Genghis Khan) si a evenimentelor prin care a trecut. Mongol este un proiect ambitios, si eu unul respect rezultatul final pentru asta.
La capitolul realitate istorica nu stiu cat este de precis, insa interesant din punct de vedere vizual.

Indigènes (2006)
Indigènes mi s-a parut destul de ciudat pentru un film de razboi. In prima parte pare sa se axeze pe fapte istorice, mai putin pe o poveste a personajelor, iar spre final regizorul parca ar vrea sa ne pese foarte mult de aceste personaje.
Filmul portretizeaza mizeriile si ipocriziile prin care au avut de trecut trupele recrutate in Africa pentru eliberarea “patriei-mama”: Franta.
Indigènes vrea sa aduca in fata o poveste ingorata de multi de-a lungul timpului. Faptul ca actorii care interpreteaza rolurile habar nu aveau despre atitudinea armatei franceze in legatura cu trupele africane spune destul de multe. Interesant din punct de vedere istoric, dar neconvingator ca film artistic.

Le Crime de Monsieur Lange (1936)
Jean Renoir experimentand inaintea mai cunoscutelor Regle du jeu sau La Grande Illusion.

Alin

Advertisements

A Christmas Special – Part 2

The Man Who Came to Dinner (1942)

The Man Who Came to Dinner este cu siguranta un titlu neobisnuit printre filmele despre care am ales sa scriu in aceasta perioada. La fel ca si in The Shop Around the Corner, Craciunul reprezinta aici imaginea de fundal (dar nu trebuie ignorat). Filmul este insa o farsa, dupa cum o sa detaliez in cele ce urmeaza.

Trebuie spus totusi ca este genul de poveste care in ziua de azi pare usor imbatranita. Scenaristii au nascocit un protagonist inspirat din personalitatea unui critic al vremii, cu personaje secundare bazate pe actrite de teatru sau scenaristi de pe atunci. Sigur, nu trebuie sa stii cine a fost Alexander Woollcott sau Noel Coward ca sa apreciezi povestea, insa aici se adauga cateva glume si referinte care lasa privitorii de astazi scarpinandu-se in cap. Aceste mici detalii dau filmului un aspect usor ‘tocit’ atunci cand este privit in ansamblu.

Asadar, aceasta farsa are un scriitor/lector/critic/socialit elitist de rang international in persoana lui Sheridan Whiteside, ce cade si isi rupe soldul pe scarile inghetate ale unui om de afaceri dintr-un mic orasel. Whiteside, omul care venise sa ia masa de pranz doar ca o favoare catre altcineva, este fortat sa ramana astfel in casa familiei Stanley pentru mai multe saptamani.
Capricios, rautacios si acid, Whiteside considera ca pana si prezenta sa in acest orasel este sub nivelul sau, si deci isi face un scop din a face cat mai mizerabila viata persoanelor din jur. Intr-un ritm cat se poate de ametitor, Sheridan Whiteside pune stapanire pe casa bietului om de afaceri, a carui familie (o nevasta extaziata de aceasta intamplare, un fiu care vrea sa vada lumea ca fotograf, o fata care vrea sa se marite pe ascuns si o matusa cam nebuna) abia daca mai are acces in locuinta.

Whiteside nu se afla aici de unul singur – are o secretara personala, Maggie (Bette Davis), care a lucrat cu el vreme de zece ani, o asistenta medicala victimizata de replicile acide, iar pe parcurs Sheridan aduce in casa orice crede el ca ar fi de cuviinta (sau dimpotriva, de necuviinta).

Personajul lui Bette Davis nu este totusi unul prea grozav conturat. La prima vedere este singura persoana care il poate tine pe Whiteside in frau, Maggie se indragosteste insa imediat de un ziarist/scenarist local, un individ aratos si usor naiv. Maggie face greseala de a ii spune lui Sheridan ca planuieste sa se marite si sa renunte la postul de secretara. Whiteside nascoceste imediat un plan pentru a nu o pierde pe Maggie – o cheama in oras pe Lorraine (Ann Sheridan), o actrita vanitoasa, pentru a-l fermeca pe bietul scenarist.

Lucrurile incep sa iasa de sub control in ajunul Craciunului – Whiteside tine un program radiofonic chiar acolo in living, in timp ce Maggie si Lorraine se calca pe coada si isi arata coltii. Alte elemente includ un doctor cu un manuscris enorm, un card de pinguini, un individ dement, un cor bisericesc si un sarcofag egiptean.

The Man Who Came to Dinner este o farsa de sarbatori, cu replici usturatoare si momente zapacite, care merita incercata macar o data, in ciuda unor detalii invechite.

Alin