La regle du jeu

Am fost in seara asta la cinema Elvira Popescu (langa Ambasada Franceza), care in mod intamplator a rulat un film frantuzesc, anume La regle du jeu al lui Jean Renoir.

Inainte sa intru in detalii vreau sa imi cer scuze ca nu am prea scris in ultima vreme (desi nu stiu cui fac chestia asta), am trecut printr-o pasa mai proasta si nu am avut chef de asa ceva. Cel putin pot sa-mi cer scuze lui Ameer ca nu i-am raspuns la tag (o sa fac si asta pana la urma, sper).

Revenind la pelicula, avem in fata o comedie/drama despre viata/moravurile burgeziei frantuzesti din perioada celui de-al doilea razboi mondial (sau inainte – filmul nu face referire la razboi). Ce-i drept, filmul se misca destul de greu la inceput pana cand avem in fata un cadru bine stabilit, si anume pana cand Renoir isi strange toate personajele la chateau.

Intalnim doua triunghiuri amoroase, primul format din Christine, sotul ei – marchizul (in acelasi timp gazda), André Jurieux – aviator inamorat de Christine si Octave – interpretat de Jean Renoir, asadar un patrat (?). Al doilea triunghi amoros are mai mult rolul de comic relief, avand-o ca principala interpreta pe camerista Lisette, care umbla de la un barbat la altul precum bate vantul (stim cu totii genul) – si pe Schumacher, sotul ei gelos care are mai mereu o pusca incarcata.


Sau un pistol, asa cum se vede in imagine (dreapta). Depinde de locatie.

Trebuie sa spun ca povestea centrala mi-a amintit de personajele din Philadelphia Story, unde in jurul lui Katharine Hepburn se roteau Cary Grant – fostul sot, John Howard – viitorul sot si Jimmy Stewart – ca sa fie totul mai amuzant. Ce-i drept, La regle du jeu are un final putin mai acid/dramatic decat filmele de la Hollywood de pe atunci, dar care reuseste sa transmita un mesaj in legatura cu moravurile burgheze.

Renoir a reusit sa creeze niste personaje/tipologii savuroase fara prea mare efort, iar filmul sau reuseste sa fie ironic fata de viata sociala si sa fie amuzant in acelasi timp.

Alin

Advertisements