Idei idioate de prin tara

Am citit multe mizerii in ultima vreme, mai ales de cand cu minunatul guvern, asa ca nu ma mai mira prea multe lucruri…sau cel putin asa am crezut pana am dat peste chestia asta.

Pe scurt, baietii care chipurile au interzis eutanasierea maidanezilor au gasit mama tuturor solutiilor privind aceasta mica mare problema.  Dar sa incepem cu o explicatie. Imi plac cainii si sunt iubitor de animale in general, dar sunt de parere ca eutanasia ar fi cea mai buna solutie pentru cainii fara stapan.
Cum asa? Criminalule. Vrei sa omori bietii catelusi! Nu e tocmai asa, pentru ca:
1. In tara asta nu exista centre de adoptie a cainilor fara stapan asa cum vedem pe la emisiunile Animal Planet.
2. In Romania nu se (mai) ocupa nimeni cu strangerea cainilor vagabonzi, pentru ca nu plateste nimeni intretinerea cainilor din astfel de adaposturi. Ca urmare ajungem sa vedem chestii de genul asta, unde saracele animale se mananca intre ele.
3. Eutanasia este cea mai blanda metoda de a omori un animal; este o injectie facuta in picior, pe care animalul nu o simte si care isi face efectul extrem de rapid. Dar evident este o problema aici, si anume, injectia costa bani.

Strada obisnuita din Bucuresti – acum un an.

Asadar cea mai buna metoda de a controla cainii a fost interzicerea eutanasiei. Asa s-au gandit baietii acum un an. De atunci s-a umplut orasul de haite de caini. De fiecare data cand ies cu bicicleta, fie ca sunt pe strada sau in parc, trebuie sa fac slalom printre maidanezii care, daca sunt in grupuri mai mari de 2, nu au niciodata altceva mai bun de facut decat sa te atace. La fel, prin zona Grozavesti sunt niste haite care parca vor sa te descurajeze sa mai treci pe acolo sau sa te inscrii la facultate vreodata.

Aceeasi strada astazi –  din poza s-a modificat atacul sangeros al cainilor asupra batranului.

Sa recapitulam, apoi sa revenim la articolul initial. De un an de zile nimeni nu mai strange caini de pe strada, nimeni nu eutanasiaza si din cate se pare, nimeni nu ii mai sterilizeaza.
Concluzia mintilor luminate – cine este vinovat? Evident, stapanul obisnuit de caine,  el este motivul pentru care orasul s-a umplut de animale.
Stai. Cum?

Da. “Nici daca am avea capacitatea sa strangem intr-o zi toti cainii de pe strazi si sa-i ducem in adapost, tot n-am rezolva problema. A doua zi ar fi la fel pentru ca oamenii isi abandoneaza patrupedele pe strada. Sa nu mai vorbim de cei din provincie care ii aduc si-i lasa aici”, spune Marilena Cristian, reprezentata asociatiei Robi.
Evident, am gasit focarul infectiei, sursa problemelor, cum vreti sa-i ziceti. Deci oamenii isi iau animale de companie cu singurul scop de a le elibera pe strada si a face imposibila misiunea epica a primariei de a scapa strazile de acesti mici cerberi (!!!) Ei sunt motivul pentru care aceste fiare circula noaptea pe strazi in cautare de sange.

Rex, viitor caine maidanez.

Aham, de ce nu, are logica. Acum ce facem ca sa-i oprim? Pai e simplu, ii taxam.

Amenzile, in cazul in care proprietarii isi lasa animalele nesupravegheate, merg de la 200 la 400 de lei. De asemenea, proprietarii au obligatia ca in termen de 30 de zile dupa ce animalul a implinit 6 luni sa-l sterilizeze. In caz contrar, vor fi amendati cu sume intre 500 si 700 de lei.

Deci, nu numai ca aparent a devenit obligatorie sterilizarea animalului; in plus,  daca se intampla sa iti pierzi catelul prin parc, ce faci? Pai platesti tata.

Chestia asta are la baza doua idei bune, care au fost transformate foarte prost. Sterilizarea e o metoda practica de a tine sub control cresterea populatiei de animale, insa nicaieri nu este obligatorie. Nu am auzit ca in vreo tara civilizata stapanul de caine sa fie obligat sa-si castreze animalul. Stati putin, in unele tari (SUA), poti beneficia de ingrijire medicala gratuita pentru animalul tau daca esti de acord sa fie sterilizat la centrul lor – insa ei ofera un serviciu.
O consecinta la acest fapt – baietii din crescatoriile de caini or sa fie fericiti ca in ziua de Craciun, in curand toata lumea o sa achizitioneze catei de acolo. Dar nimeni nu vrea sa stie cum arata de fapt crescatoriile de caini (daca da, cautati pe Google “puppy mills”).

A doua idee aparent buna este taxarea celor care isi parasesc animalele – pentru ca exista si cazuri de genul asta, trebuie sa recunoastem. Dar atunci cand faci o lege, trebuie sa creezi o institutie care sa puna in practica legea respectiva – si anume crearea politiei animalelor, niste oameni care sa investigheze niste cazuri, nu sa se arunce cu amenzi la nimereala. Ori la noi nu exista asa ceva, pentru ca smecherasul vrea sa castige ceva dintr-o problema, nu sa investeasca pentru a o combate.

Concluzia? Autoritatile or sa gaseasca motiv in orice sa dea niste amenzi. Stapanii obisnuiti au niste griji in plus. Problema cainilor vagabonzi nu o sa se rezolve absolut deloc – numerele sunt clare: 30 000 caini in Bucuresti si un singur adapost cu o capacitate de…350 (!) de caini.
Cine castiga din treaba asta? In niciun caz animalele.

Pls to not throw me away. Kthksbye.

Alin

Advertisements

Things i hated today – part I

Situatie 1:
Sa zicem ca te urci in metrou la o ora rezonabila a diminetii. A trecut fluxul de nebuni de la ora 7 si de la ora 8 si ceva, vagoanele nu sunt tocmai pline, dar nici goale si ai destul loc sa te plimbi de la un capat la altul daca ai chef. Te pozitionezi undeva in apropierea unei usi, te tii de bara, eventual citesti o reclama de pe peretele vagonului sau admiri harta Metrorex care apare mai peste tot. Asadar, esti cu spatele la culoarul de trecere (pentru ca te tii de bara), insa te gandesti ca ai destul loc in spatele tau sa treaca si un rinocer beat fara sa te atinga.
Asta pana in momentul in care simti un obiect (plasa de cumparaturi cu cartofi in ea, geanta, umbrela, carucior, geanta de voiaj etc) trimis cu precizie si forta in una din partile strategice ale piciorului tau (tendonul lui ahile, incheietura genunchiului). Te intorci sa vezi ce naiba s-a intamplat de te-a nimerit din plin (s-a umplut dintr-o data vagonul, a luat foc), doar ca sa vezi cum trece pe langa tine baba ratb.

Baba ratb (prescurtare pentru baba din transportul in comun): se intalneste in regiunile aglomerate ale transportului in comun (denumirea ratb se poate folosi si la alte mijloace, precum metroul). De obicei este mica de inaltime si usor cocosata, are in cap o basma care inlesneste vederea periferica, poarta de obicei intr-o mana o geanta masiva sau o plasa de cumparaturi (uneori pe amandoua), iar in cealalta o carticica cu Invataturile Preacuviosului Teolog Teodosie Teofil Ipsilant Omega – cu sectiune bonus de rugaciuni cantate. Baba ratb nu se va da la o parte, nu va privi atent in jur si in general va reactiona cu ostilitate la orice remarca adresata in timpul deplasarii mijlocului de transport. Sa aveti o zi buna!

Situatie 2:
Adresata iubitorilor de caini.
Oameni buni, vreau sa inteleg si eu scopul unei lese retractabile. Stiti voi la ce ma refer. O legi de zgarda cainelui, tii de maner, apesi un butonas si cainele poate sa o ia aiurea in ce directie vrea, atat cat ii permite firul lesei – si nu e o lesa adevarata, ci este doar un fir nenorocit (retineti detaliul, o sa revenim la idee). Din putinul pe care il stiu despre dresaj, pot sa spun sigur ca un caine intr-o astfel de ‘lesa’ nu poate fi dresat. Oamenii care fac lucrul asta, folosesc o lesa normala de lungime L=2 metri, confectionata din piele, sintetice si asa mai departe, care are scopul de a tine cainele langa tine pentru a putea fi controlat prin miscarile corpului dresorului. Cainele face o prostie, nicio problema, il tragi usor dar ferm de lesa, ii spui nu. Cainele invata.

Revenind la lesa cu firul incorporat. Cand lasi cainele ala sa o ia razna in ce directie vrea (nu stiu ce lungime au chestiile astea…5 metri, 10 metri, 15… nu prea ma intereseaza), pe langa faptul ca nu este langa tine (si deci nu ai un control exact asupra lui – presupunem ca nu este un caine dresat cu adevarat, altfel nu purta lesa), firul ala nenorocit poate sa puna probleme si altor oameni care nu au nicio vina!

Azi am dat o tura prin parc cu bicicleta. Dupa cum stiti, sambata noapte s-a trecut la ora de iarna, asa ca pe la ora cinci jumate – sase, este bezna. Motiv pentru care ma si indreptam catre iesirea din parc (am un far la bicicleta, dar nu ajuta chiar asa de mult). Ajung pe o alee mai prost luminata, dau sa trec pe langa doua batranici pe partea lor dreapta. Cea din stanga avea un catel langa ea, cea din dreapta avea un pechinez amarat care se plimba cu nasul in pamant pe marginea din dreapta a aleii, pe care il vazusem cu coada ochiului. Abia am apucat sa franez si sa opresc cat sa nu-i agat firul nenorocit care lega gatul cainelui de lesa babei. Pe intunericul ala era imposibil de vazut (il vazusem abia dupa ce am oprit). Evident, baba inlemnise, mai ales cand i-am spus ca era sa-i iau catelul la plimbare.
What’s there left to say…

Alin

Bucharest, mon amour

Am zis acum cateva zile cateva cuvinte despre chestia asta. Acum dezvolt putin subiectul: zilele astea la practica si nu numai.
Joi ora 8, gara Basarab. Cer partial innorat si vant puternic. In mijlocul intersectiei de langa gara se intinde haul imens denumit simbolic viitorul pasaj de la Basarab. Praf. La fiecare pala de vant, din gura cascata a dragonului se ridica in aer kilograme intregi de praf care cad, involuntar, la mine in cap. La intoarcere a trebuit sa merg pe jos pana la Orhideea (metrou Grozavesti). Pe drum, alte santiere. Vreo 3 mai exact. Unul in prelungirea gaurii de la Basarab, al doilea chiar langa supermarket, ultimul taman in albia Dambovitei, binenteles drenata in prealabil. Rezultatul? Evident si mai mult praf.
Sambata la pranz, prin centru. Pe langa santierele deja clasice au mai aparut cateva noi, ba o casa noua care se ridica nas in nas cu alta incat sa isi poata da mana vecinii de la geam, ba o gaura noua. Noroc ca nu am cautat prea atent prin centru, ca m-am uitat dupa altele.
Azi ora 10:30, in Gara de Nord. Baietii lucreaza la sine, evident arata ca un santier mai mic (si mai lung) care scuipa tot (ceva mai putin) praf.

Am auzit ca bucurestenii au media de viata cu 4 ani mai mica decat in restul tarii si ca sa se reduca poluarea din oras la o limita normala ar trebui plantati cam 100 de milioane de copaci.
Cum sa nu-ti iubesti orasul? Daca esti de-aici probabil o sa mori mai repede, asa ca poti sa incepi de pe acum sa-l iubesti, cat mai ai timp.

Alin