Fictional Death

Am terminat mai devreme de citit Intermitentele mortii, o carte destul de draguta dar nu fenomenala, care imi da ocazia sa-mi pun o intrebare in legatura cu ea (moartea). Dar mai intai doua cuvinte despre carte.

De Jose Saramago am mai citit acum ceva vreme Eseu despre orbire, care mi s-a parut interesanta ca idee si originala ca stil, desi destul de dureros de citit si cu un final usor previzibil.
Intermitentele mortii pleaca de la o idee similara. De fapt, daca pe coperta spate am inlocui cuvantul ‘moarte’ cu ‘orbire’, probabil ar fi iesit coperta spate de la Eseu.
Asadar, tot intr-o tara lipsita de nume si cu personaje care nu raspund vreunul apelativ, moartea isi ia o vacanta neanuntata, lasand populatia sa se descurce cu consecintele nemuririi. Suna similar cu epidemia de orbire? Ei bine, pe la jumatate, povestea are o intorsatura, iar personajul central al actiunii devine moartea personificata, care isi revine in drepturi si porneste o noua politica, aceea de a instiinta persoanele care urmeaza sa treaca in nefiinta cu o saptamana inainte, prin intermediul unei scrisori violete.

Ba la un moment dat, moartea ia forma unei femei tinere pentru a putea observa si lua legatura cu unul dintre personaje (ocazie cu care face o plimbare in vazul lumii prin oras).

Iata ca am ajuns la intrebare, si anume unde intalnim moartea personificata in cultura?

Continue reading “Fictional Death”

Advertisements